1,297 matches
-
asprită ferește călcâiul de mușcătura sfințeniei păgâne Pe gânduri stele mari și arzătoare călătorind din galilea ajung să cadă împăcate în mreaja tainelor pe gânduri pentru fiecare gând străluminarea unei jertfe înveșnicește timpul de demult și semnele făgăduinței Vârcolacii amurgirea împrejmuie ochiul cu fluturi albaștri zarea freamătă semne neînțelese silind norii să-și uite o clipită petrecerea la noapte către miezuri vârcolacii răstoarnă așezarea lumii pustiind zodiile cu bătaia viscolului cosmic Moartea melcului căutându-și privirea rătăcită'n frunzișuri ochii melcului
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]
-
Cameliei Jula - cînd Ion }iriac organizează o astfel de vînătoare, catalogată drept măcel de către asociațiile de ecologiști și de cele pentru protecția animalelor din cauza modului în care se desfășoară. Mistreții se află într-un țarc imens, de 1400 de hectare, împrejmuit cu garduri încărcate de curent electric, după cum spun semnele de pe ele. Gonașii, oameni de-ai locului, angajați pentru vînătoare, hăituiesc mistreții cu cîini și gălăgie multă. îi mînă spre liniile de tragere, acolo unde stau vînătorii. ș...ț Domeniul de la
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
renașterii, data părăsirii lichidului amniotic, călduț, paradisiac... cu tata, mama, căsătorit, necăstorit, copii, păpădii, fluturi, melci... De fapt, presupunerile, zvonurile, lăbărțările se înmulțiseră enorm. Ditamai raftul cu volume cartonate țeapăn deținea orice: zidul de bolovani de rîu, bătut de lumină, împrejmuindu-mi copilăria pierdută pe malul Nistrului, alipită imensului necunoscut... cantonul de la Merișani, cafeneaua (unde se juca biliard!) din Curtea de Argeș, pavilioanele C.F.R. din Ciceu, halta din Belcești, casa dărăpănată din Iași, de pe Socola, altă casă, în centru, cu o curte interioară
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
părea a adăposti un mare secret zidul acela din piatră nisipoasă vuia așa de molcom pergamentat de biciurile anilor de arșiță palimpsestul ploilor grafomane cenzurat de iederă totuși vuia și vuia ca un tren din memorie într-o seară ploioasă împrejmuia poate o grădină dar nu avea nici o intrare era ca o frunte de meloman adâncit în tristețe de neconsolat sau niagară prinsă cu magnetofon și adusă dar unui copil orfan nu eram singurul deși multă vreme așa am crezut câțiva
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
1973, selecție decepționantă în multe rânduri: ,, Pe arătura neagră coborând în jos -/ de-o parte cerul întunecat la apus/ și negru de piatră la răsărit./ În groapa aceea de nord,/ unde ajungi frânt de oboseală și plângând,/ trăiește casa noastră/ împrejmuită cu sânge./ În cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghia subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele lui noduroase de lemn./ Și izvorăsc din pieptul strămoșilor/ izvoarele eterne. Și vremea/ ne face una cu pământul./ În lumina lămpii la grindă,/ noaptea
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
acestei existențe. Pentru cei care se întorc acasă după o zi de osteneli la câmp și aiurea, satul este ,,o groapă de nord”, unde ajungi atât de istovit încât îți vine să plângi. În această așezare rurală, casa natală este ,,împrejmuită cu sânge” - sintagmă obscură, dar nu gratuită; e oare o aluzie la vechi tragedii familiale sau, în continuare, la sângele consumat muncind? O imagine a părinților vine brusc în prim plan, cristică și zguduitoare: ,,în cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
Însoțit de fiică, croitorul s-a dus la București, în audiență la Gheorghe Gheorghiu-Dej. După ce au stat în anticameră de dimineața până seara, i-a primit un secretar al lui Dej. Auzind problema, le-a răspuns că trebuia să fi împrejmuit terenul cu araci din tulpini de floarea-soarelui, de care să fi legat ață de cusut... Artista plastică, la ea acasă Soție de maistru miner și mamă a doi băieți, tanti Nela a fost toată viața casnică. Prin anii ’60, unul
Agenda2003-31-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281325_a_282654]
-
în vedere ca, dacă metoda va da rezultate satisfăcătoare, ea să fie extinsă și la populația activă din mediul rural și de la periferia societății, apoi la toate categoriile sociale cu excepția demnitarilor cărora li se vor repartiza numai parcele de trifoi împrejmuite de garduri vii de trandafiri, însă numai câte trei fire/smoc. Însă, cel mai important lucru rezultat din unele declarații la tv - ambigue, pentru a nu ni se fura patentul - este că s-a reușit până la urmă repunerea în funcțiune
