2,171 matches
-
încă, ceea ce-i păcat. Căminul a fost cel mai bun lucru din zonă, le-a mai scuturat puțin ideile. Kinlochrua a fost moartă înainte, și e moartă de atunci. Știți că Mary Thaw este singura persoană cu care m-am împrietenit în locul ăsta? Cum să te împrietenești cu femeile care se tem să tricoteze duminică din cauza pastorului? Ce legătură are bătrînul și băgăciosul McPhedron cu tricotatul lor? Fratele tău nu se simte prea bine, nu-i așa? Ruth se întoarse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fost cel mai bun lucru din zonă, le-a mai scuturat puțin ideile. Kinlochrua a fost moartă înainte, și e moartă de atunci. Știți că Mary Thaw este singura persoană cu care m-am împrietenit în locul ăsta? Cum să te împrietenești cu femeile care se tem să tricoteze duminică din cauza pastorului? Ce legătură are bătrînul și băgăciosul McPhedron cu tricotatul lor? Fratele tău nu se simte prea bine, nu-i așa? Ruth se întoarse și-i aruncă o privire, care voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întotdeauna când i se părea că vorbește prea familiar despre Domnul din cer, dar o cruce mică de tot, ca un scărpinat. Băiatul știa bine străzile Bucureștilor și o mulțime de bucureșteni bine îl știau pe Nicu. Cu unii se împrietenise chiar, așa cum se întâmplase cu cei din strada Fântânei, familia Margulis. Și servitorilor le cam intrase pe sub piele. Era un comisionar pe care te puteai bizui, foarte util la treburile urgente și care cereau discreție. Firmă serioasă, spunea patronul lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Matale ai mâncărime la limbă!“ și „Matale nu stai o clipă locului, parcă ai viermi“. Nicu avusese viermi, într adevăr, dar doctorul Margulis îi dăduse să ia usturoi și țelină și cofeturi contra limbricilor, și l scăpase. Voia să se împrietenească cu străinul, pentru că se vedea de la o poștă cât de neajutorat era. Nu se aștepta chiar să primească răspuns la întrebarea lui despre Dumnezeu, așa că spuse tot el, cu tonul învățătorului: — Io cred în electricitate. Da’ cred și-n Dumnezeu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ținut tot gratis, cu condiția să refacă zugrăveala din bucătării și dependințe, la primăvară. Își caută însă de lucru serios, pe la vreo biserică, fiindcă stă rău cu banii. Acum a intrat într-un cerc de zugravi și zidari, s-a împrietenit cu ei. Apoi m-a luat pe mine la-ntrebări: cine sunt, câți ani am, dacă am nevastă și copii și mamă și tată și frați. Sunt oameni, ca Otto ăsta, care consideră că trebuie să le spui totul despre
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
zaharnița și ceștile aveau toartele în așa fel răsucite una spre alta de parcă stăteau la taclale, iar cafetiera și zaharnița chiar într-un aparté, bârfeau vreo ceașcă, pesemne. — De cine? întrebă Marioara, nu prea curioasă. Era obosită să se tot împrietenească cu doamnele și domnișoarele pe care i le prezenta Alexandru, iar apoi, când el le părăsea, să le consoleze sau să le ocolească. Mai bine nici să nu știe. În loc să răspundă, Alexandru se încruntă: — De data asta e altfel! — Mare
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sau mai bine zis din el? Am descoperit menuetul lui Händel, adică melodia de la ceasul muzical al lui Jacques. Asta e bine. L-am cunoscut pe domnul Dan Crețu, care a intrat foarte ușor în familia noastră și s-a împrietenit cu noi toți. Asta e, de asemenea, foarte bine, dacă nu chiar un miracol, pentru că papa, cam sever și pretențios cu oamenii, îndepărtează lumea, cu atât mai mult pe un bărbat asupra căruia plutesc tot felul de bănuieli, care de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tu pe cine ai luat în mașină. — Sunt Godun, ca să știi la cine ai să stai... Deodată, șoferul se lovi peste frunte: — Homar și Godun! Sună bine, nu crezi? Am putea să facem un business... În aceeași după-amiază, Omar se împrietenise cu câmpul. Era o bucată de șes scobit, adâncit ca o farfurie ce ținea chiar în mijloc meandrele unui iaz. Godun deviase cursul de apă și făcuse amenajări. Godun se simțea latifundiar, pe când se uita, dimineața, până în linia orizontului, la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
