1,052 matches
-
frecvent întrebuințat, a apărut necesitatea elaborării unei tehnici de integrare a ei în procesul de instruire, precum și a unei teorii asupra modului în care elevii trebuie să fie învățați "cum să utilizeze, să interpreteze și să domine tehnologia care îi împresoară și îi înrîurește" (14, p. 25). Pe baza cercetărilor experimentale efectuate în străinătate și în țară, au fost elaborate unele lucrări de sinteză privind metodele didactice. În volumul său, Metodele de învățămînt, IOAN CERGHIT apreciază că ceea ce este nou și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sale, încât mi se părea zadarnic a încerca să pun rânduială în această grămadă mocirlită pe care obișnuim s-o numim în chip pompos „pasiunile omenești“... Mă simt ostenit... de iluziile mele, de dorințele mele, de această realitate care mă împresoară și mi se oferă. Dintr-odată, a fost în mine ca o sfâșiere, ca o dedublare: două erau ființele din mine, jalnice amândouă, dar bătăioase și pline de ură una față de cealaltă. Cea dintâi - sfrijită, dar certăreață și zgomotoasă, se
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de dictatură le primeam aflată deja în Germania. În acest răstimp, n-am reflectat la lucruri decât în imediat, „pe loc“. Firește, de la un loc la altul, de vreme ce și ziua se muta de la un loc la altul. Dar fiind mereu împresurată de ziua aceea - și nu de undeva de deasupra ei. A fost o școală de învățat mersul, fiecare zi trebuia să reînvețe să umble - împotriva a tot ce știam: anume că ziua nu poate să umble defel. Esențialul rămânea nevăzut
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
acesta, gândul meu e gândul mediului acestuia, ceea ce ați găsit bun în mine, dac-ați găsit cu adevărat ceva bun, e al Iașului, nu al meu". Reamintindu-mi-le acum, în singurătatea nopței acesteia de Noembrie, în umbra care mă-mpresoară de pretutindeni și în adâncimea căreia ochii mei caută zadarnic să deslușească dulcea curbă a dealului Cetățuei, cu silueta fină a mănăstirei și palatelor sale domnești, și întreg, mărețul decor din care e făcută inalterabila frumusețe a vechei capitale, cuvintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
credeți că vine de la Duhul Sfânt. Aici Pelerinul cugetă puțin, căci acest mod de a argumenta nu-i păru bun. După un moment de tăcere, spuse că era inutil să mai discute despre aceste lucruri. Călugărul stărui: „Astăzi, când ne împresoară atâtea sminteli de-ale lui Erasmus și de-ale multor altora 1 care înșeală lumea, nu vreți să ne ziceți ce învățați pe alții?” 66. Pelerinul răspunse: „Părinte, nu voi mai spune nimic despre cele pe care le-am zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
bătea ceva mai repede, ca la o luptă între două animale. Valentin avea o privire pătrunzătoare sau chiar tăietoare și era mult mai inteligent decât își închipuia oricare dintre noi. Intrând în camera lui ca o oarbă, un abatjur violet împresura o lumină difuză și caldă. El părea un manechin agreabil și plăcut, sigur de faptul că avea să câștige competiția. Fratele lui, Tică, cu care locuia nu era în momentul acela acasă. Totul părea să fie aranjat. Femeia credea că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de copil, soarele se găsea în imensitatea lui aurie și luminoasă, pregătindu-se ca de obicei să se ridice în înaltul cerului albastru și cu o lumină așa de strălucitoare încât îți lăsa impresia că nu mai este capabil să împresoare pământul cu lumina sa până la marginea întinderilor sale,. Inainte de a ajunge în apartamentul nou în care se mutase după ce îl născuse pe Alin, Carlina îl apucă de mânuță pe Nicky cu un gest familiar și plin de afecțiune, gest
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la 9 și ajung la 11½ la Constanța, unde voi dejuna, și la 1 continui drumul spre București, unde voi ajunge la 9¼. Această scrisoare cu anexa zilelor viitoare va fi deci cea din urmă de aici. Începe să mă împresoare singurătatea și frigul. Din punct de vedere al alimentării a fost foarte bine; cred că m’am îngrășat mult; în orice caz am un aer mult mai odihnit, poate și din pricina patinei arămii. Azi am luat cafeaua iar la Curti
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
operandi : „În zâlele lui Neron, văzând jidovii la Ierusalim pre sveatâi Iacov, brata bojiia [= fratele Domnului], că vesteaște numele lui Dumnezău [...], i-au Început a-i purta pizmă. Și cum l-au știut că iaste În besearecă, așia l- au Împresurat jidovii și l-au aruncat de pre aripa besearicii gios și acolo l-au omorât” <endnote id=" (497, p. 173)"/>. Mentalitatea tradițională, care ignoră dimensiunea istorică a faptelor, În sensul că nu operează cu ea, ci doar cu cea mitică
