1,835 matches
-
și mai mult tocmai din pricina acestui fel de apărare. O altă pildă. Slobozirea de osândă și de pedeapsă a răufăcătorilor, a ucigașilor, a hoților, a spărgătorilor de morminte și a acelora ce îndrăznesc altele ca acestea ține numai de bunătatea împărătească. Dacă un judecător l-ar slobozi pe un osândit fără poruncă împărătească și s-ar apăra și el când este învinuit, tot așa: Pentru că împăratul slobozește, slobozesc și eu, nu numai că n-ar scăpa de vină prin această apărare
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Slobozirea de osândă și de pedeapsă a răufăcătorilor, a ucigașilor, a hoților, a spărgătorilor de morminte și a acelora ce îndrăznesc altele ca acestea ține numai de bunătatea împărătească. Dacă un judecător l-ar slobozi pe un osândit fără poruncă împărătească și s-ar apăra și el când este învinuit, tot așa: Pentru că împăratul slobozește, slobozesc și eu, nu numai că n-ar scăpa de vină prin această apărare, ci dimpotrivă, ar aprinde împotriva lui și mai mult mânia. Și pe
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Dumnezeu”. (Sf. Ioan Gură de Aur, E primejdios lucru și pentru predicator, și pentru ascultători ca predicatorul să predice pe placul ascultătorilor. Folositor lucru și semn de foarte mare dreptate e osândirea propriilor păcate, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 463) „Uită-mi-te iarăși la priceperea acestui minunat profet, dar mai bune spus, la învățătura Sfântului Duh!” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XII, I, în col. PSB, vol
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
p. 437) „Astăzi au lepădat prin harul băii botezului vechea haină a păcatului, cei ce pot să se ia la întrecere cu razele soarelui”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a II-a la Rusalii, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 222) ,, Să zicem iarăși: Binecuvântat este Dumnezeu, singurul Care face minuni (Ps., 72, 18), Cel Ce face toate și le preschimbă pe toate. Căci cei ce până ieri erau robiți, acum sunt liberi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
scot pe față aurul, fierul și arama? Nu vezi iarăși pe alții care fabrică sticla, cum transformă nisipul într-un corp tare și transparent? Să mai spun de cei ce argăsesc pieile, de cei ce vopsesc hainele în forma porfirei împărătești, cum în locul unei haine, prin vopsire își pun în față altă haină? Să mai spun de nașterea noastră? Oare mai întâi nu se varsă în mitra femeii puțină sămânță fără formă? Deci de unde și cum se face acolo înlăuntru o
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
multă râvnă prin nădejdile cele viitoare; dacă ești rău, să te lași de răutate, făcându-te mai înțelept prin frica pedepsei ce va să fie”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt despre învierea morților, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 118) „Ca să fie, zice, asemenea trupului slavei Sale (Filip., 3, 21). Vai! Trupul nostru va deveni întocmai, adică la fel cu trupul Celui ce șade de-a dreapta Tatălui, al Celui înaintea Căruia stau
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
va fi și trup, și locuință; nu va avea nevoie de acoperiș, nici de vreo îmbrăcăminte, în locul tuturor acestora îi e de ajuns trupului nestricăciunea”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt despre învierea morților, VI, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 129) ,, Dacă strălucirea trupului celui înviat aș asemăna-o cu razele soarelui, cu lumina fulgerului, totuși aș zice prea puțin”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Duminica Lăsatului sec de carne, în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
către Corinteni, omilia X, p. 108) „Noi, pentru care sfârșitul de aici este începutul altei vieți mai strălucitoare”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Fericitul Vavila, și împotriva lui Iulian, și către elini, XI, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 324) 102 Notă Prof. I. Ivan: Care nu se înșeală și nu poate fi înșelat. (n. s. 5, p. 209) 103 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Deși au plecat din viața pământească, Moise și Ilie
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a II-a, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, 304 pp. 21. „Omiliile despre pocăință”, Traducere din limba greacă de Preotul profesor Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998, 185 pp. 22. „Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți”, Traducere din limba greacă și note de Preotul profesor Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, 573 pp. 23. „Despre mărginita putere a diavolului. Despre căință. Despre
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
