3,383 matches
-
prezis acestuia cucerirea unei cetăți inamice (3Rg. 22; 2Cron. 18). Faptele s‑au petrecut însă contrar celor profețite. Nu numai că cetatea nu a fost cucerită, dar regele Achaab a fost omorât în luptă. Profetul Miheia, care îndrăznise să se împotrivească profeților mincinoși, fusese aruncat în temniță. Autorul Urcării la cer a lui Isaia nu se mulțumește să reproducă episodul din Biblie ca atare. El interpretează cuprinsul acestuia potrivit propriului cod ideologic. Astfel, din versiunea propusă de Urcarea la cer..., aflăm
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dar comportamentul său violent îl va demasca. De la bun început, creștinii, în majoritate, îi vor contesta caracterul mesianic, motiv pentru care acesta va trece la măsuri represive. Cine nu este cu el este împotriva sa. În consecință, cei care se împotrivesc vor pieri de sabie: „Și vor fi mulți martiri” (2, 10). Tema martiriului caracterizează ultimele versete ale capitolului; ea va fi reluată în secțiunea consacrată Judecății de Apoi, cu detalii asupra cărora nu este nevoie să ne oprim. Reținem doar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Va aduna toată puterea lui de la răsăritul până la apusul soarelui. Cei chemați și cei nechemați vor merge împreună cu dânsul. Va înălbi marea de pânzele corăbiilor sale și va înnegri câmpia de scuturi și de lănci. Și oricine i se va împotrivi în război, va cădea ucis de sabie. Hipolit atribuie acest text unui „alt profet” (♣ϑγΔ≅Η ΒΔ≅νΖϑ0Η). Ideea fundamentală este adunarea tuturor marilor puteri ale pământului în jurul unui conducător harismatic, a cărui extremă violență este denunțată de ultimul verset
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dușmani ai Israelului vor deveni, la sfârșitul veacurilor, cei mai apropiați aliați ai tiranului. Puternic prin această susținere, tiranul va scoate din rădăcină alte trei coarne: Egiptul, Siria și Etiopia, care, într‑un prim moment, vor încerca să i se împotrivească. Apoi se va năpusti asupra cetăților Tyrului și Sidonului (cf. Is. 23,4.5), precum și asupra regiunilor învecinate, iar în scurt timp va stăpâni lumea întreagă: „Așadar, în vremurile acelea [Anticristul], după ce va fi aclamat de către aceștia și va zdrobi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Popoare, seminții și neamuri, va spune el, priviți și vă minunați de marea mea putere, de forța și de autoritatea mea! Ce rege este puternic cum sunt eu? Ce dumnezeu este mare, dacă nu eu? Cine va putea să se împotrivească puterii mele?” Va face să se miște munții înaintea ochilor celor de față; va merge pe mare fără să își ude picioarele; va face să se pogoare foc din înaltul cerului și va schimba ziua în noapte și noaptea în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lucrare de amăgire, ca ei să creadă în minciună, ca să fie osândiți toți cei ce n‑au crezut adevărul, ci au iubit nedreptatea” (2Tes. 2,10‑12). Așadar, părintele și stăpânul răului va veni pentru toți cei care s‑au împotrivit propovăduirii adevărului. Și pentru că iudeii, luptând pentru cauza lui Dumnezeu, după cum spun ei, l‑au pironit pe Domnul pe cruce, ca pe un „dușman al lui Dumnezeu”, venirea Anticristului va fi dovada cea mai clară a nelegiuirii lor. Cristos Domnul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
năpustit asupra lui cu toată puterea. Și am văzut cum, ajungând la el, s‑a aprins de furie împotriva lui, l‑a lovit și i‑a sfărâmat cele două coarne, iar berbecul n‑a mai avut putere să i se împotrivească și a fost aruncat la pământ și călcat în picioare și nu era cine să‑l scape de mânia lui” (8, 5‑7; var. ușor modificată). În același capitol, Antiochos Epiphanes este reprezentat printr‑un alt corn (8, 9 sq
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
câțiva ani și de a se căsători a patra oară (legalizându-și această „nuntă” printr-un conciliu convocat în anul 908), a dus - după dispariția bazileului neascultător - la organizarea Sinodului din 920 (l-a strâns patriarhul Nicolae, cel ce se împotrivise împăratului și avusese de suferit urmări grave), când a fost formulat și așa-zisu Tamos Unionis, cartea de împăcare între Ecclesie și Aulă. Acest „tom” interzicea complet cea de-a patra căsătorie și această normă (cu urmări în legile Bisericii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
le putea realiza. Aceasta se remarcă, În exterior, prin acțiunile, conduitele și comunicarea cu lumea. În multe situații, realizarea acestei stări cere un efort deosebit, o anumită atitudine, fie de resemnare, prin acceptarea unor situații cărora nu li te poți Împotrivi, fie o luptă pentru reușită, dincolo de obstacolele vieții. O Împăcare cu soarta, cu obstacolele pe care nu le poți depăși, Întrucât ele Îți sunt impuse independent de voința ta, și pe care nu le poți ocoli. Orice Împotrivire, În multe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