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
delegat de comunitate să iau parte la înmormântarea unui soldat evreu care s-a făcut în cimitirul izraelit și ceremonialul cuvenit așa cum s-a stabilit în programul stabilit de comunitate. După înmormântarea soldatului, eu și 35 de persoane am fost împresurați de un pluton de soldați în retragere sub comanda unui locotenent și scoși din casa mortuară pentru a ne executa. În acest scop am fost încadrați între arme și duși la marginea drumului din apropierea cimitirului izraelit pentru efectuarea execuției. Am
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
că-i văd obsesia, boala, sau cum s-o fi numind problema lui, ca pe-o aură. Deci, da, mă uit cîș la maniaci, la semenii mei. Sigur, eu am o scuză e normal să fiu singur acolo, cu capul împresurat de aura obsesiei, cu un umăr bîțîind suspect, cu o agendă ce se umple treptat de mîzgăleli pe care nimeni altcineva n-ar putea să le decodeze. E normal. Din asta trăiesc din privitul atent al filmelor. Pe de altă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
spre vârfurile aproape golașe pe care mă aflam urcau spornic niște nori albi ca de vată. Acei nori s-au masat în jurul meu și al celor din jur și urcau tot mai sus. În acești nori de vată, care ne împresurau, stau și privesc un măreț și neuitat apus de soare în munți! Mă aflam atunci ca un Dumnezeu printre nori, cu fruntea în văzduh, în timp ce soarele scăpăta tot mai mult spre apus și își trimitea spre noi ultimele raze de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
meu. Se îneacă, tușește, tușește... I s-au umezit ochii. De arșiță și de lacrimi, pereții, lumânările, totul îi joacă pe dinaintea ochilor... Daniil, copleșit, îngână: Mult chinuită țară... Moldova-i o jale! O ruină fumegândă! Jur împrejur, vrăjmașii colcăie! Mă împresoară întunericul! Nici o lumină... Nici o luminiță... Nici o mână întinsă... Singur!... Părăsit!... Trădat!... Ștefan se sufocă, nu-i mai ajunge aerul. Își desface larg cămașa. Se sprijină de speteaza scaunului. Plânge țara... Și eu... eu ce fac?! Daniil îi pune mâna pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Leonida la Termopile... Nu mai era om, era un arhanghel! Turcii, înspăimântați de așa arătare fantastică ce-i secera ca pe spice, au început să dea îndărăt, le înțepenise până și "Allahul" în gâtlej... Singur... Neînfrânt... "Allah!! Allah!!" L-au împresurat... Și-am văzut cum împăratul, străpuns, tăiat de zeci de iatagane, s-a prăbușit ca un trunchi retezat, dar, și în cădere, râdea, hohotea încă... Și-acum îmi răsună hohotul acela gâlgâit de sângele ce-l îneca în valuri... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
douăzeci de mii... Unii îndeamnă spre Cetatea de Scaun, alții, coboară pe Nistru, spre Chilia și Cetatea Albă, să se unească cu turcii. Mâna lungă a Padișahului a stârnit lupii din bârlog! se dezlănțuie Ștefan. Vin în haită! Ne-au împresurat din trei părți. Din față, de peste Dunăre, turcii! Din spate, de peste Nistru, tatarii! Din coaste, de peste Milcov, frații noștri muntenii! Ne strâng într-un clește! Și noi, la mijloc, răstigniți între tâlhari! îngână în barbă Stanciu. Și bătuți de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
văzut-o de atâtea ori... Câțiva inși se pun la pândă de o parte și de alta a uliții. Un câne flămând rătăcește căutând dosurile bucătăriilor și unghiurile unde se scutură gunoaiele. La un semnal, toți se ridică și-l împresoară din toate părțile. O clipă, animalul se oprește înghețat, sângele-i dă năvală la inimă, care-ncepe să zvâcnească de coaste... E pierdut!... Părul i se zbârlește pe coamă. Un fior îl fulgeră de-a lungul prin șira spinării și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
e Dulcele Iisus, în Cer ești tu, Iubita Mama, Și locul meu e-n Ceruri, sus. În Cer m-așteaptă sfinții îngeri, M-așteaptă ceață drepților, Iar eu, în valea cea de plângeri, Petrec străin și călător. Primejdii multe mă-mpresoară, Ispitele mă strâmtoresc, Tu ești nădejdea mea, Fecioara, Spre tine ochii mei privesc. Din zori de zi și până-n seară Trăind, mereu te voi chema, Tu ești nădejdea mea, Fecioara, Nădejdea mea, nu mă lasă! Străinul Străin am fost odată
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
