1,815 matches
-
opresc, Îi explic bine-bine cum se merge pe miriște, desculț: nu calci de sus În jos, nu târăști talpa; o Împingi, târâș, de parcă te-ai Încălța cu papuci de casă, hșșș!, hșș, așa se face, dacă vrei să nu te-nțepi, eu cunosc metoda asta, he-he, de când! Am ajuns la poala pădurii. Mult În urmă, cu sandalele În mână, ea calcă de parcă ar trece mereu un pârâu, din piatră-n piatră; ori ar tot sări pârleazuri - tot se-nțeapă. Așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu te-nțepi, eu cunosc metoda asta, he-he, de când! Am ajuns la poala pădurii. Mult În urmă, cu sandalele În mână, ea calcă de parcă ar trece mereu un pârâu, din piatră-n piatră; ori ar tot sări pârleazuri - tot se-nțeapă. Așa-i trebuie! O fi ea mai mare decât mine, o fi citind cărți mai groase, dar dacă nu știe să meargă printr-o miriște, nu știe ce-i viața. Ca să-i arăt că puțin Îmi pasă de cărțoaiele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
deranjată, deși observase plină de satisfacție că, în mod sigur, tatăl ei se înșelase; bărbații chiar o urmăreau. Când se plimba. Se urcă în autobuz și, când el făcu la fel, împunse fără milă în jur cu acul de păr, înțepându-l atât de tare pe spion că acesta fu nevoit să dea fuga direct la doctorul Banerjee când ajunseră la bazar, să-i facă un vaccin antitetanos. Era încă devreme. Fumul de la focurile aprinse în gheretele de ceai acoperea soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
procurase... Sunetele venite dinspre stomacurile celor din public atinseră un nivel asurzitor. Într-adevăr, omul ăsta exagera. Vorbea despre mâncare când ei ar fi trebuit să se afle chiar în clipa aceea în fața cinelor aburinde. A zis că a fost înțepat în braț cu un ac de păr? întrebă omul din public care se neliniștise în urmă cu o oră și jumătate. Sau în cap? Totuși, are dreptate, efectul pe care l-a avut asupra lui e destul de grav. De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
doi erau deja separați! Așa că nu mă face pe mine să semăn cu regina cea rea! Jake a tăcut câteva secunde, fixând podeaua și mutându-se de pe un adidas soios pe un altul. Într-un final, după ce Fiona îl mai înțepase cu vreo câteva „deci?“, puștiul i-a răspuns: — Da, dar dacă n-ai fi fost tu să le stai în cale, mama și tata s-ar fi împăcat. Fiona a tresărit uluită de vorbele alea. — Cine ți-a spus asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și c-ar reprezenta un pas mic spre îmbunătățirea relației cu Jenny. Deocamdată totul mersese conform planului. —E grozavă, a spus Nick indicând cu furculița friptura aproape în sânge din care mâncase deja jumătate. La tine cum e? Susan a înțepat una dintre bucățelele de miel, urmărind cum din carnea rozalie se scurgea sucul de un roșu întunecat. Nu e deloc rău. O chelneriță și-a făcut apariția lângă masă și le-a umplut paharele cu vin, cu o mână ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu stau mult. — Deci pentru ce ne-am întâlnit? a întrebat Deborah împingându-și farfuria golită într-o parte și spălând ultimele rămășițe de spaghete cu o gură de apă plată. În ultima jumătate de oră, cele două femei discutaseră înțepate pe acele vechi, dar iubite subiecte ale englezilor: vremea, cine se credea c-o să câștige Wimbledonul, creșterea criminalității de pe străzi și prețurile pieței imobiliare. Discutaseră despre orice, mai puțin despre subiectul cel fierbinte: James și relațiile lui cu ele. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
datorate, neîndoielnic, cancerului. În acea zi, pentru că durerea depășea limitele suportabilului, și-a trimis servitorul la sultan, care l-a chemat pe propriul său dentist. Acesta l-a consultat, și-a scos din servietă o seringă gata pregătită și la Înțepat În gingie, explicându-i că durerea avea să se domolească numaidecât. Nici nu se scurseseră câteva secunde, și maxilarul Maestrului s-a umflat. Văzându-l cum se sufocă, servitorul său fugi să-l prindă din urmă pe dentist, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
