4,240 matches
-
fi găsit, în sfârșit, pacea, pentru prima oară în acea dimineață. Zilele treceau. Mitsuhide își petrecea timpul în Castelul Sakamoto, nefăcând nimic. Primise deja ordinul lui Nobunaga de a pleca spre provinciile din apus și ar fi trebuit să se înapoieze cât mai repede cu putință la propriul său castel, pentru a-și mobiliza oamenii. Mitsuharu ar fi vrut să-i spună că faptul de a petrece atât de mult timp în lenevie n-avea să-i îmbunătățească reputația din Azuchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ploios. — Nu există medicament pentru trup sau pentru minte decât o purificare ocazională a ch’i-ului printr-o plimbare pe coline și contemplarea naturii. De la prima vedere, aș spune că sunteți obosit de o bună bucată de vreme. Vă înapoiați în provincia dumneavoastră natală, în concediu medical? îl întrebă medicul, îngustându-și ochii ca două vârfuri de ac. Din cine știe ce motiv, lui Mitsuhide îi era imposibil să mintă un om cu asemenea ochi. Manase practicase medicina pe vremea când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bine, apăru pe chipul vasalilor. Nu peste mult, Mitsuhide le dădu vasalilor săi o comandă: — Diseară, în jumătatea a doua a Orei Cocoșului, vom pleca din Sakamoto, vom traversa râul Shirakawa, vom trece pe la miazănoapte de Kyoto și ne vom înapoia la Kameyama. Luați măsuri ca toate pregătirile să fie gata. În Kameyama aveau să-l însoțească peste trei mii de războinici. Seara se apropia. Mitsuhide își îmbrăcă ținuta de drum, apoi plecă să-l caute pe Mitsuharu. — Întrucât plecăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care, la rândul său, i-o dădu mai departe, lui Mitsutada. Mitsutada era comandantul Castelului Hachijo și sosise tocmai în acea zi. Era cel mai tânăr dintre cei trei veri. Mitsutada bău sake-ul și, trecând în fața lui Mitsuhide, îi înapoie ceașca. Soția lui Mitsuharu ridică sticla cu sake și turnă, însă, chiar în acel moment, lui Mitsuhide, alarmat, începu să-i tremure mâna. În mod normal, nu era genul de om care să fie surprins de un sunet, dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nobunaga atâția ani, Mitsuhide era un nostalgic al vechiului shogunat, cu toată stagnarea lui. Comandanții așteptau, adunați la un loc. Scaunul lui Mitsuhide era încă neocupat. Pajii spuneau că se ruga în continuare la altar și că avea să se înapoieze curând. Nu peste mult, perdelele fură date la o parte. Salutându-i pe oamenii strânși acolo, vasalii apropiați ai lui Mitsuhide intrară, unul câte unul. Mitsuhide, Toshimitsu, Mitsuharu, Mitsutada și Mitsuaki apărură ultimii. — Au venit toți comandanții de unități? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ei. În baie, Nobunaga își turnă apă pe trup. O singură floare albă, pe o viță, se arăta prin grilajul de bambus al unei ferestre tăiate sus, în perete. După ce părul îi fu aranjat și îmbrăcă haine curate, Nobunaga se înapoie prin coridorul podit. Ranmaru se apropie și anunță că Sotan și Soshitsu din Hakata îl așteptau în camera ceaiului. — Sunt aici dinainte de a se fi întunecat și amândoi au măturat cărarea de la intrare până la ceainărie și au lustruit cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui - nu-i permiteau să trăiască numai într-o lume a viselor. Lumea adevărată avea dificultăți peste dificultăți și îl învățase plăcerea de a-și croi drum prin ele. În perioada de creștere, când era pus la încercare și se înapoia victorios, și iarăși era încercat, descoperise, până la urmă, că nu era satisfăcut de dificultățile întâlnite. Cea mai mare plăcere a vieții, aflase el, se găsea în faptul de a căuta greutățile, a se avânta drept în mijlocul lor și apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Muneharu, care îngenunchease, își spintecă lateral abdomenul cu sabia. În timp ce vorbea, sângele înroșea interiorul bărcii. — Frate, vin și eu! țipă Gessho, despicându-și, la rândul său, pântecele. După ce-i predară lui Mosuke cutia cu capul retezat al generalului și se înapoiară la castel, vasalii lui Muneharu își urmară stăpânul în moarte. Când ajunse la Templul Jihoin, Mosuke raportă actul de seppuku al lui Muneharu și-i depuse capul în fața scaunului de campanie al lui Hideyoshi. — Ce păcat, se lamentă Hideyoshi. Muneharu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