N-a mai fost chip să mai dorm. Au cântat cocșii odată, . . a trecut timp, . . au mai cântat odată. Întunericul a început să se rărească. Păsărele mi-au ciripit în fereastră. O Doamne, când se va rări întunericul ce-mi împresoară sufletul ? Vor mai cânta vreodată păsărele nevinovate, în zori de zi, în fereastra inimii mele pustiite ? Am constatat că părintele protopop Breabăn Ion susține cu toate puterile interesele partidului în Biserică, și nu interesele Bisericii în partid, așa cum mi se
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
într-o rochie de mireasă din Sri Lanka iar Gruia, care de baștină e bucovinean, în port rădăuțean. Înconjurați de semeția rudelor din Vicov, mirii au avut parte de o nuntă pitorească. Cred că de la nunta domniței Ruxanda cu Timuș Hmelnițki, împresurat de atamanii mustăcioși cu moț pe capetele rase, Biserica Domnească n-a mai văzut asemenea ceremonie. La Hong Kong tânărul nu și-a pierdut nici spiritul nici nostalgiile. Îmi scria că, dacă i s-ar oferi o catedră la Facultatea de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
bulgari. În piața centrală din Gradobor așteptau cei care mai supraviețuiseră, în genunchi, cu brațele ridicate spre cer, jeluind și bocind în hohote. Din șea, Coromilas adresează frumoase cuvinte de condoleanțe și îmbărbătare în grecește acestei grămezi umane care îl împresoară și-i sărută mîinile, mulțumindu-i... în bulgară! Stupoare generală: funcționarul turc care îi însoțea pe consuli le explică atunci că întregul sat este bulgăresc, dar că o parte cea mai numeroasă a rămas credincioasă ritului ortodox ce ținea de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
margini. Pedepsind mândria adamică sfidătoare, Divinitatea încurcă limbile oamenilor, iar ei nu se mai aliază în asaltul asupra cerului, se încurcă reciproc și își determină unu altuia alunecarea de pe pereții turnului istoriei. Căderea acestui turn precum și a cetății ce-l împresoară este un eveniment ce reiterează ceea ce s-a petrecut, în plan transcendent, prin căderea luciferică. Cetatea Babilonului și Turnul Babel reprezintă mundaneitatea trecută, prezentă și viitoare a omului decadent și soarele malefic în jurul căruia aceasta gravitează, steaua egoismului ontic-exclusivist ce
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
peste medievalisme fantastice: Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate, Către țărmul din potrivă se întind, se prelungesc, Ș-ale valurilor mândre generații spumegate Zidul vechi al mânăstirii în cadență îl izbesc. Dintr-o peșteră, din râpă, noaptea iese, mă-mpresoară: De pe muche, de pe stâncă, chipuri negre se cobor; Mușchiul zidului se mișcă... printre iarbă se strecoară O suflare, care trece ca prin vine un fior. Apare sepulcrala umbră ("Ascultați...! marea fantomă face semn... dă o poruncă..."), poetul o întreabă, în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cunoaște adevărul și lupta noastră dusă sub sceptrul Arhanghelului Mihail, nu sub acuzația de fascism, ci ca ostași ai lui Hristos și fii devotați ai neamului nostru românesc și creștin. Acești fericiți vor abandona imaginea capcană, legionarofobia, cu care ne împresoară comuniștii, neocomuniștii, toți nelegiuiții și semidocții. Nu ei decid asupra noastră ci faptele noastre, istoria și Dumnezeu. Nu securiștii, nu activiștii de partid, nu agitatorii de partid ne dau nouă lecții sau certificate de buni români. De la ei mai putem
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
evidente din Lucian Blaga în poemele erotice de început, în care îndrăgostiții, departe de oraș, rătăcesc într-o natură edenică: „Trăim pe tărâmul unor poetice magii, / Ne clătinăm printre plante, printre stânci, / aici gesturile au înțelesuri adânci / și lucrurile ne-mpresoară și sunt vii. / Și toate făpturile nopții se află pe aproape; / vin să-și ascundă teama de moarte în ape, / se culcă apoi la picioarele noastre/ la fel cu apa și cerul; tăcute, albastre...” (Tărâmul magic). Aventura echivalează cu o
ŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290191_a_291520]
-
are?... Jos la pământ, fătul meu! Nimic nu se mișcă-n țară De n-o fi prin știrea lui, Ș-asta nu e o povară De grumajii fitecui. Trebuie o minte mare Să poată dăini mereu, Pe toate să le-mpresoare, Nu e glumă, fătul meu!... 54 Etc. etc. 92 bucureștii de altădată 54. Din satira Fă-mă, tată, să-ți seamăn sau Căftănitul de țeară la București de Costache Bălăcescu (1800-1880), scrisă în 1838. Bacalbașa a reprodus câteva fragmente pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]