odată mă cuprinde un sentiment ciudat, o dorință de aventură, dorința de a împărtăși mai multe momente cu el, la fel ca acesta de dimineață, să nu mai fim despărțiți, ca întotdeauna, fiecare măcinat de propriile preocupări. Îi simt privirea înțepându-mă în spate, cu ostilitate, ochii uluiți, ești nebună de legat, unde îți imaginezi că te duci, iar eu îmi întorc spre el fața machiată, de ce te interesează pe tine asta, Udi, mie îmi dă încredere în mine, și imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
plictisească, dar îl plictisește pe doctor, într-o clipă politețea lui se risipește și, asemenea unui copil obosit de vorbăria tatălui său, îl întrerupe, atinge picioarele acelea extraordinare, eroinele dimineții, apoi scoate un ac din buzunar și începe să le înțepe. Sunt uimită să văd cum picioarele înghit acul, iar Udi nu spune nimic, cum acul își continuă drumul în susul și în josul picioarelor, apoi un ciocan micuț le lovește, lovește genunchii inerți, ca niște buturugi, iar Udi continuă să afișeze zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
salvare, implorându-ne ajutorul. Capitolul șaptetc "Capitolul șapte" Dincolo de coasta atotputernică de asfalt, ne întâmpină brațele uscate ale deșertului, Udi conduce repede, eu îmi țin genunchii lipiți unul de celălalt, degetele atât de familiare ale fricii îmi pișcă adâncurile ființei, înțepându-mi obrajii spongioși, îmi odihnesc o mână pe coapsa lui, nu mai conduce atât de repede, exagerezi, dar el se plânge, de câte ori mă distrez și eu, ți se pare că exagerez, totuși încetinește puțin, ca să pot vedea deșertul Iehuda cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este sfârșitul lumii, ne va fi mult mai bine așa tuturor, iar eu urlu, ție îți va fi mai bine, nu mie, mie îmi va fi groaznic, îmi va fi întotdeauna rău din cauza ta, ești asemenea viespii care m-a înțepat, iar acul va rămâne pentru totdeauna înăuntrul meu, dar ea, cel puțin, a murit, în vreme ce tu te gândești la viața pe care o vei duce acum, după ce m-ai mușcat, apoi mă ridic și sar într-un picior, ținându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un om al lui Dumnezeu care a plecat din Iehuda către Beit Al sau invers, aproape că nu auzisem ce spune, nu am idee unde anume să caut, nu am nici o șansă să o găsesc, paginile mă păcălesc intenționat, îmi înțeapă degetele, de furie, o arunc pe podea cu putere, de parcă înăuntrul ei s-ar afla rădăcina nenorocirii care mi-a inundat existența, închid repede geanta, înainte de a mă răzgândi, aceasta va fi pedeapsa lui, cartea aceasta va rămâne pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
renunți la cuvântul „bineînțeles“? — Bine, renunț. — Suporți greu? Ce anume? am întrebat. — Erecția! — Adică dacă mi-e greu? — Suferi? întrebă Naoko. Depinde din ce unghi privești lucrurile. — Vrei să te ajut să ejaculezi? Cu mâna? — Îhî! Adevărul e că mă înțeapă de când ne-am culcat în iarbă. Mă doare. M-am îndepărtat puțin de ea. — E mai bine acum? am întrebat eu. — Mulțumesc. — Naoko! Ce dorești? Aș vrea să mă ajuți. — Bine, spuse ea, cu un zâmbet dulce. A desfăcut fermoarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
crezut deodată Clausewitz. — Ai mai spus asta, Îi răspunse Al cu răceală. Pe ce te bazezi? PĂi, acu’ trei zile, la ședința de cabinet, vorbea de strategii militare. Se discuta despre chestia asta de acum și Jesus Hernandez, ca să-l Înțepe puțin, Înțelegeți, l-a Întrebat care-i diferența dintre tactică și strategie. Și știți ce i-a răspuns băiatu’ nostru? — Nu, Îi răspunse Al și-mi dădui seama că tovarășul Ăsta Începuse să-l cam enerveze. — I-a zis: „CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de pași și apoi, cînd mașinile poliției opriră În fața casei și nu se mai auziră sirenele, se aruncă la pămÎnt și Începu să se tîrască. Polenul i se lipea de față și, În timp ce se tîra pe coate și buruienile Îi Înțepau ascuțit și des palmele și genunchii, le auzi venind În spatele casei. O Înconjuraseră. Se tîra mai departe, gîndind intens, fărĂ să dea vreo importanță durerii. „De ce au pornit sirenele?