1,343 matches
-
ultimul lui roman ,,Elogiu mamei vitrege,, , dar eram mult prea obosită, ca să Încep o asemenea discuție. Cei mici adormiseră cu capul pe masă, lângă farfuriile din care mâncaseră, timp În care motanul ei gras și lacom s-a urcat, a Înșfăcat niște rămășițe de șuncă dispărând prin fereastra Întredeschisă a bucătăriei. Am locuit la ea trei zile și trei nopți, timp În care băiatul cel mare a recuperat din domiciliul conjugal, cu rugăminți și lacrimi, niște pulovere, două perne, și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sau așa mi se pare mie, asistenta care mi-o aduce la alăptat numește zâmbetul Dorei grimace, strâmbă tură... Am făcut mari eforturi de obiectivare, civilitate, politețe ca să nu urlu ! Și apoi alte serioase eforturi de voință să nu-mi înșfac copilul și să fug acasă ! Acasă ? Cla m a potolit, mi-a explicat rațional, ca întotdeauna, că e bine să fie protejată dacă ne dă prin cap s-o botezăm în România. Să-i ferească însă Dumnezeul lor catolic cantonal
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
-i, fraților” - au gândit lotrii. Huruitul convoiului a umplut codrul încărcat de rouă... Iată și trăsura cu negustori. Vine în trap întins. La mică distanță, vreo cinci harabale scârțâie sub greutatea poverii. Dintr-un salt, lotrii sunt în mijlocul drumului! Unul înșfacă frâiele cailor trăsurii, ridicând durda la vedere. Caii se opresc sforăind amarnic. Doi lotri sunt deja la ușile trăsurii, de o parte și de alta, cu pistoalele înfipte în pieptul negustorilor. „Scoateți pungile cu galbeni și tot ce aveți de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ca după o zi de tras la coasă. „Da’ ce-i cu mine? Nu mai sunt în stare să mă mișc din loc?” - se întreba în timp ce și-a scuturat capul, ca și cum ar fi vrut să scape de cine știe ce povară. A înșfăcat lada de campanie și a pornit la drum. După primii pași, a început să simtă că un gând îi dă târcoale ca o viespe. A încercat să-l alunge, dar parcă mai rău îl încolțea. Mergea din ce în ce mai repede. Spre răsărit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să nu arătăm prea copleșite. Camera în stil art deco era superbă! Priveliștea era magnifică! Iar băutură se găsea în cantități uriașe! La câteva secunde după ce descinseserăm, râzând și mândrindu-ne cu succesul nostru, Brigit a înghețat și m-a înșfăcat de braț. — Ia uite, mi-a șuierat ea, Băieții din Mașina timpului! M-am uitat și în masa de plete și de țoale marca Levi, i-am reperat pe Gaz, Joey, Johnno, Shake și Luke. Ca de obicei, gașca era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
chestii de genul „E momentul să ne umilim!“ și „în după-amiaza asta e rândul meu să calc pe cărbuni încinși!“ și „Aș prefera să fiu dus în curte și biciuit!“. Haide! mi-a spus Mike. 10tc "10" Mike m-a înșfăcat de încheietura mâinii și m-a tras după el pe coridor și apoi într-o altă încăpere. —Aici e Sala Abbot? l-am întrebat neîncrezătoare, uitându-mă prin camera în care era un curent teribil și nimic altceva, în afara unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Uitând de decizia de mai devreme de a nu mă arăta prea prietenoasă față de el, m-am îndreptat spre Mike și l-am întrebat pe un ton războinic: — ȘI ACUM CE FACEM? Am reușit să mă abțin să nu-l înșfac de pulover și să nu adaug într-o izbucnire sălbatică și necontrolată: — Și, în cazul în care îți trece prin cap să-mi propui așa ceva, află că n-am de gând să mai pun în gură nici o picătură din ceaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mergi? a pufnit ea ieșind valvârtej din cameră și lăsându-mă privind nedumerită în urma ei. Nu cumva își bătea joc de mine? Totuși... era mama mea... Cum a ieșit mama, Claire a dat buzna pe ușă și m-a înșfăcat de mână. —Vino-ncoace! mi-a spus ea grăbită. Să nu asculți nici un cuvânt din ce ți-a zis. Eu o veneram pe Claire, era eroina mea: la șaisprezece ani arăta nepermis de bine. Așa că, firește, am crezut-o întru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o figură acră întipărită pe fața complet nemachiată. Eu, cu fața mea pământie și cu rânjetul lățit pe buze, m-am simțit imediat ca un măr glasat, ca o idioată. Don a venit în goană către mine și m-a înșfăcat de-o