16,677 matches
-
domnișoara Hapciu. Spune: Eu nu-s gravidă, și am buze... Directoarea Tăgadă și-a tăiat deja din degete. La fel și Sora Justițiară - și de la mâini și de la picioare - cu același cuțit de dezosat pe care Lady Zdreanță l-a împrumutat de la Bucătarul Asasin pentru a-și tăia urechea. Planul lor e ca după ce suntem salvați, să spună lumii cum le-a torturat domnul Whittier, ciopârțindu-le bucățică cu bucățică în fiecare zi în care n-au fost în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bine, zice domnișoara Hapciu. Zice: — Dar știi ce și-a făcut la nas, nu? Săraca dră Hapciu, tușea mereu din cauza sporilor de mucegai pe care eram nevoiți să-i respirăm, dar chinul ei era nimic pe lângă suferința Mamei Natură, care împrumutase un cuțit de tranșat ca să-și secționeze fiecare nară, până la rădăcina nasului, și acum clopoțeii ei clincheteau și cruste descuamate zburau în toate părțile când râdea. Dar aveam totuși nevoie de o poveste secundară romantică. Oricare i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
le descâlcea cu o răbdare de care în nici un alt moment nu dădea dovadă. Urma somnul de prânz, imperios necesar după baie, pentru a se închide porii. Chestia asta cu porii o dădea pe spate pe Luana. Cu siguranță, era împrumutată de prin vecini, de la unul binevoitor și grăbit s-o pună pe Bica în temă cu noile descoperiri ale științei. Deși baia reprezenta un efort considerabil, bătrâna accepta această corvoadă, în ciuda faptului că, o dată scăpați la joacă, până în seară năzdrăvanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
într-un fel sau altul, aceștia să dispară din peisajul anturajului ei. Dar Marc era un băiat cu o educație sănătoasă și ținea la ea iar Luana nu-l putea trimite la plimbare doar de dragul mamei. Trecuseră două săptămâni de când împrumutase romanul și Violeta încă nu-l restituise. Furioasă, Luana o așteptă la ușa clasei și-i ceru caietele. Vădit stânjenită, fata se rugă pentru un răgaz de încă o zi. La finele zilei următoare, Violeta plecă acasă fără să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
același fel, liceul, banca primului sărut, toate te-au așteptat cuminți să te întorci... Nimic nu s-a schimbat. Doar oamenii. Oamenii nu mai sunt aceiași. Nici tu nu mai ești". Patronul, fost muncitor în laminor, deschisese ziarul cu bani împrumutați de la un frate fugit în străinătate pe vremea lui Ceaușescu. Lipsit de cultură și ghidat doar de cele zece clase pe care le terminase, axase ziarul pe rubrica sport și cea privitoare la evenimentele de scandal. Articolul Luanei nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
i se păruse totul după o noapte de nesomn și cât de greu îi era să înceapă de undeva. Un timp se arătă neliniștită. Profitând de dezorientarea fetei, soții Alexe s-au năpustit cu o groază de nume și titluri, împrumutându-i ediții rare și comentând împreună cu ea conținutul textelor, mirându-se la unison de forța de pătrundere a Carminei, îmbiind-o spre lecturi mai severe. În vremea aceea, Carmina nu mai semăna cu o ființă umană, devenise un burete ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
continuare ca un balon. Se așeză la birou, dădu drumul la mașina de calcul, o închise, iar o deschise, privi atentă zeroul dreptunghiular, verzui, fosforescent, observă că nu mai are decât foarte puțină rolă și plecă pe la celelalte birouri să împrumute. Ea terminase cota de rechizite la care avea dreptul. Se duse mai întâi la Rita, acolo află că divergentul cu soacra sa nu se aplanase deloc, aia face grevă, spuse, nu mai vrea să stea cu copiii și gata, zace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Eu nu sunt împotriva oamenilor ci a măgarilor și a imposturii, mă, asta să-ți fie clar! Într-o clipită Carmina rememoră toate cuvintele spuse mai înainte și fără să știe cu precizie cum, își dădu seama că frazele ei împrumutaseră cuvintele, tonalitatea, precizia lui Alexe și avu certitudinea că întrevede adevărul: nu, controversa ei nu avea nici un suport sigur, cuvintele ei înverșunate erau mici balonașe de săpun ce se puteau sparge la orice mică atingere și atunci siguranța îi pieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca o stâncă, ar fi fost imposibil să poată exista în el vreun dram de disperare. Prima