Fabricarea sitelor de mătase din cozi de câine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13075_a_14400]
-
evreiesc aflat la capătul străzii Broșteni, din vechiul târg al Fălticeniului. Apăream unul câte unul, la ușa Domnicăi Senciuc, o ucraineancă bătrână,cu fața veselă, mama a 6 copii, care administra cimitirul evreiesc și care locuia acolo în clădirea mare împrejmuită de un gard înalt, cenusiu, din piatră, pe care l-am sărit de multe ori și eu și alți tineri din micul orășel. Tare ne mai plăcea să mâncăm la grămadă, alături de copiii ei: Nicu, Gelu, Nina, Victorița, căreia noi
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Isus: "Nu știm." Și Isus le-a zis: "Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri." $12 1. Isus a început pe urmă să le vorbească în pilde. "Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea, și a zidit un turn, apoi a arendat-o unor vieri și a plecat din țară. 2. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să ia de la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
noastră, găsisem acel loc care ne-a umplut imediat inimile de căldură. Acel loc era mai frumos ca oricare în care fusesem vreodată. Era un tărâm pe care Dumnezeu îl ținea în palme. Se numea ”Lacul Bicaz”. Era un lac împrejmuit cu verdeață, cu o pădure care într-adevăr urca treptat, treptat, spre cer. Observasem cu greu că erau și alți oameni pe acolo, dar, din câte văzusem, erau și ei în căutarea liniștii depline. O persoană ne îndrumase spre o
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
copacilor care îi vizitează pe fiecare în parte și dă verdictul! Din pădure se aude sunetul unor lupi. Ecoul devine din ce în ce mai puternic... trebuie să ieșim de urgență de aici! Am ieșit... am ajuns iar pe pajiștea din jurul falnicilor trunchi ce împrejmuiesc pădurea, ca niște vrednici soldați pe metereze. Pe cer, un nor sihastru adăpostește un pelican singuratic. Dintrun alt colț al peisajului croncănitul corbilor strică tot corul celorlalte înaripate. Se face noapte. Revine liniștea. Se aude doar cursul îndemânatic al izvorului
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Aici Înfloreau flori albe, roșii, roz, galbene, albastre, mici și mari, parfumate care mai de care.Pomii Înfloreau de două ori pe an și făceau fructe zemoase și dulci, ba un măr bătrân făcea mere de aur.Și grădina era Împrejmuită cu gard verde format din arbuști rari cu frunza lungă și creață, iar În mijlocul ei era o fântînă arteziana Împrejmuită cu statui din marmură albă. Dar mândria cea mai mare a grădinii era o pasăre micuță și neagră care Îi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ori pe an și făceau fructe zemoase și dulci, ba un măr bătrân făcea mere de aur.Și grădina era Împrejmuită cu gard verde format din arbuști rari cu frunza lungă și creață, iar În mijlocul ei era o fântînă arteziana Împrejmuită cu statui din marmură albă. Dar mândria cea mai mare a grădinii era o pasăre micuță și neagră care Îi cânta mereu Împăratului așa de vesel, că Îi umplea sufletul de bucurie.Împăratul și pasărea lui cea veselă deveniseră atât
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Luați-o pe lângă bisericuță, le spuse un soldat. Am auzit că se dă mălai, le informă în șoaptă, gâfâind, femeia corpolentă cu sacoșa, ajungându-le din urmă. Nu pe-acolo. Prin dreapta! le strigă alt soldat. Curtea dreptunghiulară a liceului, împrejmuită cu un grilaj de fier, gemea de lume: copii, femei, bătrâni, mame cu plozi în brațe, și, din loc în loc, oștenii cu ordinea, fumând și glumind între ei, bine dispuși ca niște oameni sătui care se amuză văzând calicimea târgului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fură ciuruiți de gloanțele santinelelor. Ghiță Todireanu scăpă doar cu hainele sfâșiate și mici zgârieturi și vânătăi pe față, brațe, umeri și mâini, cum se rostogolise pe povârniș strivind pietrișul și se tăiase în cioburile și gardul de sârmă ghimpată împrejmuind fâneața de sub taluzul căii ferate. Miluță putea s-o pățească cel mai rău. Să-și piardă echilibrul, cum s-aplecase cu sângele-n cap și golul negru, huruitor, de dedesubt, despicat în traverse și frontoane metalice. Dacă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
contemplative, Modele. Incursiunile sale muzicologice au traversat Rubiconul exilului fără nici un fel de schisme formale și coținutistice, perpetuând acele teme-cadru nutrite de o viziune profundă, originală fundamentată pe norme și precepte esențiale ale actului de creație. Corneliu Dan Georgescu își împrejmuiește orientările estetice declarând că muzica sa "se bazează riguros pe simetrii geometrice și principii de proporție" ori că "ideea unei arte anecdotice, care distrează spectatorul, dar, în aceeași măsură, și participarea la o avangardă standardizată, devenită academică, îi este profund