motiv, rostul existenței se construiește de către Persoană, deși vechii greci spuneau că el este fixat de zei și, prin urmare, oamenii nu au nici o putere asupra lui. Romanii spuneau „Volentem ducunt fata, nolente trahunt”, adică, oricât ai Încerca să te Împotrivești, destinul tot se Împlinește. Se poate desprinde din cele de mai sus faptul că principalele teme ale existenței discutate concentrează În ele toată problematica sufletească și morală a istoriei axiologice a Persoanei umane. În centrul acestor teme se află dispus
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care a ordonat această acțiune. Se ridică Însă obiecția că ai fi putut refuza, sau că te-ai fi putut opune. Dar cu ce preț? Adesea este necesară o mare forță morală interioară, care să te poată ajuta să te Împotrivești intenției, ordonate de către alții, de a face ceea ce este Împotriva voinței și a convingerilor tale. Aceasta este o chestiune de conștiință. Refuzul de a executa un ordin se pedepsește. În acest caz, acționezi Împotriva voinței tale. Apare un conflict al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
meu Eu, al persoanei mele, așa cum le percep eu și așa cum sunt percepute de ceilalți. Acceptă oare persoana rigorile impuse acesteia de către timp? Natural că acest aspect este o chestiune de conștiință. Volentes ducunt fata, nolente trahunt. Oricât te-ai Împotrivi, destinul tot se Împlinește. Problema este și rămâne un conflict al conștiinței. În realitate, lucrurile nu se schimbă. Cum va acționa persoana? Cum va răspunde acestui conflict al propriei sale conștiințe? Prin crearea unei psihobiografii paralele, cu caracter compensator. Psihobiografia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Aceasta Înseamnă, de fapt, „a-fi-conform-unui-model” pe care Îl impun normele moral-religioase și socioculturale. Tot ceea ce este contrar acestuia, tot ceea ce iese din tiparele lui, se situează În contradicție cu normele morale și culturale. Societatea care normează viața individului nu se Împotrivește la „a-fi-tu-Însuți”, dar, În mod paradoxal, ea cere individului de „a-fi-el-Însuși-În-limitele-normelor” impuse de societate tuturor. Aceasta va da naștere unui conflict al valorilor. Orice persoană, pentru a se Împlini, are nevoie de un sistem de valori pe care inițial este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
poate nici explica, nici justifica cauzal această suferință. Atât durerea, cât și suferința morală apasă și copleșesc persoana, o imobilizează Într-o stare de Încremenire, o Închid, lipsind-o de orice fel de posibilitate de a putea să i se Împotrivească. Este ca un fel de „paralizie psihică interioară”. Individul este copleșit, dominat de aceste stări pe care nu și le poate explica. El nu poate fi ajutat, trăiește și suferă singur. Această stare de Încremenire, de Închidere interioară, duce la
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reprezentare imagologică a nebuniei: aă Nebunia tragică din antichitatea clasică elină, așa cum apare ea În cazul lui Ahile din Iliada, sau În cel al personajelor in tragediile antice (Aiax, Hercule, Oreste, etc.Ă. Nebunul este imaginea tragică a damnatului care, Împotrivindu-se voinței zeilor, primește pedeapsa nebuniei. bă Nebunul ca personaj comic, sub Înfățișarea bufonului, apare În Renaștere și, odată cu acesta, apare și nebunia, ca „personaj critic”, care arată și comentează defectele caracteriale ale oamenilor, având prin acest rol de caricaturizare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dat primar care trebuie să se Împlinească și care nu poate fi nici schimbat și nici măcar ocolit? Își poate persoana construi și conduce propriul său destin? La această Întrebare, L.A. Seneca răspunde: ducunt volentem fata, nolentem trahunt - oricât te-ai Împotrivi, destinul tot se Împlinește. Problema destinului i-a preocupat pe mulți specialiști: filosofi, medici, psihologi, mistici, moraliști etc. Destinu a fost privit ca determinism al vieții, ca timp trăit de către individ, dar și ca ceva obscur, independent de voința și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nuvela O viață pierdută, care, ezitând să intervină energic în viața fetei sale, în cele din urmă o pierde. Mai toți își află liniștea numai dacă acționează după legile moralei, precum maica Teofana din Împăcare. Alteori, când vor să se împotrivească ursitei, ei își provoacă suferințe, îndurate cu stoicism, cu resemnare, convinși că, totuși, destinul, determinat de însăși firea lor, îi va înfrânge. Dacă reușesc să se transforme, ajung la seninătate sufletească, asemenea lui Paraschiv Ciulic din Vecinii (II). Scriitorul este
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
