1,072 matches
-
în cazul în care căsătoriile se leagă în ceruri, atunci a noastră s-a legat în cel de-al nouălea. La care el bombănea și da din cap, iar ea îi adulmeca mirosul liniștitor de șosete curate și se simțea împăcată și împlinită. O femeie avea nevoie de o astfel de dragoste într-un loc precum K. Ținea întunericul la distanță. Susținută de puterea iubirii lui, Elfrida simțea că era de datoria ei să facă tot ce-i stătea în puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Va Îl diviniza pentru că știa să facă „minuni”, cânta frumos din gură și imita excelent „clanetul”, cel mai Îndrăgit instrument muzical din „bantă” sau „bandă” (așa cum spunea bunica Ileana ori de câte ori una din vestitele formații de fanfară din Valea Mare era „Împăcată” să cânte În sat) I-auzi, vine banta!). Și totuși, În zilele acele de mare supărare, Va observă lipsa unui personaj, des pomenit În casă și nu de bine, Niță! Din fraze scurte și dure, din care numele lipsea cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
orele cenușii de zăcut singur În celula sa, cu fruntea brăzdată de stresul efortului de a-și susține cacealmaua absurdă. Era mai palid, ca și cum soarele din Estrella de Mar s-ar fi șters de pe fața lui, dar părea liniștit și Împăcat cu sine Însuși cînd Îmi oferi un zîmbet amabil și o strîngere de mînă, iute Întreruptă de polițistul care Îl păzea. Nu participă cu nimic la audieri, dar ascultă concentrat tot ce-i spunea translatorul, dînd din cap aprobator pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cetății lui Ali Shah și școala Talebieh, chiar de lângă locul unde bunicu-său își etalase covoarele. Descoperise că deznădejdea care îl rodea în deșert, înainte să plece din casa pe care tocmai ce o vânduseră, se schimba în mâhnire calmă și împăcată. — Fiul tău pare un flăcău de nădejde, îi spusese lui taică-său mullah-ul de la moscheea Jameh, și era un lucru liniștitor pentru un părinte. Pe urmă avuseseră o casă a lor, pe strada Vahidi, îndestulată și cu terasele însorite. Era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Nazi, sora lui Ebadi, a fost arestată la o săptămână după plecarea avocatei, iar Niaz și Elnaz, juristele gemene care lucraseră cu Ghazal, în următoarea duminică. Leclerc, care ar fi trebuit să se-arate neliniștit în privința iubitei lui, era mai împăcat decât ceilalți, fiindcă le aflase tactica din Tunis, când fusese mirat de admiterea prelegerii publice a unei disidente șiite: Iranul, ca și dictatura religioasă și militară de-atunci, a lui Ben Ali, se foloseau de fațada internațională și democratică a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ungându-i urechea cu politețurile taruf-ului lor de persani dintr-o stirpe veche: — Saretoun dard nakoné, zise nora. — Rouyé mahetan ra miboosim, îi răspunse. — Ekhtiar darin. — Pahtoun ra mibossam, spuse el, ca și cum ar fi venit s-o pețească. După perfidia împăcată a acestui joc de cuvinte, vorbiră ca și cum s-ar fi despărțit cu o secundă înainte. Povestiră despre Armin ca și cum ar fi fost de față și despre Omar de parcă atunci i-ar fi așternut să mănânce în aceeași sufragerie. Dintr-odată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
strânsă, grămadă, în mijlocul odăii. Căută prin rafturile șifonierului, dar ele erau goale, miroseau numai a levănțică. Pe lemnele lustruite alergau speriați câțiva gtndaci. Închise ușile grele și se uită peste prag la cei doi bărbați care goleau paharele de rachiu, împăcați. - E munca mea, agoniseală grea, spunea meșterul, dar nu-mi pare rău. Să vă dea Dumnezeu bine și s-aveți noroc să înmulțiți ce v-am dat! Vorbele socrului u mergeau la inimă lui Stere. Strânse banii, îi cântări o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
deschisă." - Eu te las, încheiase Marin Roșioară, mai sfătuiește-te și cu Lina, întreab-o și pe ea cum ai zis și, dacă ți-o spune la fel, du-te la tribunal și scrie-o în acte, să fiu cu inima împăcată! Stere mai aruncase: - Pe urmă, ia gîndește-te, altă umblătură, alți bani pe timbre, alte bacșișuri, de astea ne arde nouă acum? Spune și dumneata! - Nu-i nimic, umblă moșneagul după asta! zisese soacra. Și rămăsese cu fata s-o hotărască
