7,247 matches
-
la o prezentare a acestei companii, era o sală frumoasă și încăpătoare unde erau cam treizeci de persoane, de toate vârstele și toate categoriile sociale. Am intrat destul de emoționată în acea sală, analizând rapid fiecare persoană în parte. M-a încântat mult, faptul că toate persoanele erau frumoase, pozitive și cu o energie debordantă pe care o simțeai chiar de la intrare. Era un grup de persoane fantastice, elegante și bine dispuse. Mă gândeam eu așa: ce frumoși sunt și ce fețe
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pe mine și cum un succes nu este întru totul atins dacă nu este trăit, am hotărât să controlez EU mintea și este super, este cel mai mare succes realizat de mine și totul este diferit, adică extraordinar. Ceea ce mă încântă acum, este faptul că pot controla mintea cum vreau și ea se supune fără nici o problemă și chiar îi place să se supună. Rezultatele sunt spectaculoase, energia mea este crescută, sănătatea la fel, pasiunea de a trăi este la cote
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Însă cumva viu În inima mormântului său. Au fost apoi invitați să-și spună părerea mecanicii unei cunoscute echipe de curse. Aceștia l-au urcat pe G. pe rampă, l-au tras de extremități, i-au verificat articulațiile, declarându-se Încântați de uzura redusă a componentelor și de viscozitatea redusă a sângelui, lucru logic dacă ne gân dim că, neexistând piese În mișcare, multe operațiuni, cum ar fi răcirea, nu erau necesare, iar frecarea era ca și inexistentă. S-a trecut
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
chip să adormi sub fulgerele blițurilor ori țintuit de ochiul roșiatic al videocamerei, mai ales că, de fiecare dată când ne descopereau În fața obiectivului, scoteau niște mici chiote de surpriză și se chemau unii pe ceilalți pentru a ne arăta Încântați cu degetul. Bătrâneii se luau la ceartă după fiecare fază controversată, strigând „Ofsaid!“, „Dați puțin Înapoi!“, „Poziție nefirească!“. Ex-președintele era cel mai relaxat, soția i se afla În campanie electorală și mai avea vreo două săptămâni Înainte de-a se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
iubito, asta ar fi minunat. Experimentul tocmai asta urmărește: separarea noastră“, la care mama a Început să plângă și să-l acuze: „Tu ți-ai găsit pe alta!“ În ce mă privește, e inutil să mai spun că eram absolut Încântat de ideea de-a goni pe un circuit de curse cu o viteză apropiată de cea a luminii sau de-a mă vedea scăpat de gemenii W- și W+. Aceștia erau doi bosoni din vecini care se purtau de parc-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rolului militarilor în comunitățile locale, inclusiv din perspectivă istorică. Nu trebuie să dezvolt ideea, este evidentă ! O întâlnire într-o revistă este o dezvoltare personală de complexitate. A vorbi, a povesti este una, a scrie este alta. Am fost deosebit de încântat când mulți colegi au avansat ideea unei reviste locale, experiență a colegilor rezerviști și veterani de război. Idee generoasă. Concretizată prin spiritul ingineresc, sponsorizant al domnului colonel inginer Șapcă Nicu și deschiderea multiculturală a domnului profesor de istorie Costin Clit
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93200]
-
pe toate"... nu este potrivită în acest caz, așa cum nu funcționează nici în cazul lui Creangă, cel din "Amintiri". Mihai Cantuniari se arată sceptic în privința epocii actuale, pe care o traversează cu prețul unor dramatice frământări interioare ("Trecutul regăsit mă încântă..., pe când prezentul doar îl îndur", p. 96) și își recapătă tonusul vital și privirea senină doar atunci când își evocă anii de copilărie, adolescența și prima tinerețe, cu neuitatele lor trăiri, experiențe, împliniri și deopotrivă cu erorile și neîmplinirile lor: "E
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
psihanaliza au șansa de a ajunge pe mâna unui om cu respect față de cultură, discursul rezultat nu putea fi decât unul cu o mare forță inclusivă și sugestivă, bazat pe un mixaj de erudiție și speculație ce solicită, provoacă și încântă în egală măsură. Asta s-ar putea spune, în mare, despre ultimul volum semnat de Ion Vianu - Blestem și binecuvântare - volum ce reunește o serie de eseuri scrise în ultimii ani, eseuri care, ca și romanele sale - Caietele lui Ozias