dulce și dusă, tu, sufletul meu!"93 Apoi cum însuși arată, într-un fragment din Geniu pustiu: "Într-o zi frumoasă de vară, îmi făcui legăturica, o pusei în vîrful bățului și o luai la picior, pe drumul cel mare împărătesc. Holdele miroseau și se coceau de arșița soarelui..." Pentru a trece granița austriacă, el avea pașaportul căpătat încă din toamna anului trecut, "pe zabavă tot pe 11 luni", așa că tot pe la Mihăileni a trebuit să treacă și apoi să iasă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
coceau de arșița soarelui..." Pentru a trece granița austriacă, el avea pașaportul căpătat încă din toamna anului trecut, "pe zabavă tot pe 11 luni", așa că tot pe la Mihăileni a trebuit să treacă și apoi să iasă la drumul cel mare împărătesc, care lega Bucovina de Transilvania, numai pe la Vatra Dornei. De acolo a luat-o tot pe jos, către Izvoarele Dornei, ca să coboare de-a dreptul în Valea Mureșului, pe la Reghin și Tîrgu Mureș și apoi pe Tîrnava Mică, la Blaj
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
clădire mare; clădiri; cocostîrc; confortabil; conac; construcții; copaci; copilărie; coș; credit; cuib părintesc; cuibușor; departe; bună dispoziție; dragă; drăguță; dulce; dulci; ecologică; eliberare; emoții; etajată; nu există; familia; fantome; față; frați; gazdă; grădină; gospodărie; gură; intimitate; inundată; iubită; izolare; îmbelșugată; împărătească; înaltă; încăpere; laptop; larg; lasă; leagăn; de lemn; loc cu papa bun; loc de dormit; loc de odihnă; loc părintesc; local; locație; locuitori; lume; luminoasă; de marcat; material; mătura; a mea; melancolie; melc; mică; milă; minunată; mîncare; moară; mobilă; modernă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
el voim / Ceva să vorbim! Tatăl fetei: Cine sunteți dumneavoastră / Ce căutați la curtea noastră? / Spuneți de unde sunteți, / La ce-ați venit și ce vreți? Starostele: Mai încet, pe-ncetișorul / Să-ți putem spune adevărul! Noi suntem trimiși domnești, / Sfetnici mari împărătești./ Tânărul nostru-mpărat / Pe aici c-a mai umblat, / Și primblându-se-n primblare / A văzut o mândră floare / În aceste curți mărețe, / O floare mândră de rai, / Care-a-nflori-nflorea / Și din zi în zi, ce mergea / Tot mai mândră se făcea, / Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Casa, ca meta-imagine, pune în relație imaginea primară (curtea, poarta, hotar) cu imaginea mitică (colindatul, vânătoarea ), re-definindu-se ca antroponim (" boierul de casă"): " Că noi am venit / Floarea s-o luăm / La curți s-o ducem / La curți mari, domnești, / Curți împărătești, / Că acolo este / Loc de înflorit / Loc de odrăslit! / Sara a-nflori, / Dimineaț-a odrăsli." 95 ; De dimineață ne-am sculat, / Tot răsăritul l-am colindat / Și nimeni nimic nu ne-a întrebat. / Dar nu știm cum sunteți dumneavoastră / De ne
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pusă la căpătâiul omului, până "își dă sufletul", pentru a vedea pe cealaltă lume, pe unde merge, pentru a-i fi luminată "cărarea morții" 306. Dacă a murit cineva "fără lumină", se face o lumină din ceară, având măsura "ușii împărătești" de la altar și se dăruiește în ziua de Vovidenie (Ovidenie) la biserică unde se arde duminica și în sărbători până când "se liturghisește" 307. Picioarele mortului se leagă cu o basma sau cu ață roșie, numită "piedică", iar la înmormântare este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
face posibilă desfășurarea ritualică a evenimentului propriu-zis. Fiecare moment al ceremonialului nupțial formează cadrul ontologic al devenirii umanului. Astfel, "pețirea" presupune un ritual al "căutării" în care umanul suferă o transfigurare a identității proprii: Noi suntem trimiși domnești, / Sfetnici mari, împărătești. Tânărul nostru-mpărat / Pe aici c-a mai umblat, / Și primblându-se-n primblare / A văzut o mândră floare / În aceste curți mărețe. / O floare mândră de rai, / Care-a-nflori-nflorea / Și din zi în zi ce mergea / Tot mai mândră se făcea, / Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-un prunc/ și iarăși se adună neamurile toate/ și vin cu daruri câte un miel sugaci/ în zori pe cei departe de pe sate... și zilele și nopțile la rând/ trec și se sting ușor ca o făclie/ și iarăși Paștile împărătești/ Ne umple casele de bucurie" În "Imnele bucuriei" fiecare gest își are un reflex în veșnicie: "Atâta-i casa noastră, vatră în sălaș/ Unde se-ncinge focul și se coace pâine/ O parte pentru prunci și alta la altar/ Spre
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
