38,737 matches
-
amicului tău eseistul, cel care, devenit peste noapte omniprezent, susține rubrici subțiratice și de cele mai multe ori indigeste în toate gazetele din țară și străinătate, publică volume în serie nu mai puțin lipsite de strălucire, prezidează puzderie de comiții și comitete, împărțind altora premii, distincții și regala-i bunăvoință, împingîndu-se ca puricele, întotdeauna în frunte, la vedere, nedîndu-se în lături, pe ici, pe colo, de la mai mari sau mai mici pungășii prin care să-și burdușească buzunarele și așa ultra-pline: te crezi
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
Moldova) este o personalitate formată cu o voce deosebit de frumos timbrată, o dicție clară, dinamism și prezență scenică; baritonul Marco Cristarella Orestano (Italia) are verva și tehnica perfect adecvate rolurilor bufe din repertoriul Rossini, Donizetti etc. Premiul II s-a împărțit între tenorii Francesco Meli (Italia) cu reale calități vocale, sensibilitate, putere de comunicare și Kyung-Hwan Min (Coreea de Sud), foarte școlit, cu o fină muzicalitate și un timbu distins. O oarecare nedumerire am resimțit (și nu numai eu) văzând numele sopranei Camelia
Darclée - un proiect vast by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15893_a_17218]
-
alb asupra dezvoltării viitoare, or, în acest caz am impresia că artista și-a atins limita maximă și că i s-ar fi potrivit un alt loc în spațiul recompenselor; cu atât mai mult cu cât partenerul cu care a împărțit ex-aequo distincția, contratenorul Romeo Cornelius este de cu totul altă forță prin muzicalitate, virtuozitatea și percutanța cântului. "Marele Premiu Darclée" i-a revenit, cu toată certitudinea Roxanei Briban - glas de perspectivă cu timbru nobil, condus impecabil și cu susținere interioară
Darclée - un proiect vast by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15893_a_17218]
-
din gura prietenului său cel mai bun, că, în definitiv, ce mare lucru e să dai, acolo, cîteva lopeți. E mare lucru și e de mirare că M. Eliade nu înțelegea asta, și anume că nu e admirabil să-i împarți pe oameni în funcție de rasă, de religie, de sex sau de orice altceva și să-i pui pe urmă să tragă ponoasele apartenenței la o anumită categorie. Cred că aprehensiunea unor posibile violențe și teama de recurgere la mijloace discriminatorii sau
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
aplicații). Este o culegere de articole publicate de la începutul anilor '80 pînă în 2001. Să fie vorba despre o istorie �pe genuri"? Nici vorbă. Principala miză a cărții este aceea de a demonstra labilitatea marginilor perioadelor istorice. Romanul românesc este împărțit în două mari capitole: �Tradiționaliști și moderniști" și �Spre postmodernitate". Cartea începe cu o întrebare parodică �N-avem roman?" și se termină cu o afirmație răspicată �Avem romane!". Dintre �tradiționaliști și moderniști" fac parte atît un Camil Petrescu sau Hortensia
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
de cercetare, adesea, întreg sud-estul și centrul european. Cartea, repet, sagace și impunătoare, e una de antropologie vecină bună cu imagologia, disciplină științifică atît de nouă și înnoitoare. Dl Andrei Oișteanu procedează, ca un adevărat om de știință. El își împarte materia de studiu în cîteva secțiuni aparent distincte ("portretul fizic", "portretul profesional", "portretul moral și intelectual", "portretul mistic și magic". "De la deicid la infanticid ritual") care, toate, tind să se constituie într-un ansamblu caracteristic și, să spun, specific. În
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
recenzioarelor", cînd în detrimentul lor, ceea ce, în mod evident, e în avantajul criticii și mai ales, al criticului. Care sînt în ordinea acestui "Top-Cis" cele mai bune cărți de poezie apărute din 1995 pînă în 1999? Locurile par să fie frățește împărțite între producțiile lirice ale generațiilor '80, '90 (inclusiv din Basarabia și cele ale "veteranilor" din generațiile '60 și '70. Au mai intrat în "top" și volumele a doi scriitori afirmați în perioada postbelică, Ștefan Augustin Doinaș și Alexandru Lungu. E
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
Rodica Zafiu Într-o publicație care conține programele de televiziune ale săptămînii (Timpul liber, supliment al României libere, nr. 30, 2001), se poate observa modul în care ziua este împărțită în trei secvențe: dimineață - după-amiază - seară. Prima cuprinde programele anunțate de la ora 7 pînă pe la 12 (cu mici variații, provocate de emisiunile care depășesc limita amiezii); cea de-a doua se întinde de la 12 la 19, iar ultima se încheie
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