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
mărit, pentru că scama neagră din centrul lunii era în mod clar o reflectare a mașinii-pasăre. Lacul, deși întunecat, avea propria lui culoare. Un halou negru înconjura luna reflectată și un inel de apă albastră adîncă și presărată cu stele îl împrejmuia. La dreapta și stînga era o plajă cu nisip pur, de o paloare perlată, asemenea norilor, iar lacul cel rotund și plajele lui erau închise de două maluri curbe în formă de ochi. Iar Lanark își dădu seama că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
celei de-a treia planete. Deșerturile sînt mai mici decît azi, junglele și pădurile mai întinse, pentru că acolo unde solul e gros, tufărișul înfundă fluviile și astfel ajung să se întindă în pămînt mlăștinos. Nu există poteci largi sau cîmpii împrejmuite cu garduri, nu sînt nici drumuri și nici orașe. Singurul semn de om este acolo unde marginea vestică a globului se rostogolește în umbra nopții. Se zăresc cîteva luciri depărtate pe acea curbă întunecată, focurile vînătorilor din poienile pădurilor, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de la colectorul principal CP1 precum și de la colectorul principal CP3 (respectiv CS4, CS5 și CS6) de pe cuprinsul localității 1 Decembrie și refulează apele în stația de epurare a localității. (figura 1.1.7.) Stația de pompare se află într-o incintă împrejmuită de un gard metalic. Tot în această incintă se mai află o clădire anexă în care este tabloul electric de comandă și control a echipamentelor de pompare din chesonul stațiilor de pompare SPAU2 și SP3. De asemenea în această clădire
Reţele de canaliza re orăşeneşti şi industriale : exemple de calcul by Tobolcea Viorel, Tobolcea Cosmin, Creţu Valentin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91652_a_92377]
-
Peter, s-a stabilit un ucenic trimis de Sf. Andrei care propovăduia credința în Hristos. Călugărul Petru, împreună cu oamenii săi, au ridicat o bisericuță care după În 1975 s-a construit un turn, clopotnița la intrare, iar biserica a fost împrejmuită cu zid de piatră. Între 1979 și 1988, preotul acestei parohii a fost Ștefan Iacob. De la 1 septembrie 1988 a fost numit ca paroh la Buda, preotul Mihai Matcovici care slujește și în prezent. Sub îndrumarea și strădaniile acestuia, cu
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
cu stuf, cu draniță (scândurele). Casa era modestă: două camere (una de locuit și alta „casa mare” sau „casa bună” sau „ceea casă”), o tindă (un hol) și o șandrama la spatele casei (un fel de magazie). Curtea (ograda) era împrejmuită cu gard de nuiele sau de harțapele (bucăți neregulate de scândură) și o poartă. Componentele gospodăriei sunt : locuința, curtea și construcțiile anexe (cuptorul și bucătăria de vară, beciul sau zâmnicul, porumbar sau coșer, șura pentru animale, coteț pentru porci, poiată
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
și să-mi fur dreptul de a trăi așa cum am crezut eu că este mai bine. Am avut nevoie de limite, am avut nevoie de durere?! Poate, dar nu am avut nevoie de gratii și de lanțuri. Mi-a fost împrejmuită viața, am fost constrânsă să mă păcălesc că pot renunța, pentru a crea celor din jurul meu, stabilitate! TRAVALIU Anul acesta m-am născut mai greuă Anul acesta am clădit doar vise care nu s-au împlinit! Anul acesta aș fi
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
se putea învăța ceva, dar meșterul nu era grăbit cum eram eu. A luat-o de la cele simple, de la vopsitorie și printre altele, doar eram ucenic, cât a fost vara de lungă, a trebuit să vopsesc gardul nou ce-i împrejmuia ograda mare. Atâta am vopsit până ce mi s-au rănit cele trei degete de la mâna dreaptă. Toamna, am lăsat gardul lui "cuconu Nicu" și am găsit un decorator la Teatrul Național, Nicolae Alexandrescu zis Nicola, fost actor, cu meseria de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
bunicului au rămas vii în inima mea multă vreme. Voiam să rodească, să aflu mai multe, însă, de această dată, despre partea spirituală a satului. De aceea, într-o duminică frumoasă de august, aproape de Sfânta Maria, am vizitat mănăstirea Probota. Împrejmuită de un zid măreț, care parcă ocrotește în brațele sale sfântul locaș, biserica ne-a întâmpinat ca o mireasă. Călcând sfioși pe aleea pietruită, înconjurată de trandafiri parfumați ca de catifea și de covoare de iarbă verde, am intrat în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]