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
că se umflă ceva Înlăutrul ei; pesemne că, Întorcîndu se, o agățase Într-un nasture sau fermoar al sacului de dormit. Ar fi vrut să-și bage degetul și să o scarpine. Apoi Îi veni o nouă idee și zîmbi Încîntat de perspicacitatea sa. — Mhm. Parcă ziceai că Îl admiri pe Ceaușescu. Dar atunci, de ce ai inventat chestia aceea care i-a făcut pe unii să se Îmbrace cu pulovere și să-l Împuște? — Intenția a fost cu totul alta. Ceaușescu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
afară cu o cutie de bere. Plăceri simple. Leagănul lui Stacey... l-am luat cu cîteva veri În urmă. CÎte? Ray mă urmează și se așează În fața noastră. Un musafir Îngrijorat. — Binențeles Bruce, nu tresăți spun că, deși am fost Încîntat de promovarea asta, pentru minia fost o experiență dulce-amară. Dacă n-ai fi avut... ăăă, problemele pe care le-ai avut... ei bine, ai fi pus tu laba pe ea, frățîne. Trebia să ți-o spun. — Mda Ray, așa se-ntîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și, de data asta nu mai Împrumută ziarul, ci Îl cumpără numărând bănuț cu bănuț. Vânzătoarea Îi dă și un supliment gratuit: o revistă literară de mărimea unui caiet, În care sunt publicate proze, articole critice, poezii. Antoniu se arată Încântat de acest neașteptat cadou și-i mulțumește cu glasul tremurând de emoție. O bucurie surdă, Îl inundă și-l face ca, pentru câteva momente să nu mai simtă frigul. Revine la intrarea metroului, acolo unde șuvoiul de oameni curge necontenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
chiar din farmecul relației noastre este însuși faptul că este atât de tainică. — Cu alte cuvinte taina în care e învăluită face parte integrantă din ea, spuse Georgie, iar dacă ar ieși la lumină s-ar destrăma? Nu prea mă încântă ideea asta. — N-am spus chiar așa, am răspuns. Dar dezvăluirea ei, faptul că ar ști și alții au neșansa că ar altera inevitabil lucrurile. Adu-ți aminte de legenda lui Psyche și de copilul ei care avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu imposibil de atins. Rosemary urma să mă aștepte la Oxford și să mă ducă la Rembers cu mașina. N-aveam nici un chef să dau ochii cu Rosemary. Niciodată nu se înțelesese prea bine cu Antonia așa că avea să fie încântată de ceea ce s-a întâmplat, pe de-o parte, iar pe de alta avea să afișeze un aer de tristețe convențională: acel tip de tristețe pe care-l afișează oamenii la moartea unei cunoștințe și care este, de fapt, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu doar măiestrie, ci și un exercițiu spiritual. Așa am auzit și eu, am spus. Apoi mi-am schimbat puțin poziția scaunului ca să o văd mai bine și m-am așezat mai comod punând picior peste picior. Nu prea mă încântă ideea de a face un exercițiu spiritual retezând capete. Undeva, mai întâi aparent doar în mintea mea, am perceput un sunet slab. Apoi mi-am dat seama că este un dangăt de clopote venind de departe și asta mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de curând. — Vorbiți de parcă ați pleca la Polul Nord, am răspuns. Ce n-aș da să fie așa! Iar eu nu sunt singurul care va respira ușurat când veți pleca. — Cum adică? N-aș zice că Palmer și Antonia sunt chiar încântați să vă aibă tot timpul în preajmă, stând la pândă ca un corb. Honor Klein mă privi și trăsăturile i se crispară pentru o clipă. Apoi spuse: — Sunteți beat, domnule Lynch-Gibbon, dezgustător de beat și, chiar și când sunteți treaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
geam. Am cântărit toate aceste soluții și le-am considerat absolut imposibile. Nu eram convins că-mi pot controla glasul în așa măsură încât să scot un strigăt, iar celelalte căi mi se păreau prea brutale. Și oricum nu mă încânta perspectiva de a vedea un cap ivindu-se de la o fereastră și nici aceea a întâlnirii în pragul ușii de la intrare. Ceea ce-mi doream cu adevărat era să mă strecor încet în încăpere și să mă trezesc imediat alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să vă văd. Nu știu de ce-ți închipui că aș putea fi nemulțumit. Mă tem că nu mai am nimic să-i ofer lui Georgie în afară de o conștiință încărcată. Tu ne poți vindeca pe amândoi. Foarte sincer, sunt absolut încântat. Trădarea și minciuna izvorau de pe buzele mele cu o ușurință uluitoare. Sufeream