KorAP: Find »[drukola/base=împrieteni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...88 >

2,200 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

această turnătorie și atunci au primit și ei această supă și pâine și câte ceva de la noi, bani de la copiii care au Învățat limbi străine... Era foarte cultă. A mai fost o familie venită din Berlin. Eu pe urmă m-am Împrietenit la un săniuș, cum s-ar spune, cu un băiețel, care mi-a spus că este tot din Berlin. Nu știa românește. Dar despre ăia nu știu amănunte. Știu că au fost și ei trei. Din ce s-au Întreținut

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
fie rușine?”. Văd acum tineretul ăsta este așa de rușinos. Noi acolo eram dezbrăcați, lumea nici n-avea cu ce să se Îmbrace - și atunci cum să privești lumea altfel? Nu, niciodată nu era rușine de corpul omenesc. V-ați Împrietenit cu copiii de acolo? Da, copiii sunt copii. Sigur, care au rezistat. Nimeni nu ne da de mâncare, dar am rezistat. Și educația e foarte importantă - atunci știam și germana, și rusa, și româna, ce era În capul meu! Îmi

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
vă mai aduceți aminte? Ce-mi aduc aminte... Purtam steaua - era obligatoriu să purtăm steaua. Era obligatoriu seara să nu ieși din casă, de la o anumită oră... Și deja simțeai și pe stradă că erai cumva marginalizată - nu se mai Împrieteneau cu tine, te evitau cumva, eram deja oaia neagră... Se făceau percheziții la domiciliu? La noi nu. Tata era medic și nu se făceau percheziții... Au existat pogromuri la Siret? N-aș putea zice... Știați de pogromurile din alte orașe

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
când venea el de la București la Herța era mare prietenie; adică relațiile erau bune, erau relații normale... Aveați și prieteni români? Dar cum? Cel mai bun prieten de-al meu a fost fiul unui farmacist, Popescu Îl chema - ne-am Împrietenit de la pasiunea comună pentru timbre. Am să revin... Tatăl acestui bărbat a fost deportat În Siberia pentru că În Herța, după ce au venit, sovieticii, s-au Întâmplat multe... O să ajungem și la asta. Ceea ce percep eu, din memorie... Sigur că memoria

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
mai departe, până la Cluj. Și la Cluj am coborât, pentru că am aflat, În gară, că, foarte interesant, o rudă de-a mea trăiește - pentru că o fată foarte frumoasă, care, mă rog, nu s-a comportat cum trebuie, pentru că s-a Împrietenit cu un comandant... nu SS-ist, ci comandantul fasciștilor din Ungaria, și ea a aranjat-o la un azil care avea vreo 25 de bătrâni. Și În casa aceea a venit verișoara cu o fată. Și a avut nevoie de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
un bărbat, o femeie care să gătească pentru bătrâni și de o fată care să facă curățenie. Și așa a rămas și familia aceea În viață, și bătrânii - la fel. Deși fata aceea avea o comportare foarte urâtă, fiindcă se Împrietenea... Noi ne uitam foarte urât la fetele care se Împrieteneau cu fasciștii, vă puteți Închipui, dar a făcut o faptă așa de bună, că, trebuie să vă spun, a făcut mai mult decât o mie de alte persoane. Și atunci

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
de o fată care să facă curățenie. Și așa a rămas și familia aceea În viață, și bătrânii - la fel. Deși fata aceea avea o comportare foarte urâtă, fiindcă se Împrietenea... Noi ne uitam foarte urât la fetele care se Împrieteneau cu fasciștii, vă puteți Închipui, dar a făcut o faptă așa de bună, că, trebuie să vă spun, a făcut mai mult decât o mie de alte persoane. Și atunci m-am dus la acei oameni, m-au primit foarte

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
vedere social, faptul că ați fost deportată? Numai bolile ne-au adus aminte mereu de lagăr - În rest, m-am Încadrat În viață ca toată lumea. Am muncit și am iubit foarte mult elevii pe care i-am avut, m-am Împrietenit foarte bine cu colegele mele, cu colegii mei - și acum mă caută elevii, mi-aduc flori... Era prima zi de școală și deodată vine unu’ care acum e profesor. Îmi aduce garoafe, mie care sunt afară, acolo, În antreu. Zic