stabilitate, devenite funcții. Suc ce siunea funcțiilor este canonică: situația inițială de echilibru; o situație perturbatoare (dorința neîmplinită, încălcarea interdicției, înșelăciunea, lipsa etc.); acțiunea de remediere a lipsei (călătoria, încercările, lupta); instituirea unui nou echilibru și recompensarea eroului (victoria, nunta împărătească). Caracterul tradițional al basmului este probat prin dezvoltarea unor motive literare tipice: cifra trei (trei fii, trei zmei, trei zâne, trei probe), împăratul fără urmaș/fără urmaș la tron, superioritatea mezinului/mezinei, interdicția încălcată, dorința imposibilă/dorința împlinită, obiectele fermecate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
împăratul fără urmaș/fără urmaș la tron, superioritatea mezinului/mezinei, interdicția încălcată, dorința imposibilă/dorința împlinită, obiectele fermecate (mărul de aur, peria, oglinda etc.), ajutoarele eroului (calul năzdrăvan, pasărea măiastră, împăratul peștilor, crăiasa furnicilor, Sfânta Duminică, zâna bună etc.), nunta împărătească etc. Realul se împletește cu fabulosul și în construcția personajului: „Caracteristica lui [a basmului n.n.] este că eroii nu sunt numai oameni, ci și anume ființe himerice, animale.“ (G. Călinescu) Conform Morfologiei basmului de Vladimir Propp, personajele basmice se încadrează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ordonatoare și formulele caracteristice basmului din folclor, având însă un „relief“ stilistic inconfundabil. Astfel, incipitul este supramarcat printro dublă „intrare“ în universul ficțional. Fiecare „prag“ al intrării în lumea basmică este semnalat prin sintagma Amu, cică... Finalul canonic (motivul nunții împărătești) este însoțit de formula de încheiere, particularizată prin nota de umor: Și mai fostau poftiți la nuntă crai, crăiese și mpărați, oameni în samă băgați, șun păcat de povestariu, fără bani în buzunariu. Între aceste puncte strategice ale textului, structura
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
preacuminte Enigel!...), Enigel intră definitiv sub semnul Soarelui. Pentru regele ciupercilor însă, întâlnirea cu aprinsul inel al soarelui (punctul culminant al narațiunii alegorice) este distructivă: Crypto se transformă în ciupercă otrăvitoare. Deznodământul poveștii imposibilei iubiri transformă motivul basmic al nunții împărătești întrun antimotiv, fiindcă nuntirea nebunului rigă Crypto cu măsălarița mireasă este o pedeapsă, nu o răsplată pentru erou. Se împlinește astfel „hybrisul, pedepsit, ca în orice tragedie, prin nebunia sau moartea protagonistului“ (Ion Pop). Prizonier fără scăpare întrun spațiu al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cea mai specifică realitate“ (G. Călinescu). Astfel, deși incipitul apelează la formula inițială a basmului, este supramarcat printro dublă „intrare“ în universul ficțional. Fiecare „prag“ al intrării în lumea basmică este semnalat prin sintagma Amu, cică... Finalul canonic (motivul nunții împărătești) este însoțit de formula de încheiere, particularizată prin nota de umor: Și mai fostau poftiți la nuntă crai, crăiese șimpărați, oameni în samă băgați, șun păcat de povestariu, fără bani în buzunariu. Între aceste puncte strategice ale textului, basmul se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
descriere a ritualului: "Înaintea vanului, pe două rînduri, mergeau șapte oameni purtînd șapte steaguri mici galbene. În spatele lor, venea călare un om care ducea în cîrcă scrisoarea hanului, înfășurată în galben. Deasupra capului celui care o purta și deasupra scrisorii împărătești, un alt om ținea o umbrelă de soare de culoare galbenă." Ceremonii nenumărate încetinesc ritmul înaintării, însă nimc nu se compară cu paginile descrierii negocierilor pentru întîlnirea cu askaniamatrimisul împăratului de la Pekin, mai precis asupra locului, care să nu știrbească
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
spațiul interior: "De dorul lui și inima/ Și sufletu-i se împle". Tabloul întâi este o poveste fantastică de dragoste dintre o ființă terestră și una cosmică. Ființa terestră era unică în felul ei, foarte frumoasă, provenea din rude mari împărătești și se îndrăgostește de Luceafărul pe care îl privea în fiecare noapte. Reacția Luceafărului este la fel de tulburătoare: "El, iar privind de săptămâni/ Îi cade dragă fata". Legătura între lumea cosmică și cea terestră se face prin intermediul ferestrei. Întâlnirea celor doi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
această viziune are la bază filosofia istoriei a lui Vasile Pârvan și filosofia culturii a lui Lucian Blaga. Bătrânul preot l-a ales dintre ucenici pe Kesarion Breb, spre a-l trimite să se inițieze în tainele lumii. După nunta împărătească a lui Constantin cu Maria, soțul petrece nopțile în desfrâu și organizează un complot despre care află împărăteasa Irina și îl amenință cu moartea. Între timp, bătrânul Lahonodracon se răzvrătește împotriva împărătesei și organizează împreună cu Alexie, ocuparea Bizanțului. Situația fiind
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]