“, se gîndi. „ De ce n-a venit o a treia mașină din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Învățase pînĂ acum. Iar azi era o zi bună și, cum se Îndrepta spre tabărĂ cu carabina În mînĂ, era fericit, deși problemele sale erau ca un cîrlig de pescuit care i se agățase-n buzunar și care-l mai Înțepa din cînd În cînd În timp ce mergea. LĂsară rucsacul În adăpost. Nu prea erau șanse să dea vreun urs peste el, pentru că orice urs ar trebui să fie pe lîngă mlaștină, căutînd zmeură. Dar sticla de whisky o Îngropă. Piticot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Claude deschise o sticlă, folosing tirbușonul de la briceagul său nemțesc de cercetaș. O mirosi și mi-o Întinse: — C’est du gnôle. Cealaltă echipă Își Împărțise deja partea. Erau prietenii noștri, Însă de Îndată ce ne despărțeam deveneau ceilalți și parcă te Înțepau În spate. „VĂ despărțiți prea ușor“, m-am gîndit. „Ar trebui să fii atent cu asta. Încă o chestie cu care să fii atent.“ Am luat o gură din sticlă. Era alcool pur, foarte tare - În afară de tărie n-avea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de lectură a bibliotecii era aproape goală. „Fii atent că tomul 109 voiam să-l iau eu”. „Și atunci de ce l-ai lăsat la raft?” „M-am dus până la masă să verific o notă”. „Nu-i o scuză”. Se dusese Înțepată către masă, cu tomul ei În mână. Mă așezasem În fața ei, Încercam să-i zăresc chipul. „Cum poți să citești, dacă nu e În Braille?”, o Întrebasem. Ridicase capul, și cu-adevărat nu pricepeam dacă era fața sau ceafa. „Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în oglindă și constat că pielea de sub mandibulă s-a lăsat simțitor. Asta cum se cheamă: gușă? Adică am devenit o gușată? oare dacă oasele sunt pierdute undeva în hăul cărnii, sufletul mai simte când te tai, te arzi, te înțepi? Marginile îmi sunt atât de îndepărtate, încât nu văd cum aș mai putea simți semnale din partea lor... n-aș spune că distanțarea asta a epidermei de schelet mă deranjează în mod deosebit. De fapt o piele mai întinsă - sau, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
făcut imprudența să se înfrupte din chiftele modificate genetic, s-au intoxicat grav și au venit în țară să revendice străzi, munți, păduri. Oricum, românii dinăuntru vor să le-o tragă celor dinafară, iar cei din afară speră să le înțepe rozeta celor din interior. Am observat că ne abătusem de la fascicolul luminos care țâșnea din soarele-canal spre Intercontinental. Bâjbâind, ne-am trezit în fața unui grilaj masiv pe care era prinsă o plăcuță: Strada Puțul-cu-Plopi. Mi-am adus aminte că puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apartamentului și am coborât scările cu demnitate. Nu foarte repede însă. Știam că în zonă nu e nici un parc cu mesteceni confortabili, apoi, dacă Sabina venea după mine, ar fi putut cădea pradă drogaților care trag pe nas sau se înțeapă în venă pe lângă non-stop-uri. Într-adevăr, am văzut-o cu coada ochiului cum ieșea din scară ciufulită și cu un pardesiu luat peste cămașa de noapte. De unde o fi scos pardesiul pe căldurile alea? Mi-am aprins un Salem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din minți. Nimeni nu se plângea că pe vremea Marelui Cizmar nu aveai voie să cârtești, că nu aveai acces la cultură, la informație, că se umpluse țara de turnători. Tot ce conta era burdihanul, atât! C XXXIV Continuând să înțepe cu acul marginile desenului de pe pânză, Cosmin apăsă cu degetul mare de la picior butonul unității centrale a computerului. Tastă cu o mână increase your johnny și așteptă să se deschidă sistemul de operare. Încâlcită făptură și Leo ăsta! Mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
într-o suflare și am încercat să-i masez mâinile și gâtul. Dar exact atunci o luară durerile și pe Bunica. Bunicul se ținea cu greu să nu țipe, iar Bunica scâncea: și pe mine mă doare! uite-aici mă înțeapă! aici la șale, unde-am avut zona zoster, freacă-mă și pe mine puțin pe mâini că așa mă ustură...uite, Leo, aici, între coaste, o durere așaaa... nu stiu cum. Încercam să-i masez și să-i alin pe amândoi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
peste figura în cioburi a bărbosului din fotografie. Uite, numai gândul la călăvie și îi zburase apetitul! Asta spusese și tanti Cucu: o femeie care se hrănea cu așa ceva nu putea fi decât un vampir pe care dacă nu-l înțepai în inimă, dacă nu dădeai foc și apoi făceai pipi pe cenușa lui, îți sugea toată vlaga din vine. Te transforma într-o cârpă de șters pe jos în bucătărie, într-un robot casnic condamnat toată viața să spele rufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]