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bărbații În ale căror mreje cad În cele din urmă, adesea răpuse de iubire. Ele intră pe câmpul de bătaie cu un curaj nebunesc, ca Într-o Înfruntare pe viață și pe moarte, așa cum povestește Baudelaire În Duellum: „Doi ne-mpăcați potrivnici, luptând cu-nverșunare,/ Au Împroșcat văzduhul cu sânge și scântei,/ Și toată-această larmă, cu zăngănit de fiare/ E-un joc al tinereții și-al patimilor ei.// ...Atâția frați de-ai noștri În acest iad căzură!/ Hai, cruntă amazoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de răzbunarea unui monarh sângeros, și găsisem în Roma creștină pe califul în umbra căruia aș fi vrut atât de mult să trăiesc la Bagdad sau la Córdoba. Spiritul meu se complăcea în acest paradox, însă conștiința mea nu era împăcată. Era oare deja depășită vremea când puteam fi mândru de ai mei fără ca acest lucru să fie rodul unei biete lăudăroșenii? Apoi a venit vremea lui Adrian. Apoi a lui Soliman. Și mai ales s-a produs vizita aceea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
eforturi anume epuizante, este de fapt aerul Morții. Pregătirea venirii ei, a privirii ei, a însoririi ei cu tine. Prin astfel de semne, pe care nu le știu, Moartea ne pregătește întâlnirea. De-asta, poate, murim atât de ușor, de împăcați și de singuri. Eram deprinși de mult cu prezența ei. Ne doare doar că toți cei din preajmă încă nu înțeleg atât de firescul trecerii, nu au primit încă semnele sau, dacă le-au fost trimise și lor, nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
alegându-se doar ceea ce-i cu adevărat curat, bun, temeinic. Astfel mă bucur și mă întristez rugându-mă. Mi-e teamă și, în același timp, mă simt plin de curaj, de parcă aș porni mereu la o grozavă luptă. Mă simt împăcat, dar și biruit de mari neliniști. Lupt cu mine și nu știu, de fapt, cu cine lupt. Cu cine poți lupta și cum, când dușmanul ți-e prieten apropiat? Când adevărul este minciuna în care te scalzi? Când hoțul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
multor ani, între tihna Bibliotecii și libertatea Crâșmei. Alegere grea, cu multe dureri, cu zbuciumul sufletului meu nehotărât, cu ademeniri felurite. Am ales în cele din urmă, cu o alegere venind din afara mea. Fără durere, fără zbucium, fără tulburări. Liniștită, împăcată, supusă. Alegerea frunzei care în cele din urmă cade. Scriu astfel cu duioșie despre cel ce am fost. Îl pot închipui. Îl pot improviza. Îl pot călăuzi prin timpul lui de odinioară, cu blândețea și bunătatea cu care eu însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
face ce voi putea să repar ce-i de reparat, dacă se mai poate. Știu că viața mea, începând cu acest an, se îndreaptă sigur, grabnic și teribil de nepăsătoare spre Moarte. O Moarte urâtă, probabil. O privesc senin, aproape împăcat. Încerc să cred în ceea ce este bun din ceea ce mi-a mai rămas. Să nu las ca măcar puținul tot mai puțin de pe o zi pe alta să se acopere de urât, de tristețe, de deznădejde. Și mai ales să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poate de cadența toiagului alb al orbului lovind peretele vagonului, lovituri surde, grele, înăbușite, ca picurii ploii de demult, din acea noapte pierdută. Moartea mă îndemnase poate să cobor la Karanphilou, ea ducându-se în dusul ei, lăsându-mi doar împăcata bucurie a adulmecării înghețatei ei apropieri. Am înțeles, oricum, că așteptarea mea sfârșise. Textul se deschisese, lăsându-mi minunea de a mă închide. Dintr-un de demult au început să vină chematele, atât de stăruitor odinioară, amintiri viitoare. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
multor ani, între tihna Bibliotecii și libertatea Crâșmei. Alegere grea, cu multe dureri, cu zbuciumul sufletului meu nehotărât, cu ademeniri felurite. Am ales în cele din urmă, cu o alegere venind din afara mea. Fără durere, fără zbucium, fără tulburări. Liniștită, împăcată, supusă. Alegerea frunzei care în cele din urmă cade.“ Chiar dacă alegerea a fost făcută, Biblioteca rămâne un spațiu la care se revine mereu în roman (Ioan Lăcustă practică aceste variațiuni pe temă cu o voluptate deosebită). Poate pentru că Biblioteca este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
veni la noi. - Să vină, că atunci când intră el, se umple casa de lumină, a zis bărbatul. A doua zi, s-a împărtășit. După aceea, la scurt timp, s-a mutat la Domnul, așa cum ceruse soția lui, mărturisit, împărtășit și împăcat cu Dumnezeu. Toate celelalte le-a făcut după cerințele creștine. Spune tanti Alexandra că îl visează des. Când îi este greu, îi spune lui prin vis: - Sunt singură și îmi este greu, Leonid. - Eu nu te las singură, Alexandra.Te