Casa Scânteii, întrucât de acolo, de sus, poți să vezi toată Varșovia, minus darul rusesc. A fost primul banc polonez auzit, dacă în materie de bancuri cineva se poate pune cu noi. Totuși, ce țară din lume avea să fie împărțită de trei ori între ruși și germani? Polonia cred că este unica. Și-apoi, să nu te cucerească de trei ori oricine, să te cucerească popoare ca rușii, ca nemții. Noi, românii, să tăcem. Că peste noi nu veniră decât
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
Polonia de totdeauna, aparținând omenirii întregi creștine. În nici o țară creștină, însă, nu poți vedea un Cristos de lemn tăiat în două, ca aici. Simbol popular magnific intrat și în arta majoră. Nefiind nici cu rușii, nici cu germanii, mereu împărțită între ei, Polonia redeveni cu și mai multă tărie ea însăși. Lucru vădit auzit în toate, în știință, arte, cultură. În secolul XX, această țară atât de mândră și cu un trecut războinic și revoluționar atât de patetic, nu putu
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
temniță, onorabili octogenari și, cu excepția lui Corneliu Coposu, din categoria adversarilor politici pe care Dej n-a mai crezut că este cazul să-i extermine. Noul venit era primit cu ochiul critic al celui ce nu are de gând să împartă ceea ce stăpânește cu un neofit. De unde multele uși trântite de către persoane care ar fi putut fi de cel mai real folos partidului. Paradoxal, un număr limitat de specialiști, în finanțe, economie, au fost acceptați și apoi înălțați, cu toată formația
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
aerul ei de marchiză pictată de Goya pe care apoi o și luase de soție. Pe doamna Stahl o iubise mai demult și Ion Vinea, englez după tată. Cei doi, Vinea și tânărul P. Dumitriu, două talente ieșite din comun, împărțiră între ei această scriitoare mai mult inteligentă, a cărei distincție și ambiție literară îi depășeau în mod cert talentul. Nici vorbă de vreo asemănare cu Hortensia Papadat-Bengescu.... După fuga lui Petru Dumitriu, cei doi, având în vedere frustrările lor personale
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
trecute de optzeci de ani fuseseră violate. Una din cele trei bucătărese, ceva mai tineră, Jenica, văduvă cu trei copii plecați mai de mult la București se țicnise de tot. Le făcuse în zori cafele, din rația lor, și o împărțea în gamele, și cînta, veselă semn că se smintise. Așa ziceau babele. Mai tîrziu cam peste un an, două din fetele violate cică născuseră una un băiețel, ailaltă o fetiță, și că amîndoi copiii aveau părul alb-alb de tot ca
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
mai mică sectă, care să se fi îndepărtat fie și cu un singur rînd sau cu o singură părere față de națiunea israelită. " Că, din contră, creștinii au fost divizați între ei încă de la nașterea religiei lor. " Că sunt și acum împărțiți în mai multe secte decît State; și că se trecură unii pe alții prin foc și prin sabie vreme de douăsprezece veacuri întregi (...). " Că nicidecum datorită urii și vicleniei nu l-a recunoscut Israel pe Isus, și nici datorită unor
Voltaire despre evrei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16017_a_17342]
-
umezi tălpile prin lacrimile lor...". Și mai încolo constata oarecum împăcat în dezolare: "Nemîngîierea noastră este că nu mai avem cui ne adresa. Am ajuns să ne spovedim singurătăților muritorilor. Trebuie să fi fost odată lumea în Dumnezeu. Istoria se împarte în două părți: aceea în care, oamenii se simțeau atrași în neantul vibrant al Divinității și astăzi, cînd nimicul lumii este deposedat de suflul divin". Apoi meditează pe marginea ideii de sfințenie. Și notează: "Sfințenia este o fiziologie transfigurată; poate
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
mare forță, personajele renunță la răvășita lor civilie și sînt înregimentate în noua formulă, noua ipostază a existenței lor. Spectacolul este aproape închegat, Eugeniusz nu este doar un maestru de ceremonii, ci un fel de asistent de regie. Important, el împarte tuturor costumele, gata și ele pentru rolurile distribuite de Artur. Partea a doua este spectacolul în sine, cu alt tip de ironie și stranietate, ascuns subtil sub machiajul intens alb de pe figurile actorilor. Moartea, repetată de Eugenia devine realitate acum
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
rând, printr-o severă inițiere, prin exerciții zilnice, asemănătoare celor pentru cura de slăbire. O practică ezoterică. Totul având o ierarhie strictă. În vârful Piramidei stă Dumnezeu, ca Atum Ra, entitatea generală, Ens Generalissimum. De sus în jos, universul se împarte în secții din ce în ce mai speciale. Între ele, omul scolasticii, după cum spune Leopold Ziegler, putea 'să stabilească în orice moment, ca un navigator, gradul de longitudine, latitudine al poziției sale sub stele'.