călugărul sosi, Hideyoshi îi arătă imediat un document. — Tot ce mai rămâne acum de făcut e schimbul de declarații. Priviți ceea ce am scris, iar apoi voi trimite un mesager după angajamentul clanului Mori. Ekei privi declarația, după care i-o înapoie, cu respect, lui Hideyoshi. Acesta ceru o pensulă și semnă. Apoi, își crestă vârful degetului mic și aplică o pecete de sânge lângă iscălitură. Tratatul de pace era semnat. Peste câteva ore, tabăra clanului Mori fu cuprinsă de șoc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de întuneric. La vreo douăzeci de metri mai în spate, silueta lui Mitsuhide se continua clar, stând pe loc. — Stăpâne, îl chemă Tatewaki. Nu primi nici un răspuns. Bambușii tineri se legănau pe cerul fără vânt. Tatewaki era gata să se înapoieze, când, Mitsuhide își îndemnă brusc calul înainte și trecu prin fața lui, fără o vorbă. Stătea căzut peste gâtul calului. Lui Tatewaki i se păru ciudat, dar îl urmă totuși, asemenea celorlalți. Galopară astfel, pe drum, fără nici un incident, cale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un atac prin surprindere. Fiind toiul verii, așternuturile și proviziile aveau să dureze. Cel mai mare neajuns era izolarea. Aflându-se atât de departe de orice așezare omenească, nu aveau idee ce se petrecea. Mesagerul ar fi trebuit să se înapoieze curând. Nene își lăsă gândurile să se îndrepte spre cerul de apus. În noaptea dinaintea fugii din Nagahama, îi scrisese grăbită soțului ei o scrisoare. De-atunci, nu mai primise nici o veste de la mesager. Poate căzuse în mâinile clanului Azuchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plecarea celorlalți doi. A plecat a doua zi dimineață, spunând că se întorcea la Templul Shufuku, dar eu, ca să mă asigur, l-am pus pe unul dintre vasalii mei să-l urmărească Exact așa cum bănuisem, nici vorbă să se fi înapoiat la Templul Shufuku, ci, în schimb, a alergat direct la tabăra lui Sakuma Genba. Hayato dădu din cap, ca și cum n-ar fi avut nevoie să audă mai mult. — Îți mulțumesc pentru avertisment. Seniorul Hideyoshi n-a avut încredere nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de oameni a lui Sakuma a urcat pe cărările de munte și a pătruns adânc pe teritoriul nostru. De la Kinomoto până la Ogaki erau treisprezece leghe și, chiar și pentru un mesager călare, curierul fusese uluitor de iute. Hideyoshi tocmai se înapoiase de pe malul Râului Roku, unde se dusese să cerceteze nivelul în creștere al apei. În ultimele câteva zile, în Mino căzuseră ploi torențiale, iar râurile Goto și Roku, care curgeau amândouă printre Ogaki și Gifu, își ieșeau din matcă. Planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întoarse spre Mosuke: — Vreau să stai și tu aici. Cu aceste ultime ordine, Hideyoshi părăsi cortul. Își chemă pajul și-l întrebă: — Ce se-aude cu mesagerii pe care i-am cerut adineaori? Sunt gata? Pajul alergă grăbit și se înapoie cu cincizeci de alergători. Întorcându-se spre mesageri, Hideyoshi li se adresă direct: — Ziua de azi nu seamănă cu nici o alta din viețile noastre. Este o mare binecuvântare pentru voi că ați fost aleși să fiți vestitorii acestei zile. Continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
n-ai mai folosit expresia asta. Hideyoshi și Inuchiyo râseră amândoi, iar Hideyoshi spuse: — Ascultă la asta, Inuchiyo. Se pare că femeile un uită ușor vechile discordii. Mai vorbești și azi despre felul cum te „împrumutam“ ca să mergem la băutură. Înapoind ceașca de ceai, râse din nou: — Dar azi e puțin mai altfel decât în trecut, iar dacă doamna nu e de altă părere, sunt sigur că nici soțul nu va fi. Aș dori foarte mult să vină cu mine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un vasal îl informă că tocmai sosise Hikoemon. Vântul făcea să foșnească jaluzelele de trestie indiană, iar prin aer pluteau râsete sonore de femei tinere. Hikoemon nu intră imediat, ci, mai întâi, își clăti gura și-și netezi părul. Se înapoiase din Uji călare și era plin de praf. Misiunea lui fusese aceea de a se întâlni cu Sakuma Genba, care era prizonier în Uji. Hideyoshi ordonase să nu fie tratat cu asprime și nici umilit. Știa că Genba era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spuse el politicos. — De asemenea, Seniorul Hideyoshi ți-a mai trimis și aceste haine. Privind kimonourile, spuse: — Îi sunt foarte recunoscător Seniorului Hideyoshi pentru generozitate. Dar nu cred că blazonul și croiala mi se vor potrivi. Te rog să le înapoiezi. Nu ți se potrivesc? — Sunt haine pe care le-ar purta un pedestraș. Faptul ca eu, nepotul Seniorului Katsuie, să fiu văzut îmbrăcat cu ele de către oamenii din capitală, n-ar fi decât o rușine la adresa răposatului meu unchi. Or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