mânecă. —Te-ai spălat pe mâini? m-a întrebat el agitat. —De ce? Pentru că începe ora de BUCĂTĂRIE, a țipat el cu ochii măriți de mirare văzându-mă atât de toantă. E sâmbătă dimineață, deci e TIMPUL pentru hobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lipsă de-așa ceva, trebuie să mă mulțumesc cu tine. După care a întins brațul, a aruncat către mine un rânjet, care voia să spună „e al meu“ și pe care nimeni altcineva nu l-a putut observa, și l-a înșfăcat pe Chris de-o mână. Iar el a plecat cu ea! S-a ridicat în picioare atingându-mi genunchii - gest care m-a făcut să mă-nfior de plăcere din cap până-n picioare -, a zis „Mai vorbim mai târziu“ și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
asigurat Brigit. împinge-te înainte și gata, te-ai ridicat! Dar nu reușeam să prind cu mâinile plasticul ăla transpirat. Iar pulpele mi-erau lipite fără nici o posibilitate de eliberare. —Doamne Dumnezeule, a bolborosit Brigit ridicându-se în picioare și înșfăcându-mă de-o mână. E prea mult să cer să ieșim să bem liniștite ceva și... A tras dar eu nu m-am mișcat nici cu un centimetru. După asta, Brigit s-a aplecat pe genunchi și m-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
minți de durere. însă cuvântul „durere“ era departe de a putea descrie scânteile electrice, metalice, încinse care mă torturau de-mi venea să urlu, îmi urcau până-n creier și coborau până-n maxilar. Era oribil. Mă tot ridicam de pe scaun ca să înșfac sticluța cu dihidracodeină. Nu voiam decât să-mi amețesc durerea cu prețioasele și liniștitoarele mele analgezice. Apoi, realizând că nu aveam nici un tranchilizant, m-am cufundat din nou în nedumerire. Mi-am dat seama că toate pastiluțele alea splendide, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Misty nu voia să coopereze, iar Josephine se făcea din ce în ce mai rea. După-amiaza aceea a fost o plăcere de la cap la coadă. Dar la final, în timp ce mă pregăteam să ies pe ușă ca să merg să beau un ceai, Josephine m-a înșfăcat de-o mânecă. De unde eram relaxată și binedispusă, într-o clipă am paralizat de groază. —Mâine, mi-a zis ea. Vai, nu! a țipat creierul meu. Vai, nu! Mâine e ziua chestionarului. Cum de putusem să cred c-o să reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
când o să mai trebuiască să-i mai fur ceva, o să am ocazia să exersez, m-am liniștit singură. Luând în considerare decizia asta, mâna mi-a ezitat puțin deasupra sticlei cu apă de parfum a lui Helen... pe care am înșfăcat-o cu hotărâre. Nu comisesem deja boroboața atunci când îi folosisem loțiunea de corp? Cu parfumul era altceva. Era mai mult. Oamenii te pot acuza că ești o curvă egoistă dacă le-ai decimat stocul de loțiune de corp, dar cedează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Club Mexxx, mi-a zis Helen aruncând o privire scurtă către nebuna care se uita de la Helen la mine și apoi la Chris zâmbind de zor de parc-ar fi fost pe cale să explodeze. Dă-mi-le, a zis Helen înșfăcând meniurile din mâinile nebunei zâmbărețe. îi așez în zona mea. N-o să primiți prea multe pahare gratis, ne-a strigat ea peste umăr în timp ce-și unduia fundulețul printre petrecăreții înecați în tequila. Stați aici, ne-a spus aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
privindu-i chipul mi-am dat seama că era supărat și furios. într-o încercare de a-l binedispune, i-am relatat amuzată povestea hilară a trezirii în spitalul Mount Solomon în timp ce-mi vărsam intestinele. Luke m-a înșfăcat cu putere de braț și mi-a spus: — Aș vrea să vorbim între patru ochi. Brațul mă durea, iar nebunia pe care i-am citit-o în ochi m-a înspăimântat. — Cum naiba poți să glumești pe chestia asta? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
secret, pe care nu-l știe decât tot târgul, individul este atât de paranoic încât sunt sigur că uneori, în clipele sale de relaxare, se bănuiește chiar pe sine de gânduri rele asupra propriei ființe, și mai că s- ar înșfăca de guler și s-ar duce pe sine la poliție. În aceeași notă scrisă, pe care mi-a trimis-o prin Messenger mai era înserată o chestie fără cap și coadă la prima vedere, dar după ce stăteai cu picioarele în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
