3,138 matches
-
Însă oarecum cultivate, ale deșertului, calculând În ce zi a săptămânii eram și bănuind că era duminica din a doua săptămână din noiembrie, probabil ziua Sf. Martin (când țara mea natală este În plină iarnă), când am văzut doi oameni Înarmați din cap până-n picioare venind În susul râului. Au trecut pe lângă mine fără a-mi spune „Selam!” - ceea ce m-a surprins - și s-au dus țintă la barcă, căutându-l pe tovarășul meu. M-au luat apoi pe sus, Întrebându-mă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și-au afirmat Încrederea În iscusința mea medicală s-a numărat și cea a domnului Shabert. Stăpânul casei a lucrat pe vremuri ca traducător din limba engleză. Pus În situația de a Îngriji doamne vârstnice, medicul este dator să se Înarmeze cu multă răbdare; rog astfel pe cititor să aibă Îngăduința de a parcurge următoarea relatare ce reproduce spusele doamnei Shabert. Povestea ei Începe așa: „O tânără grecoaică mi-a Înjunghiat fiul cu un stilet; și În clipa În care el
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
s-a Întâmplat la asasinarea lui Sher Singh - scenă cumplită, la care am fost martor -, cât și modalitatea prin care am scăpat de pericolul ce mă amenința. Când am auzit focurile de armă și i-am văzut pe toți oamenii Înarmându-se, m-am convins pe deplin că orașul nu era tocmai o casă de odihnă; am căutat așadar o cale de ieșire din grădină - scena masacrului -, Îndreptându-mă spre locul În care Îmi lăsasem servitorii și caii. Aceștia mă așteptau
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Atelier de traduceri”, „Oeuvres et critiques” (Tübingen), „Dialogue” (Montpellier), „Bulletin de la Société Internationale d’Études Greeniennes” (Paris). Construcția și analiza în scopuri didactice se asociază la S. cu demersul istoricului literar înarmat cu metodele la zi ale criticii și, în general, cu instrumentele cercetătorului modern. Julien Green, o conștiință tragică ocolește capcanele simplului istorism sau pe acelea ale unui biografism destinat publicului amator de anecdotic, pentru a oferi o apropriere coerentă și
SIRBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289706_a_291035]
-
trebuie să continue a se forma toată viața (educația permanentă). Numai exersând aceste competențe, el își poate dezvolta aptitudinile și capacitățile sale de învățare ulterioare. Transdisciplinaritatea ține deci de colaborarea între ramuri, discipline diferite, cu scopul ca tinerii să fie înarmați cu capacități „instrumentale”, „ metodologice” indispensabile pentru a reuși, pentru a se insera în viața socio profesională. În plus, aceste capacități diverse, necesare și comune tuturor disciplinelor „traversează” diferitele domenii (de exemplu: predarea unui concept pe care îl regăsim în diferite
O altă viziune asupra transdisciplinarităţii. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Ungureanu Eugenia () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1188]
-
realități. În Uscătoria de partid (1997), cuprinzând tot proză scurtă, unitatea narativă minimală nu mai este secvența filmată, ci mai curând instantaneul de tip fotografic. Renunțând să se mai travestească în regizor sau în cameraman, povestitorul-reporter se plimbă prin lume înarmat cu un aparat Polaroid de ultimul tip și confecționează p(r)oze la minut. Față de scrierile precedente, Ț. se redimensionează. Venind către literatură din domeniul muzicii, el știe că și în narațiunea literară decupajul în sine poate deveni o sursă
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
colaborare. Când cadrele didactice și conducerea școlii sunt dornici să-i atragă pe părinți, atunci rezultatele copiilor se îmbunătățesc. Familiile trimit copiii la scoală, cu speranța că vor dobândi instrumentele necesare pentru a reuși în viață. Școlile preiau copiii, îi înarmează cu instrumentele necesare, îi stimulează pentru cunoaștere și învățare apoi îi trimit înapoi în familiile lor, acolo unde presupun că le va fi furnizat sprijinul de care aceștia au nevoie pentru a crește și a învăța. Împărțirea responsabilității familiei și
INIŢIERE ÎN ARTA DE A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Milina Drobotă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1401]
-
până de curând, ideile lui Francis Bacon și René Descartes ne-au lecuit nedumerirea originară și rănile spirituale. Adevărul cercetat a învins în bătălia cu adevărul revelat. Cel din urmă mai agonizează doar la periferia supratehnologizatei Rome și a Ierusalimului înarmat până în dinți. Științele experimentale și pozitive ne-au dictat cu măiestrie modul de a percepe și a trăi realitatea. Au descris-o ca pe un teren solid, pe care poți călca ferm, pentru că există legi inflexibile și imuabile - o bună
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