adăpostul întunericului. Nimeni nu află că plecase, până a doua zi. Evident, întâlnirea cu Hideyoshi fu contramandată sub scuza că Nobuo se îmbolnăvise, iar Hideyoshi reveni calm la Osaka, de parcă nici nu s-ar fi așteptat la altceva. Nobuo se înapoie la Nagashima, se închise în castel și, în continuare, sub pretextul bolii, nu-și mai arătă fața nici măcar printre propriii săi vasali. Dar această izolare nu era numai din cauza unei presupuse maladii. Se îmbolnăvise cu adevărat. Numai medicul intra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
puternic. Punându-și tăcut mâna streașină la ochi, se uită calm peste Muntele Komaki, care era acoperit de forțele dușmane. În ziua aceea, Ieyasu era încă la Kiyosu. Venise pe Muntele Komaki, dăduse instrucțiunile pentru alinierea în luptă și se înapoiase grăbit. Părea că un maestru de go plasa o piatră pe tablă, cu cea mai mare băgare de seamă. În seara celei de-a douăzeci și șasea zile, Ieyasu primi un raport confirmat, care-l înștiința că Hideyoshi se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și încă nu se lumina de ziuă. — M-am hotărât, Shonyu. — Perfect! Ai să mă onorezi să fiu la comanda unui atac surpriză în Okazaki? Cei doi terminară toate aranjamentele înaintea zorilor. Shonyu luă micul dejun împreună cu Hideyoshi, apoi se înapoie la Inuyama. A doua zi, câmpul de luptă păru, la suprafață, somnolent, dar, pe dedesubt, se simțeau semne tainice de mișcare tăcută. Răsunând în atmosfera ușor înnorată a după-amiezei, dinspre Onawate se auzeau focuri de arme inamice și aliate. De pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de puternic. Misiunea noastră s-a încheiat aici. Adunându-și trupele, Kyutaro începu rapid retragerea. În acel moment, însă, patru mesageri de la Unitățile Întâi și a Doua sosiră împreună dinspre Nagakute, căutându-l. — Vi s-a trimis ordin să vă înapoiați și să vă uniți forțele cu avangarda. E comanda directă a Seniorului Shonyu. Kyutaro refuză sec: — Nici nu mă gândesc. Ne retragem. Mesagerilor nu le venea să creadă. — Bătălia abia începe! Vă rugăm să vă întoarceți pentru a trece imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și el în aceeași direcție, ca să ne sprijine. Tocmai când omul se îndepărta în galop, doi mesageri călări alergau cu aceleași instrucțiuni pentru Kyutaro de la Shonyu. Dar, așa cum am povestit deja, Kyutaro a refuzat acea cerere, iar emisarii s-au înapoiat indignați. La vremea când Nagayoshi le primi rapoartele, armata străbătuse o regiune mlăștinoasă dintre munți și începuse să urce spre vârful colinei Gifugadake, în căutarea unei poziții avantajoase. În fața lor, flutura stindardul cu evantai auriu al lui Ieyasu. Relieful era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tabăra ce se întindea sub evantaiul de aur al lui Ieyasu. — Sunt atât de puțini. Ieyasu era tulburat. Acel mare general rareori își manifesta emoțiile, dar era îngrijorat de soarta războinicilor care porniseră în urmărirea inamicului învins. Mulți nu se înapoiaseră, deși cornul sunase de câteva ori. Poate se lăsaseră purtați de bucuria victoriei. Ieyasu se mai repetă de două-trei ori. — Nu e vorba de a obține victorie după victorie, spuse el. Nu e bine dacă doriți să mai învingeți după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să poată fi transmise, sosi un raport urgent: — Ieyasu nu mai e pe câmpul de luptă. — Nu se poate! exclamară generalii, într-un glas. În timp ce Hideyoshi se așeza tăcut, cei trei comandanți pe care-i trimisese înainte spre Nagakute se înapoiară, în grabă. — Ieyasu și forța lui principală s-au retrase deja la Obata, raportară ei. Am întâlnit câteva grupuri răzlețe de dușmani care întârziaseră cu retragerea spre castel, dar ceilalți par să ne-o fi luat înainte cam cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la acordarea măririlor de solde și de prime, dar nu-i spuse nici o vorbă nepotului său, Hidetsugu. Iar Hidetsugu, după ce fugise din Nagakute, se simțea jenat în fața unchiului său. La întoarcerea în tabără, nu făcu decât să raporteze că se înapoiase, iar, ulterior, încercă să explice motivul înfrângerii. Dar Hideyoshi nu vorbea decât cu ceilalți generali așezați în jurul lui, evitând să-l privească pe Hidetsugu în față. — Propria mea gafă l-a trimis pe Shonyu la moarte, spuse Hideyoshi. Încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]