moartea melodramatică a lui Hubăr, ucis de fiul său natural, Bandi, pe care îl recunoscuse prea târziu. Datoria față de societate înseamnă respectarea unor reguli sociale dure, ceea ce oferă individului sentimentul de siguranță morală și fizică. Mara, Hubăr și Hubăroaie se împotrivesc căsătoriei copiilor lor, Persida și Națl, și suferă la gândul că, prin consimțământul lor, ar încălca reguli respectate de toată lumea. Nesocotirea acestora este admisă doar într-un singur caz: când ele ar fi contrare omeniei. Căci, atât în nuvele, cât
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
până la indistincție. Un dezechilibru strategic trebuie totuși avut În vedere: dacă Honigberger (În Întregime cel inventat) Îi Încredințează acelui J.E. un document excepțional despre experiențele sale - iar J.E. Îi confundă, deci Îi zădărnicește sensul -, Zerlendi va proceda ca un avertizat, Împotrivindu-se să Împărtășească același secret, pe care Îl preia de la maestrul neîntâlnit vreodată. Dar acest secret - sau o parte, numai? - e prezent În jurnalul său, naratorul Îl cunoaște și va face el Însuși un efort comparabil de cenzurare, rămânând mai
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
doar din perioada manifest dogmatică. Aceste trăsături sunt prezente și în Dragostea și revoluția (I-III, 1981-1989), unde protagoniștii sunt descendenți, integrați existenței socialiste, ai unui cronicar. Și aici apar o seamă de cameleoni, iar Dumitru Dumitru continuă să se împotrivească birocratizării extreme a aparatului de partid. În înțelegerea lui, faptul că nimic nu merge cum ar trebui s-ar datora fetișizării mecanismului politico-administrativ, care riscă, „în numele principiilor”, considerate de el cu adevărat sacre, „să ajungă să funcționeze independent de ele
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
Referiri la nebunie întâlnim și la Homer, subiectul Iliadei constituindu-l „divina nebunie” (theamania) a lui Achile. În Antichitatea clasică, nebunia ocupă spațiul tragicului, ea apărând ca o pedeapsă, o nenorocire și un blestem căzute pe capul oamenilor care se împotrivesc (hybris) voinței zeilor. Exemplele sunt numeroase la tragicii greci (Ajax, Hercule, Medeea, Oreste), dar și la autorii latini, ca Virgiliu (Sibila din Cumae, Didona etc.). Platon, în Republica, recunoaște existența alături de formele tragice, culturale, ale nebuniei și a unei „nebunii-boală
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Un act de transcendență, pe care igiena mintală și-l asumă. Normal însă că toate acestea sunt și rămân, în plan formal, niște experimente, iar în planul interior, niște construcții cu caracter simbolic compensator și de consolare. Nu te poți împotrivi destinului. El se va întoarce de fiecare dată împotriva ta, sfârșind prin a se împlini. „Volentem ducunt fata, nolentem trahunt”, spunea L.A. Seneca. Acestea sunt aspectele put teoretice, de factură filosofică, ale igienei mintale. 4) Experimentele utopice ale igienei mintale
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de 20 de milioane lei și să fie făcute așa ca să corespundă cu toată suflarea țării de la un capăt la altul” . Era chiar programul regelui și, așa cum se va vedea În curând, nu erau vorbe goale. Nu numai liberalii se Împotrivesc lui P. P. Carp, dar mai ales adversarii săi din Partidul Conservator și din Parlament. La 19 ianuarie/1 februarie 1901, Carp cere majorităților parlamentare să se hotărască dacă Îi acceptă sau nu programul. În aceeași, zi regele Îi spune
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
romanului, dar având rostul de a face câteva transparente aluzii la „cercetările” și „reținerile” din anii ’50 ai secolului trecut. Și mai conturate apar asemenea experiențe în Vară vrăjmașă, unde protagonistul, Matei, om drept și bun, devine victimă pentru că se împotrivise colectivizării forțate. Se întretaie aici două romane, unul al vieții de provincie, al micilor artiști și al mediului didactic (amintind Brațul Andromedei de Gib I. Mihăescu), roman dominat de figura caricaturală, întru totul memorabilă, a profesoarei Artemiza (Miza) Pârlog, tip
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
literatura de sus, pe deasupra frontierelor care o despart de celelalte produse ale spiritului. Povestirile și romanele sale suferă de o anume supradeterminare culturală, ceea ce le face dificile pentru neavizați. Există în ele o rezistență subterană, o inerție moale ce se împotrivește unei lecturi sprintene și superficiale. Rețeta ficțiunii se modifică în mai multe etape, pe măsură ce, în narațiune, balanța dintre fabulație și reflecție se echilibrează într-un fel sau altul. Vânzătorul de aripi (1982) e un roman enigmatic, cu final deschis. Fără
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]