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
a populației? Care a fost reacția lor? Cum să vă spun, erau și ei intimidați, foarte puțini au consimțit această tragedie a noastră. Erau Înspăimântați, că și ei erau puși În fața unor restricții. Foarte puțini au avut curajul să se Împrietenească, la Început, cu evreii. Au spus că nu au putut să ne ajute și că le pare rău. Erau și oameni Într-adevăr cumsecade care au consimțit această tragedie. Nu prea s-au dat Înapoi lucrurile. De exemplu, noi am

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
general - nu zic, că erau și alții, care Într-adevăr s-au purtat omenește. Când erați În lagăr ajungeau vești despre cursul războiului? Da, se mai auzea. Pe ce cale? De exemplu, În ultimul lagăr erau muncitoare cehe care deja Împrieteniseră cu noi. Cehii erau cumsecade, slovacii nu, ucrainencele erau groaznice -aveau aceeași soartă ca și noi, dar nu vorbeau cu noi, erau tare rele cu noi. Așa că de la muncitorii cehi am aflat unele zvonuri. Mai erau unii soldați SS care

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
totuși, mai bine, nu știu ce... Și deodată am cerut ceva În italienește, ceva ce era acolo pe masă. Și când a văzut că eu știu și că am auzit toată porcăria asta, a fost un mare râs... În fine, ne-am Împrietenit așa de mult, că ne-au dat tot, de mâncare, ce au avut, și biletele de mâncare, ca să putem cumpăra și de la cofetărie... Am cumpărat, ne-am dus acolo și am umplut geanta, iar la casă ne-au spus că

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
va intra sub ocupație sovietică. Atunci am fost Întrebați dacă ne retragem cu americanii În altă parte sau vrem să rămânem acolo. Acum nu știu dacă era bine sau nu, Însă acești prieteni mai În vârstă, cu care m-am Împrietenit În Buchenwald, erau comuniști și considerau că trebuie să ne Întoarcem acasă și să construim o viață nouă... Așa că unul dintre ei a venit după mine la sanatoriu, m-a luat la Buchenwald și de acolo, cu un tren, după

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
au fost apropiați și cu aceștia am plecat după eliberare la Praga, cu un camion rusesc. - Cu acest prieten, Frischmann, ați fost prieten de mai mult timp? - Începând din batalionul de muncă. Acolo l-am cunoscut și acolo ne-am Împrietenit. - Cu sârboaica? - Din lagăr. - Stătea și ea În baracă cu dumneavoastră? - Stătea cu noi. - Erau mai multe asemenea grupuri? - În funcție de afinități și mai ales de locurile de unde veneau. În general nu prea aveam timp și nici dorință să comunicăm cu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
cu care ne evacuează din Auschwitz... Zăpadă mare... Și aici nu am mai rămas, din tot grupul meu, decât cu un băiat din Târgu-Mureș, care a plecat ulterior În Israel, și cu un băiat din Budapesta, cu care m-am Împrietenit. Am fost o perioadă la bucătărie, selecții nu mai erau... A fost o șansă că am fost la bucătărie, căci În perioada aceea de iarnă grea eu eram aici, la adăpost. Am avut un număr de copii din Maramureș, mai

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

prieten?) "Încetați, domnilor!" Asta tocmai în clipa în care proaspătul meu prieten spunea: "Am impresia că prin aceste cuvinte vrei să-ți maschezi propria-ți lipsă de pregătire..." Veselia mea auzind toate acestea era secretă. Replicile prietenului meu (căci ne împrieteniserăm, mă însoțea zilnic până acasă, mergând împreună pe jos, el povestind și eu ascultînd) în convingerea lui erau zdrobitoare, când in realitate erau puerile, sau în orice caz expresia unei gândiri sensibile, care nu concepea să spună o grosolănie în

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
din acele zile când ai mare poftă să vezi un prieten, și dacă nu ai, e ziua când ți-l faci, când ești disponibil (și acest lucru se simte), disponibil chiar să te împaci cu un dușman sau să te împrietenești cu cineva pe care până atunci îl disprețuiai, spre uimirea aceluia. Aveam mare poftă să văd iar apartamentul atât de artistic mobilat și decorat al soților Nicolau și în același timp ceva îmi spunea că voi întîlni în casa lor

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
avea o bogată clientelă, om cu carte, iubitor de literatură și filozofie, mă oprea adesea minute lungi în cabinetul său după ce mă plomba, să trecem în revistă noutățile, cu toate că salonul său era plin de clienți în suferință. Dar ne și împrieteniserăm, ne făcuserăm vizite reciproce, schimbaserăm cărți... "A, doctore, îl întîmpinai, salut..." În loc de răspuns el îmi zâmbi, mă apucă pe după umeri cu un gest hotărât și protector și mă strânse și mă bătu ușor pe spinare, grăbit dar atent: "Cum merge