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]
-
scris cînd autorul abia trecuse de 30 de ani. Documentarea pentru roman i-a luat cîțiva ani buni. Au venit războiul și rezistența. Camus și-a întrerupt lucrul la carte. Care s-a tipărit totuși în 1947. Succesul a fost împărțit: bine primit de cititori, romanul a fost întîmpinat cu multe obiecții de către critici. Principalul reproș: caracterul nepolitic, natural al dezastrului cu care locuitorii Oranului se confruntă. Astăzi. Tony Judt găsește că acesta este principalul merit al unui roman care aspiră
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15617_a_16942]
-
de privatizare de la începutul anilor '90, cu faimoasele certificate și cupoane din care n-au avut de cîștigat, scrie redactorul-șef al Adevărului, decît SIF-urile, Vîntu și funcționarii FPS. Și Cristian Tudor Popescu remarcă faptul că acest personaj a împărțit bani în stînga și în dreapta: "unor inși de notorietate care nu vor putea fi acuzați de vreo ilegalitate. Li s-a dat, au luat". Cu acest prilej, editorialistul își amintește că "Nicolae Văcăroiu, de cîte ori a fost întrebat în legătură cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15617_a_16942]
-
mama,/ Ca pe-o hăinuță de cîine pitic/ Din care atîrnă rînd pe rînd/ Ori toate deodată,/ Piciorușele negre, subțiri și fără astîmpăr./ Și număr conștiincios în gînd,/ Ca să adorm,/ Sute, mii, milioane de pliculețe vanilate." (Tristesse oblige). Simona Tache, împărțit la doi, Editura Crater, 2000, 88 pag, f.p.
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
am casa? Deocamdată aș vrea doar să am o casă. Reușești să scrii la Berlin? Te rog să ne povestești cîte ceva despre tot ce ai scris de cînd ești aici. Mă-ntreb doar cum reușeam să scriu la București, împărțit între slujbe și împușcînd francul la fel ca toți prietenii mei. Acum n-am nimic altceva de făcut. E aproape dezolant: trebuie să scriu, fie și numai din plictiseală, din prea mult timp liber. Sînt săptămîni în care nu sună
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
crește în același interval. Ponderea Curriculumului la Decizia Școlii e aproximativ de zece ori mai mare în UE decât în România. Și exemplele ar putea continua. în ceea ce privește atitudinea față de reformă, lucrurile par să stea mai bine. Profesorii din România se împart în câteva categorii. Reformiștii hotărâți reprezintă o pătrime din totalul cadrelor didactice. Cel mai important numeric pare să fie stratul tăcuților, care nici nu promovează noutățile, dar nici nu se opun reformei. Ei reprezintă cam 40%. Conservatorii formează o treime
Școala românească și reforma by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15655_a_16980]
-
universitară există, tot ce se poate face deocamdată sunt constatări și sugestii. De asemenea, s-a propus trecerea hotărâtă înspre pregătirea academică în sistem de dublă și triplă specializare, care ar fi în acord cu flexibilizarea curriculară. Părerile au fost împărțite, pentru că din punct de vedere al standardelor academice, tripla specializare poate duce la o diminuare a standardelor științifice de pregătire. S-a propus chiar un sistem diferențiat de evaluare academică finală, prin înființarea licenței în educație. Cum reforma nu constă
Școala românească și reforma by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15655_a_16980]
-
consacră în Lolita (1958) o formulă romanescă nouă, Bernard Malamud scrie totuși un roman în care condiția evreului, îndelung tratată și înainte, apare aici într-o formulă narativă aproape naturalistă. Este un caz de anacronism asemănător lui Bellow, cu care împarte ascendența rusească, temele evreității și formula scriitoricească tradițională într-o epocă literară postmodernă. Cartea este intrinsec valoroasă pentru complexitatea caracterelor, pentru descrierea stepelor rusești, pentru spectacolul inumanității și al justiției arbitrare lumești, sau pentru universul carceral, un soi de lait
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
Eliade? Unul dintre criticii dumneavoastră sugera că numele lui Eliade, Cioran sau Noica ar trebui mai degrabă legate de opera pe care au lăsat-o decât de ideile greșite care s-au ivit din același sol pe care România îl împărțea cu restul Europei... T.J.: De ce ar trebui să invoc "nume alternative"? N-am sugerat că moștenirea României nu cuprinde mari scriitori, mari politicieni, mari critici etc. Ideea mea era doar că s-a petrecut ceva foarte neplăcut atunci când primul ministru
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]