îngrozitor. — Ești formidabil, Martin, spuse Alexander. Vrei să-i dai tu vestea Antoniei? — Sigur că da, am răspuns. Dar n-ați vrea să treceți voi pe la noi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și știu că vrei, Sascha. Toți băieții vor. Dar trebuie să-mi promiți că n-o să sufli o vorbă surorilor mele. (Avea patru, toate mai mari decât ea. ) Am dat din cap solemn, nefiind sigur ce voia să spună, dar Încântat de o confuzie incitantă care se stârnea În mine. Am coborât scările spre pivniță mână-n mână. Acolo Greta Își dădu jos chiloții decorați cu o fundiță roșie, pricepută și rapidă, apoi Își dădu jos și ciorăpeii. Apoi Își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
urmă, stând În fața unei cafenele vizavi de hotel. Amurgul se lăsase, frigul Începuse să scârțâie. Pentru moment, mă Întrebam dacă ar fi bine să intru și să cumpăr ceva, apoi mi-am dat seama că ar putea părea exagerat. Eram Încântat s-o văd pe Dora, dar dacă o Înțelesesem greșit? Ca să fiu sincer, poate eram nervos la perspectiva sărbătoririi lui Junek și a Bugatti-ului ei de tip 35. Printre altele, poate Însemna că va trebui să mă arăt așa cum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Cancelarul Sănătății. „Mai ieftin nu găsiți decât la Froehlich“, spuneau doamnele postate sub felinarele din jurul gării, aproape de hotelul În care găsisem camere de Închiriat, dar unde nu puteam rămâne peste noapte. În vechiul meu oraș natal, oamenii nu erau deloc Încântați de reputația cancelarului. Din punct de vedere pur științific, biologia sa sexuală era doar undeva la un nivel „infantil“, argumentau, fără să Înțeleagă cum poate un uriaș atât de greu de stăpânit ca Froehlich să susțină că este o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dora Îl Întâmpină În capul scărilor, rotindu-se cu el pe podeaua de marmură. Fiind Îmbrăcată În pantaloni și cu jacheta din Berchtesgaden, câteva secunde era să nu-i mai deosebesc. — Și acesta este Însoțitorul tău? — Anton, răspunse Dora, radiind. — Încântat de cunoștință. Felix, Felix Karp. Doctorul Îmi strânse mâna cu afecțiune nesimulată. Șoptindu-i ceva prietenei mele, Își strecură În buzunar ceva ce arăta ca o spatulă, apoi se Întrebă dacă vrem să-l cunoaștem pe Cancelarul Sănătății Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tot ce trebuia să fac era să aștept venirea nopții. Negăsind nimic mai bun de făcut, am Început să mâzgălesc pe o bucată de hârtie. După câtva timp Începu să se repete o formă, jumătate floare, jumătate Înger, ceea ce mă Încânta cumva - până când mi-am dat seama cu ce semăna. Pentru a scăpa de bănuiala că schița ar putea fi portretul cuiva, am Întors-o invers. Dar asta mă făcu să mă gândesc la Anton care la Crama Albastră se autoproclamase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vizităm după-amiază în apartamentul de pe Monte Mario și s-o frigem laolaltă cu încă un bărbat. Are un prieten, zice ea - fii atent că toate detaliile astea îmi parvin printr-un translator - are un prieten care, zice ea, ar fi încântat să o fută pe signorina. Văd cum de sub ochelarii de soare ai Maimuței încep să se prelingă lacrimile în clipa când mă-ntreabă: — Ei, ce să-i spun, da sau ba? — Bine-nțeles că nu. Urmează un schimb de replici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din carne în timpul frigerii. Cu o pronunție cântată, cu un ușor accent muzical ce cădea pe primul cuvânt, întreba „Suc ori sos?“ de douăzeci și cinci până la cincizeci de ori în răstimpul cât dura cina mea. Lucrul acesta mă fascina și mă încânta. Trei cuvinte. Atât avea de zis. Să-l fi deranjat, oare, asta? Să fi fost prea puțin sau să fi fost, pentru el, poate, prea mult, sau să fi fost exact cât trebuia, fix numărul de cuvinte pentru care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Vreți cumva un hamal pentru bagaj, domnișoară? — Mai bine nu, spuse ea. Nu Înțeleg ce vorbesc. Nu e greu. Îi aruncă o grimasă peste gulerul balonzaidului ei ieftin. — Doar dacă nu vrei să-l duci dumneata... căpitane. Provocarea ei Îl Încântă. — Ah, dacă aș fi eu tânăr, n-ați mai avea nevoie de hamal! Nu știu ce-o fi În capul ăstora. Clătină din cap În timp ce evreul părăsea biroul vamal, traversând grijuliu liniile În pantofii lui gri din piele Întoarsă, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]