senzație avută atunci când traversa plaja imensă către apă a fost aceea că marea și aerul, lipite de jur împrejur pe un semicerc larg, împrumutând unul de la altul nuanțele de albastru și verde, reprezintă o scoică uriașă, un spațiu închis pe jumătate, o forță care te copleșea de la bun început și-n mrejele căreia te aflai indiferent dacă voiai sau nu voiai. Plecase în pripă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de la Dragoș, mi-am luat și eu un coker, n-am putut să mă abțin, hei? Pe bune? Și ai negociat? Sigur, zic, l-am scos de la 3.500.000 la 2.700.000. Ok, e bine, mă mai poți împrumuta pentru casă, rămâne cum am vorbit, da, numai când mi-i dai înapoi, eu oricum nu mă mut curând, nu mă însor prea devreme, mi-am schimbat mașina și nu mai am bani, păi, în primăvară, cred, o să am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
lui Miau i-a plăcut, Mihai a mâncat zmeura, eu am încercat să-i povestesc ceva, dar el n-avea răbdare să m-asculte, nu mă urmărea și eu povesteam neplăcut, aș fi vrut și încercam să fiu drăguță, îi împrumutasem niște bani și nu mi-i dăduse încă și circula și acest gând între noi, vrei ceva, Mihai? Vine și Miau acum, a luat bac-ul și face cinste, o bere, zice el, dar n-am scos încă banii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și vine o vreme când vorbele sună tăios după momente de pauză și de privit în lateral și de ocolit subiectul care plutește în aer și intoxică orice discuție, Pinochio se simte prost și nici nu are încă banii, te împrumut eu, lasă... Baby? îmi dai tu dacă-mi găsesc ceva? îți dau. Pinochio și Prințesa Miau-Miau au umblat după garsoniere toată ziua, dar n-au găsit nimic, Prințesa Miau are picioarele umflate și negre, ce bine că te-ai întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și rece și foarte repede te ia și e perfect, când plec, las sticla odihnitor pentru remușcarea mea, mai vin și mai bem și ea îmi va arăta sticla în frigider înainte să ies pe ușă după ce îmi va fi împrumutat bani pentru garsonieră, aș fi vrut să-mi iau bicicletă... dar ție îți sunt mai utili acum... zâmbesc și închid greu ușa de la lift, îi trimit mesaj doar, eh, sora mea... Îl caut în stradă pe lungan, așteaptă și traversează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
să scriu o carte despre tot, poate așa să mă mai eliberez, scrie-o, Baby, scrie-o, te pup mult și ai grijă de tine, eu pe 4 îți eliberez garsoniera, am făcut rost de toți banii, m-a mai împrumutat și Dragoș, ai văzut?... da, mă, m-a ajutat, pa! te pup și ai grijă de tine, nu te mai stresa și tu, vizitează, fă poze, păi asta am și făcut... tu nu ești bărbat, mi-a zis Păianjenul râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Am închis telefonul, îngheț, nu e nimic, ok... știu, și că știu acum cu ce mi-e mai bine? Ce-am făcut? Groaznic cu banii pentru casă, banca mi-a refuzat creditul și s-au cernut prietenii de la care pot împrumuta, până și cu fratele meu, o discuție, e groaznic să discuți de bani în contradictoriu cu fratele tău, te rog, ce naiba, nu țipa la mine, m-am liniștit fumând pe bordură, în fața blocului unde voi vomita, dar asta-n altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
în Canada, suferă și-l văd, e rece, distant, închis în broasca țestoasă și crede că scapă plecând, iar eu știu, mănâncă și cere bani cu împrumut de la Păianjenul care nu vrea să-i dea și el insistă să-i împrumute, se retrage în mâncarea lui, Păianjenul îmi spune să stau lângă el și eu nu stau așa aproape, vedem un film. Am vrut să vezi tu filmul ăsta, spune Păianjenul, și nu mai umbla cu piciorul ăla gol că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