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
engleză, iar fiicei, școala de muzică și chiar au putut să-i cumpere pian. Știa că toate acestea, și altele, nu s-ar fi putut realiza dacă nu pleca să muncească în străinătate, totuși nu era liniștită și cu inima împăcată. Simțea că locul ei este acasă, lângă copii, dar nu le spunea nimic despre suferința ei. Încerca să-i încurajeze și pe ei să rabde, să fie ascultători, să învețe bine, spunându-le că timpul trece și vor fi iar
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Azimioară, în capot de zanana și cu bigudiurile ascunse sub un tulpan subțire, locotenentul se drese cu trei gogoși în piața Sf. Gheorghe apoi, curmând o scurtă ezitare, luă un cârnăcior fierbinte cu muștar, la dugheana alăturată. Intră în minister împăcat cu sine și cu toată lumea, cu vremea imposibilă de afară ― ninsoarea se transformase în lapoviță ― cu notele proaste ale lui fiu-său la geografie și științele naturale, cu proiectul nevesti-sii pentru un palton de blană și participația costisitoare la nunta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la o budincă formidabilă și crema de zahăr ars din frigider. Cristescu își întinse mâinile peste masă. ― Unde sânt tablourile, doamnă? ― În umbrelă, chicoti Melania Lupu. Închipuiți-vă! Desfăcu șiretul și scoase pânzele făcute sul: Vi le dau cu inima împăcată. Abia aștept să le văd la galeria națională. ― Nu mă îndoiesc... ― Cum să vă spun... Obrajii proaspeți deveniră roz... Știu că sânt o femeie bătrână și neinteresantă, dar, dacă n-o să vă stingheresc, mi-ar face mare plăcere să vă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
votat sau nu, ca să-i provoace reacții negative, tresăriri, neliniști, chiar dacă cel testat ar fi cea mai perfectă și cea mai pură personificare a inocenței, Nu cred, nu pot fi de acord, răspunse agentul, sigur de el, cineva cu conștiința împăcată nu va spune nici mai mult nici mai puțin decât adevărul și prin urmare va trece fără probleme testul poligrafului, Nu suntem roboți, nici pietre vorbitoare, domnule agent, spuse femeia, în orice adevăr omenesc există ceva neliniștitor, ceva îngrijorător, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bine că avea un pistol, a scos mâna dreaptă din buzunarul pardesiului ca să ia plicul, Dar plicul era gol, l-am deschis eu, ar țipa ministrul, Asta nu mai e treaba mea, albatros, ar răspunde el cu seninătatea celui perfect împăcat cu conștiința sa, Știu foarte bine ce vreți dumneavoastră, ar țipa din nou ministrul, dumneavoastră vreți să nu mă ating nici de un fir de păr al protejatei dumneavoastră, Nu e protejata mea, e un om nevinovat de crima de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ne mai făcea încă să sărim, în liceu, peste anumite pasaje din Rebreanu, iar povestea lui Creangă (știți dumneavoastră care) era ferită de privirile noastre mai dihai decît Playboy. Să mai amintesc și de moarte ? Ce desfrîu de pomeni, ce împăcată jubilație ! Doar moderni tatea aseptică vrea să o ascundă acum privirilor. Ca orice „proces al civilizației”, vorba lui Norbert Elias, și modernizarea românească a încercat să ascundă corpul pentru a lăsa să triumfe spiritul. Iar prețul pentru ca acest proces al
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
văd cine și de ce ar mai publica lucruri de calitate în revistele românești - care oricum nu prea există... Pe scurt, vînătoarea de impostori face victime colaterale mai ales printre oamenii cumsecade. Par)veniții la putere se simt însă cu inima împăcată că au stîrpit răul predecesorilor. Ceea ce este poate și mai grav, fondul comun al tuturor acestor inconveniente mai mici sau mai mari îl constituie ceea ce pare a fi imposibilitatea noastră mentală de a gîndi normalitatea, de a gîndi normal la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
scrise cu litere mari ușor înclinate spre stânga: „SUNT BINE NICU.“ Apoi scoase văcuța din buzunar, o arătă movilei albe și plecă. Clopotele bătuseră mai de mult amiaza, iar băiatul se hotărî, fiindcă era timp bun și își simțea sufletul împăcat, să mergă în Grădina Cișmigiu. Era duminică, deci nu se cădea să lucreze, adică să caute portmoneul cu biletul de loterie. Dacă vremea permitea, pe lacul Cișmigiu se făcea patinaj. Nu mai departe decât anul trecut o văzuse, de pe margine
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]