numărul doi de la ambasada Italiei și vărul meu, din Berlin, care e director de bancă! La o astfel de înfruptare, cu carne de miel și vinuri de contrabandă, l-a cunoscut pe Jon Leyne, corespondent BBC, cu care chiar se împrietenise, dar care a fost expulzat după acuzația cotidianului Vatan Emrouz că ar fi fost implicat în asasinatul tinerei Neda, studentă a cărei moarte, filmată de un amator și folosită apoi de către HBO într-un documentar, făcuse înconjurul lumii. Nici bărbații
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
drag de unul dintre cei mai buni prieteni, amici pe nume DIACONU ALEXANDRU, care era din comuna Stănița, satul Poienile Oancei, județțul Roman, din același județ cu mine, poate și de aceea ne-am potrivit în caracter și ne-am împrietenit. Deseori în biroul lui pe o sobă de fier făceam într-o gamelă terci cu brânză de oaie, care mi se părea o bunătate și uneori preparam și ceva carne, mâncând până ne pârâiau urechile. În amintirea momentelor din timpul
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și schițe." Fusese o ironie, dar eu am luat-o ca pe o invitație. Profitând de faptul că în perioada aceea laboratorul era destul de puțin solicitat, am început să mă duc pe-acolo și, treptat, eu și Laura ne-am împrietenit; deși un anumit prag rămânea între noi și ar fi rămas cu siguranță în continuare dacă n-ar fi existat o fotografie pe care Laura o decupase dintr-o revistă și care reprezenta carlinga unui avion cu mii de butoane
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de conserve aruncată la gunoi. Dar, vai, era cam târziu. Din nefericire, devenim înțelepți când asta nu ne mai e de mare folos. Mai e nevoie să vă spun că n-am avut timp să recuperez? În Grecia m-am împrietenit cu un poet bolnav de plămâni care muncea ca hamal în porturi ca să-și strângă bani, să-și tipărească plachetele de versuri. Era un tip ciudat și interesant. Plachetele de versuri le tipărea în câteva sute de exemplare pe care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe care îi aveam, te-am ales pe tine. Aveam nevoie de tine din cauza - cum s-o spun cât mai delicat -, din cauza experienței tale unice. Maggie simțea că pălește. — Ce vrei să spui? — Aveam nevoie de cineva care să se împrietenească cu Guttman junior. Dacă știa cineva unde ascunsese bătrânul nemernic tăblița asta, el trebuia să fie acela. M-ai adus aici ca să, ca să... Nu putu rosti cuvintele. —Păi, hai să dăm cărțile pe față, Maggie, aveai experiența necesară. Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu Guttman junior. Dacă știa cineva unde ascunsese bătrânul nemernic tăblița asta, el trebuia să fie acela. M-ai adus aici ca să, ca să... Nu putu rosti cuvintele. —Păi, hai să dăm cărțile pe față, Maggie, aveai experiența necesară. Te-ai împrietenit cu nebunul ăla din Africa și ne-am gândit că, într-un context potrivit, ai face același lucru și aici. Și l-ai făcut. Cum spuneam, ar trebui să fii mândră. Un moment de uimire, urmat de un sentiment ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sau cel puțin o muscă. Să-ți iau paltonu’, domnule Robichaux. Prietenii cum îți zic? — Claude. — Claude, eu sunt Santa. Și ea-i Irene. Irene spune și tu ceva. — Îmi pare bine, spuse automat doamna Reilly. — Voi doi să vă-mprieteniți cât sunt eu plecată, spuse Santa și dispăru în cealaltă cameră. — Și ce mai face băiatu’ ăla mare ș-arătos a’ dumitale? întrebă domnul Robichaux, ca să pună capăt tăcerii care se așternuse. — Cine? — Fiu’ dumitale! — A, el. E bine. Gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Robichaux. — Nu-i așa că-i frumos? strigă veselă doamna Reilly, peste zdrăngăniturile asurzitoare de pian și contrabas. Santa, scumpo, vrei să pui puțin mai încet? Volumul ritmului trepidant coborî ușor. — Foarte bine, țipă Santa spre musafirii ei. Toată lumea să se-mprietenească până mă duc eu s-aduc farfurii pentru salata asta bună de cartofi. Hei, dați-i drumu’, Irene și Claude, ia să vă văd mișcând un pic picioarele. Ochii mici, negri ca tăciunele, se încruntau spre ea de pe polița căminului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