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-l justifica, prin recurgerea la principii înalte. Această din urmă gândire anticipează primul meu contact cu unul din cei pe care îi numisem noi. Era un tânăr de vârsta mea, numit la facultate odată cu mine și cu care mă și împrietenisem. De la el auzisem despre marele poet o formulă... mai tîr-ziu, după moartea și reintegrarea poetului în circuitul cultural, această formulă avea să constituie subterfugiul general al acelei reintegrări... Idealism? Agnosticism?... Da' de unde! Filozofia lui e tot poezie, e o metaforă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
îl făceau pe smeu de neînvins, dar de fiecare dată strigătul tău pătrundea tot mai adânc, dincolo de aceste ape, acolo unde se presupune că nu mai e decât această putere lăuntrică și abisul, și îi auzeam acolo ecoul, bine instalat, împrietenit cu ceea ce noi nu știm de fapt ce e acolo, peste capul și voința mea... Ne vedeam apoi la prânz, și spre seară îți deschideam ușa la mine... Nu mai puteam! ne culcam cu fața unul la celălalt și tu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
e loc în conștiința lor pentru alte bucurii, ori sânt obsedați de probleme de existență, o carieră pe care o urmăresc sau lupta acerbă să nu decadă după ce și-au atins un scop. La facultate am avut prilejul să mă împrietenesc cu doi colegi, dar repede acest început de prietenie s-a degradat din pricina unui al treilea, un ins neînsemnat... Da, neînsemnat azi, dar poți să știi ce devine mîine? Cine nu vede că în aceste timpuri neînsemnații străbat curbe uluitoare

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
filologie) aproape că se goli, rămaseră doar renumitul romanist și Ion Micu, care devenise profesor și fu numit șef de catedră în locul celui pensionat. La istoria filozofiei rămase șeful catedrei și cu mine, cei doi cu care vrusesem să mă împrietenesc și care cultivaseră pe omul neînsemnat fură dați și ei afară, dar, așa cum am spus, cu cântec, prin demascare în ședință pentru mentalitate burgheză și cosmopolitism, demascare condusă cu senzațional apetit inchizitorial de către decanul nostru, Vaintrub, titularul catedrei de marxism

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
decât Anti-Duhring (dar nu și pe Duhring), Revoluția proletară și renegatul Kautsky (dar nu și pe Kautsky) etc. Unul singur era mai informat, fost puericultor cu o experiență interesantă în psihologia copiilor, dar și a părinților, și cu care mă împrietenii. Era un marxist conștient de limitele lui, dornic să și le înlăture și îl invitam pe la mine și îi împrumutam cărți. Discret, încercă să mă determine să intru în partid (era păcat, zise el, ca un om ai cărui părinți

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
atras mai dinainte?" "Nu-l cunoșteam, abia de curând ne-am căsătorit." A dat din cap cu reproș. Nu mă credea că nu te cunoșteam cu mult mai înainte, ba chiar e sigur că știa totul despre mine, nu se împrietenesc ei cu cineva fără să se informeze. Am roșit. "Din fericire, a continuat el, singura piesă la dosar e doar această scrisoare. Are acolo la sfârșit o frază curioasă: Aștept ordonanțele dumneavoastră. Ce e cu asta? l-am întrebat pe

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
în coșmar: arestarea bărbatului, amenințarea că îi va fi luată casa și mai târziu va fi exclusă din partid. Dar casa nu i s-a luat, s-a zbătut pentru asta, a avut mai dinainte marea intuiție de a se împrieteni cu cel mai mare ștab al județului, om apreciat în mod deosebit de Gheorghiu-Dej, și casa nu i s-a luat, și nici din partid n-a fost exclusă, ba chiar a rămas mai departe șefă acolo printre arhitecți. Coșmarul trecuse

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
rude n-ai? Un cumnat, un frate?!..." "Și?" zisei văzând că se oprise. "Cum și? Diseară mă bărbieresc, îmi pun discret un costum de vizită și, dragă nevastă, nu ți-am povestit eu de dom' profesor cu care m-am împrietenit? Ba mi-ai vorbit. Ei, are o sărbătoare în familie. Sânt invitat. Ești invitat? se văită iar Vintilă, aaau, pune-ți și tu o cravată mai frumoasă... Țineți și dumneavoastră minte, dom' profesor, ce mi-a spus și mie un

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]