No, hai noroc! închină Moș Calistrat, făcându-le semn celor doi să ridice și ei paharele. Nu mai așteptă să vadă dacă ceilalți îi urmează îndemnul și dădu peste cap pălinca. Oftă de plăcere și își umplu din nou paharul. Înșfăcă o felie de slană pe care și-o aruncă în gură, după care mușcă cu poftă din pâine. Doamne, că bună mai e! exclamă el cu gura plină. No, ce faci Cristi? Nu te mai codi, trebuie să bei până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și trecuseră de locul unde plănuiseră atacul. Telefonul primit nu avusese alt rol decât să-l înspăimânte și să-l determine să facă cale întoarsă. Mușcase momeala și se comportase exact cum voiau ceilalți. Își trimisese oamenii la pierzanie. Febril, înșfăcă telefonul, cu gând să-l avertizeze de primejdie pe șeful transportului. Prea târziu, o dâră albicioasă subțire, pornise din locul unde văzuse mai adineauri luminița aceea. Trei secunde mai târziu, primul camion se transforma într-o minge de foc. Urmaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nemulțumit. Bătrânul nu se putuse urca singur acolo, mai trebuia ceva. Porni înapoi spre casă și intră înăuntru. Nu îndrăznea să aprindă lumina, așa încât, pe dibuite, începu să caute un scaun. Cu greu, găsi un taburet vechi, pe care îl înșfăcă, grăbindu-se să iasă afară. În prag se împiedecă de ceva. Înjură scurt, vrând să împingă cu piciorul obiectul, dar se abținu imediat. Era toiagul bătrânului pe care acesta îl scăpase din mână în momentul atacului. Îl ridică de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dintre cei ce trebuiau să păzească perimetrul de lângă platou. Chiar se enervase văzând că nimeni nu se află acolo. Totul părea pustiu, oamenii săi lipseau. Ajuns la gura peșterii, se îngrijoră de-a binelea. Nici aici nu-și găsi oamenii. Înșfăcase o lanternă și ordonase ca nimeni să nu părăsească camioneta în care se aflau, în timp ce el se repezise înăuntru. Odată intrat, își scosese pistolul de la brâu, pășind cu grijă. Teama îl cuprindea pe măsură ce înainta. Nu mai simțise așa ceva din Afganistan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
puțin crăcănată, iar când mă opream, lăsam geanta jos și mă uitam de jur-împrejur, să văd dacă mă bagă cineva în seamă. Dacă da, îmi frecam șalele și gemeam tare ioai, ioai sau mai înfundat mâh, mâh, iar dacă nu, înșfăcam geanta și plecam în pas săltat mai departe, în timp ce cântam în poiana verde veselie multă cu băieți și fete cântă cucii cântă cu-cu cu-cu aaa-a aaa-a odiridi odirdidina odirididina u-ha. Eram țanțoșă ca fata de împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
alint Vulturaș, îmi pansează genunchiul și cum zâmbesc când văd ce transport mă așteaptă. Las cofrajul cu un singur ou spart, plus merele, îmi îndes în geantă un xerox franțuzesc despre strategiile narative pe care Nelu mi-l împrumută și înșfac cu dreapta toarta unei sacoșe negre de sport, din vinilin ordinar, în care se lăfăie o jumătate de porc. În stânga țin strâns plasa cu borcanul și cadourile de la Fodori. Așa cobor de la etaj, șontâc-șontâc, împreună cu Vulturaș. Fără să scoatem vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
două-trei vreascuri, ca o rândunică hărnicuță. Apoi acționez mai tehnic. Adun preț de două-trei zile toată crengăraia în spatele unui tufiș din stânga intrării, leg prada cu sfoara de la cepurile din tipografie și, când se întunecă destul de mult, mă strecor în parc, înșfac snopul și-l duc rapid în vizuină. Târâș-grăpiș, ieșim cu bine din iarnă. Mi-e limpede însă că problema încălzirii e atacată amatoristic, de parcă aș fi un soldat neinstruit. Lucru greu de înțeles, fiindcă stau toată ziua cu nasul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
să aduc căruciorul înapoi a doua zi și rezolvă el restul. După ce vârâm comoara în pivniță, Mircea pleacă acasă. În loc să mă prăbușesc, simt din senin că prind puteri și mă apucă o poftă năpraznică de acțiune, de parcă aș fi Superman. Înșfac căruciorul, zdroncănesc cu el prin toate gropile până pe Fucsik, unde dau o comandă scurtă lui Rigo și Cristi hai încărcați tot mă descurc singură, în timp ce Teri îmi face o cafea adevărată din Germania. Mai e un singur sac de cărbuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]