lumina, noțiuni antitetice, menite să sugereze plenitudinea sentimentului de integrare definitivă în natură, beatitudinea vieții concepute ca o scurgere continuă în oceanul imens, dar liniștit al morții. 1.4. CARACTERIZAREA UNUI PERSONAJ LITERAR Termenul personaj literar provine din francezul personnage, împrumutat la rândul lui din latinescul persona, care înseamnă: mască, rol, și desemnează personajele implicate în acțiunea unei opere literare. El este sinonim cu termenii: erou, rol, protagonist. Personajele pot fi: după importanța în operă: principale secundare după raportul cu realitatea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sora mea, Maria, lecțiile pe care le-ați făcut astăzi la Limba română și la Matematică, precum și temele de scris pentru acasă. Îți mulțumesc, Flavius d) mulțumiri Dragă Rodica, Îți trimit prin Valeriu, fratele meu, cartea pe care mi-ai împrumutat-o alaltăieri ,,Moromeții”, de Marin Preda. Mi-a plăcut foarte mult și am citit-o cu atenție. Îți mulțumesc pentru amabilitatea de a mi-o împrumuta. Mariana. 16.4 TELEGRAMA Telegrama este o compoziție foarte scurtă cu ajutorul căreia se transmit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mulțumiri Dragă Rodica, Îți trimit prin Valeriu, fratele meu, cartea pe care mi-ai împrumutat-o alaltăieri ,,Moromeții”, de Marin Preda. Mi-a plăcut foarte mult și am citit-o cu atenție. Îți mulțumesc pentru amabilitatea de a mi-o împrumuta. Mariana. 16.4 TELEGRAMA Telegrama este o compoziție foarte scurtă cu ajutorul căreia se transmit știri urgente sau se împărtășesc gânduri sau sentimente. Telegrama se transmite prin mijloace rapide: telegraf, telefon, fax. Conținutul ei trebuie să fie clar și concis. Deși
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a IV-a C Început Toamna scutură ultimii stropi de lumină în aroma gutuilor. Grădinile sunt dulci. Copacii par de miere. Oglinzile lor se întorc spre pământ. Toamna, Vântul hoinărește de la un geam la altul. Iată clasa mea! Perdelele au împrumutat ceva din nostalgia toamnei. Par mari batiste de lumină fluturate în urma vacanței. Florile își înalță capetele triste spre cer. Și totuși, ce frumoase sunt în acest ultim ceas al verii!... Băncile par aliniate într-un marș vesel, în frunte cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ASEDIUL VIENEI (roman) Motto: „În viața orișicui, moartea este un moment de cotitură” (Cantor anonim) „Acolo Nimicul e atât de colorat, de omenos și de cald Acolo Veșnicia e atât de prietenoasă Încât e gata Oricând Să Îți Împrumute Încă o viață (Fără dobândă) Second, e drept, dar curată căci nepurtată sau foarte puțin Asta se vede de la distanță Și după croi Acolo nu ai altceva de făcut decât să aștepți Iar de la o vreme Încolo nici măcar atât Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu mai puțin dorită, pentru că prea mult reprimată, uitare de sine. Se dovedea că de fapt nimic nu-i amenința ființa chiar dacă, În cele din urmă, această atât de râvnită libertate eșua și ea În ceea ce „dincolo” numea obișnuință. Singurătatea Împrumuta forma casei lor: cu picătura sonoră de apă prelingându-se la intervale egale pe țeava nichelată a chiuvetei din bucătărie, cu cheia Întoarsă de două ori În broască și pusă apoi Într-un loc anume În magazia de lemne, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dat În schimb de o turmă de vaci melancolice și sinucigașe și de un ciurdar cu fluier. Să fie Cioran tânăr? Ar trebui să-l Întreb pe Petru. Recitind acest vis, Îmi dau seama că, fără să Înțeleg de ce, am Împrumutat Monikăi Kulesza trăsăturile Sabinei pe care o uitasem. Am fost colege de școală. Sabina venea la noi pentru orele de germană. Era mai nemțoaică decât mine care sunt chiar nemțoaică. Sabina a știut de timpuriu ce va face În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de o improvizație, de o pauză sau un divertisment, după câțiva ani de trudă ca traducător la Geton. A renunțat la această slujbă, deși era bine plătit, pentru că nu-și mai putea auzi vocea. Când traducea i se părea că Împrumuta Înfățișarea și glasul Irinei Nistor care Îi legănase adolescența și studenția, asemenea unui vapor de cursă lungă. Dacă n-ar fi fost „rău de mare”, călătoria ar fi continuat, poate, și acum. Încearcă altceva, pentru o vreme, cel puțin, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bucurau să dea o mână de ajutor doamnei Ster la restaurarea cavoului familiei și a casei de la Feldiu pe care unii dintre ei o cunoșteau destul de bine. Doamna Ster luase chiar câteva ore de desen de la Janka Olejnik. De la ea Împrumutase o anume energie vitală, dar și o propensiune spre zonele tulburi ale sufletului, domolite odată cu trecerea timpului, convertite În toleranță și Înțelegere pentru cei fără odihnă, precum Eleonora, pentru care Eugen Pascu avea o slăbiciune specială. Dacă aș fi cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]