elite erau etichetați „reacționari”, „renegați”, „dușmani ai poporului” și - în numele unui discurs politic voluntarist - li se opunea noua elită, livrată obligatoriu de clasa muncitoare. Discriminarea mergea până acolo încât se făcea o distincție clară între „cadre” (de partid), ca aparat înarmat cu competență ideologică și acțională, și „intelectuali” (termen peiorativ, semnificând extracția burgheză, apartenența la ideologiile noncomuniste). Cadrele aveau misiunea de a „milita” pentru politica partidului în orice sector de activitate, de a implementa „conștiința socialistă”, comportamentele valorizate fiind cel paternalist
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și avantaje - era, de obicei, convenit ca, în schimbul asigurării „ordinii”, paznicii să-și umple sarsanalele). Desigur, totul era o naivă utopie raționalistă. De la un punct încolo, își făceau apariția țiganii. Veneau în haită și se băgau înjurând prin față, unii - înarmați cu cuțite. Țigăncile, baragladine sau pirande, foloseau puradeii de țâță ca arme. (Le-am văzut de multe ori lovind cu ei. „Ce faci, fă, îl omori!” „Las’ că fac acuma altu’.”) Era ca un fel de viol colectiv: bărbații de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
asta, da’ mereu ne-a încălecat, când noi îi apăram de turci, ei construia catedrale și, când vrem acum să ne dezvoltăm, să nu fim la mâna lor, ne sabotează, nu știe decât să critice, ne ia bogățiile ca să se înarmeze, ce, era mai bine înainte de război? Nu era bine, eu am trăit atuncea, muncitorii o ducea prost la patron, aoleu...” - se spunea și la cozi, pe limba poporului de jos. Când avea loc câte o plenară în care se discuta
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de utilitate (eliminarea amenințării atomice, canalizarea resurselor eliberate în scopuri pașnice, destindere internațională). Dacă ambele continuă cursa înarmărilor, pierd, să presupunem, 30 unități de utilitate. Dacă una acceptă dezarmarea, fiind „trasă pe sfoară” de cealaltă, în timp ce aceasta din urmă se înarmează în continuare, ea va pierde enorm (100), cealaltă obținând însă avantaje modeste (5). În condițiile în care cele două mari puteri suferă de o dificultate similară cu cea a prizonierilor - lipsa de încredere reciprocă careparalizează comunicarea și înțelegerea -, vor cădea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vorba de el însuși, omul nu se mai poate mulțumi doar cu o știință a generalului, care să explice numai caracteristicile mari, făcând abstracție de variațiile datorate întâmplării. El are nevoie, totodată, de o știință a individului care să-l înarmeze cu instrumentele necesare înfruntării hazardului și a accidentalului. În fine, este nevoie să se ia în considerație un ultim aspect. Sistemele sociale nu prezintă un grad complet de organizare și structurare. În ele sunt mereu prezente procese contradictorii, care se
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să-și împrumute mașina copiilor, mai ales seara; - să refuze propunerile făcute în ultimele minute (cinematograf, ieșiri în oraș, vizite ale prietenilor...); - să întârzie să facă opțiuni (la restaurant, în timpul desfășurării diverselor activități); - să urmărească informațiile la televizor; - să se înarmeze cu mai multe exemplare din același lucru atunci când iese în oraș (haine, etc.); - să păstreze în poșetă seringile cu medicament împotriva alergiilor în cazul în care copiii săi ar suferi un șoc anafilactic. Expuneri in vivo Terapeutul propune expuneri in
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
46 un călăreț necunoscut strigă unui țăran, uscat de foame ca toți consătenii, că „vine gârla”. Ar fi plouat la munte. De teamă ca apa să nu fie oprită în șanțuri de morarii din satele de sus, bărbații încalecă și, înarmați cu ce le cade în mână, merg în susul apei Buzăului să împiedice nelegiuirea. Nici vorbă însă de apă în râu, niciunde. Narația e absorbită de descripția peisajului nisipos, dezolant și a verii toride. Părăsit de nevastă, Enea Lelea stă toată
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
noastră (6-8/1936), semnat de Romulus Demetrescu, oferă un tablou destul de exact al momentului cultural. Bazându-se pe o anchetă inițiată în rândul scriitorilor de Editura Ciornei, autorul comentează răspunsurile celor intervievați (Cezar Petrescu, Mircea Eliade, Ion Călugăru ș.a.) și, înarmat cu asemenea argumente de autoritate, combate „conformismul nostru literar” ce se sprijină pe imitație și modă. Principal recenzent al revistei, Romulus Demetrescu reușește să nu fie nici obedient, nici convențional în judecățile sale. El remarcă două primejdii care ar pândi
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
acest învățat a înțeles pe deplin rosturile culturii și literaturii române vechi (complexe, cu niște exigențe aparte) și s-a apropiat de ele cu cele mai adecvate instrumente. Venind dinspre istorie (cu o excelentă cunoaștere a limbilor clasice și moderne), înarmat cu ustensilele de lucru ale slavistului (ce îi asigurau pătrunderea în „bibliotecile” culturilor vecine), P. a abordat marile teme ale istoriei culturii românești - vechea literatură românească de expresie slavă, cronicarii ce au scris în slavonă sau în română, umaniștii peregrini