interpretată. O femeie nemăritată nu putea să facă astfel de invitații bărbaților Însurați, iar un bărbat Însurat trebuia să afișeze o atitudine ostilă față de o altă femeie atunci când se afla alături de soția lui. De ce era atât de greu să te Împrietenești cu bărbații? De ce trebuia să fie Întotdeauna așa? De ce nu puteai pur și simplu să ieși Împreună cu un bărbat pe balcon să fumezi o țigară și să schimbi o vorbă și apoi fiecare să se ducă În treaba lui? Preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să faci cursuri de balet când e clar că nu te interesează? Era o problemă cu prietenele astea care nu durau mai8 mult decât viața unui fluture, pe care scenaristul le aducea cu el. Mânate de dorința de a se Împrieteni cu toți cei din grup, puneau prea multe Întrebări și făceau prea multe comentarii personale, eșuând lamentabil În a recunoaște că tocmai opusul, lipsa oricărui interes sincer și serios În ceea ce privea viața privată a celorlalți, Îi apropia pe membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de zile. Din când În când foloseau tăbliei pianului Închis ca pe un bufet pentru farfuriile și tăvile care nu mai aveau loc pe masă. — E minunat că aveți amândouă aceeași vârstă, și-a Încheiat mătușa Banu monologul. O să vă Împrieteniți. Asya s-a holbat la mătușa Banu cu interes reînnoit, Întrebându-se dacă va Înceta vreodată să o considere un copil. Când era mică, ori de câte ori venea vreun alt copil la ele acasă, mătușile ei Îi așezau pe cei doi unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu interes reînnoit, Întrebându-se dacă va Înceta vreodată să o considere un copil. Când era mică, ori de câte ori venea vreun alt copil la ele acasă, mătușile ei Îi așezau pe cei doi unul lângă altul și le ordonau: „Jucați-vă! Împrieteniți-vă!“. Fiindcă făceau parte din aceeași categorie de vârstă Însemna automat că trebuiau să se Înțeleagă bine; cumva, cei de aceeași vârstă erau priviți ca piesele disparate ale aceluiași puzzle, toată lumea se aștepta ca ei să-l reîntregească de Îndată ce erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a refuzat până și o moarte decentă. Nici măcar durerea provocată bunicilor noștri nu este atât de torturantă ca negarea sistematică ce i-a urmat. Dacă spunem asta, care va fi răspunsul turcilor? Nici unul! Există o singură cale de-a te Împrieteni cu turcii: să fii exact la fel de dezinformat și de uituc. Fiindcă ei refuză să ni se alăture În recunoașterea trecutului, se așteaptă ca noi să ne alăturăm lor În ignorarea trecutului. Dintr-odată s-a auzit o bătaie ușoară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mi-am făcut un tatuaj. Cuvintele erau atât de desprinse de context, Încât Armanoush nu și-a dat seama imediat dacă erau adresate cuiva, cu atât mai puțin ei. Totuși, fie din pură plictiseală, fie din dorința de a se Împrieteni cu cealaltă achiziție recentă a grupului, noua prietenă a Scenaristului Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste i se adresa ei: Vrei să-l vezi? Era o orhidee sălbatică, roșie ca focul iadului, ce se Încolăcea În jurul buricului. — E tare, a zis Armanoush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și Kitty se Întâlniseră cu mulți ani În urmă, Într-un cinematograf, În care amândouă se strecuraseră să vadă un doilea film gratis. Era un obicei „oribil“, pe care Îl cultivau amândouă, pentru că le plăcea la nebunie. Datorită lui se Împrieteniseră. — Da... ce ne mai distram! Acum nu mai știu ce filme au apărut, nu am mai fost la cinema de o grămadă de vreme. Făcu o pauză, apoi Întrebă: Cine te-a invitat aici? — O artistă, Desert Rose. Renumită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fel de scriitoare de necroloage. — Cum adică? — Scriu articole despre crime, accidente sau urmăriri cu mașinile. Merg la morgă, sun la spitale și la poliție și pun Întrebări despre ultimele decese. Câte au fost? Două? Slab, slab! Zece? Minunat! Mă Împrietenesc cu oameni precum avocații, antreprenorii de pompe funebre, medicii legiști și gardienii din New York. — Cum ai Întâlnit-o, atunci, pe Desert Rose? — Ne-am cunoscut la Închisoare. — O, sigur! Chinezoaica râse din toată inima. Pare foarte palpitantă meseria asta! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un interviu. Îi alegi pe cei care-ți plac mai mult și care nu sunt cuplați și Îi chemi la al doilea interviu. Îi pui la dosar. Mai tragi de timp. Le spui că aștepți o finanțare. Păstrați legătura, vă Împrieteniți. Bineînțeles, nu vei primi niciodată finanțarea, dar vei avea mai mulți bărbați de culoare, ași În domeniul tău, din care să alegi. Oameni cu care ai ce vorbi, nu puștani de douăzeci și trei de ani, proaspăt debarcați printre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]