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
pot crește pregătiți pentru întâlnirea și, eventual, confruntarea cu lumea fără să fie instruiți în arta discursului secundar și în știința comunicării sensurilor penultime. În absența unui preludiu, apologetica este ca o biserică fără pronaos. Orice viitor „junimist” ortodox trebuie înarmat cu toată știința de carte a „egiptenilor” înainte de a face drumul către „pământul făgăduinței” - și aceasta este garanția ieșirii dintr-o mentalitate sectară, riscul idolatrizării unui mentor sau duhovnic, complacerea într-o retorică trăiristă și fobia recurentă față de „intelectualitate”. Sufletele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Providenței? Când H.-R. Patapievici declară că „Viu este Dumnezeu”, el nu afirmă doar un adevăr la nivel teoretic. La dispariția lui Dumnezeu din modernitate replica nu vine printr-o contradicție de tip dialectic, ci prin contrariere de natură retorică. Înarmat cu această remarcabilă intuiție, H.-R. Patapievici nu precizează totuși relația dintre diagnostic și terapie. Aceasta pare obnubilată de referințe uneori foarte eterogene. Nu putem folosi întotdeauna necritic un diagnostic bun pus de un autor cu soluții vădit proaste - cum
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și motivațiile economice, socotite cândva ancilare. Este adevărat: fără economie și etică, fotbalul este imposibil. Dar când privim un meci de fotbal, iar nu o mascaradă regizată de niște rechini financiari, în colaborare cu „organele de drept”, asistați de străjerii înarmați cu fanioane, jocul cu balonul rotund depășește infinit regulile economiei de piață (dacă nu prin altceva, măcar prin recursul la etica de tip fairplay). Dar chiar și etica este depășită atunci când fotbalul total intră pe gazon și face minuni timp
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
aceste macarale fu adus la cabestan, iar enormul vinciu inferior fu suspendat deasupra balenei; de acest vinciu fu legat cîrligul, greu de vreo sută de funți, care era înfipt în grăsime. Instalați pe schele, deasupra bordului, Stubb și Starbuck, amîndoi înarmați cu niște sape lungi, începură să taie o gaură în trupul balenei, pentru a vîrî cîrligul deasupra celei mai apropiate dintre aripile laterale. După aceea, au trasat în jurul găurii o linie largă, semicirculară și au înfipt cîrligul, iar grosul marinarilor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
al cașalotului este deșertat de conținutul lui. Capitolul LXXVII CISTERNA ȘI GĂLEȚILE Sprinten ca o pisică, Tashtego se cațără pe catarg și, rămînînd în picioare, aleargă pe verga mare pînă-n locul unde aceasta se ridică deasupra polobocului. El s-a înarmat cu o macara simplă, numită mandar și alcătuită din numai două piese, cu un singur șanț. Legînd această macara, în așa fel încît să atîrne de extremitatea vergii, Tashtego aruncă un capăt al parîmei, care e apucat zdravăn de un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oară în ambarcațiunea lui, Pip se arătă foarte nervos, dar, din fericire pentru el, scăpă de orice contact direct cu balena și, astfel, ieși cu fața destul de curată, deși Stubb, care-l observase, avea să-l îndemne ulterior să se înarmeze cu cît mai mult curaj, căci, îi spunea el, putea să aibă nevoie adesea de așa ceva. La cea de-a doua coborîre a lui în ambarcațiune, aceasta ajunse chiar lîngă balenă, iar cînd monstrul fu atins de harpon și-și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să se inspire fie din noțiuni abstracte, fără patrie, fie să evadeze din trecutul «neprielnic» al unei necesități «monotone». Critica ascuțită făcută de partid, atât articolului menționat, cât și activității multora dintre cei care muncim În câmpul literar, ne-a Înarmat În vederea muncii de mai departe, a netezit terenul pentru dezvoltarea unei atitudini cu adevărat principiale, pătrunse de spirit de partid, În judecarea operelor literare, luptând pentru «o literatură care să oglindească profundele transformări prin care trece țara noastră În drumul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
discuție de articolul de față, am subliniat o seamă de pericole ce amenință poezia omului nou: viziunea statică a eroului, schematismul, naturalismul, formalismul și stilul declamativ, umanitarismul burghez și idilismul. Pericolele acestea pot fi evitate numai dacă poetul este permanent Înarmat cu principialitatea comunistă, cu viziunea dialectică a fenomenelor și cunoașterea vieții În resursele ei cele mai intime și mai variate (Ă). Dar să mai lămurim un aspect. A fost pomenit aici, În câteva rânduri, poemul Întâlnirea apelor de Ion CARAION
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]