2,060 matches
-
tăcere totală, Mitsuhide spuse pe neașteptate: — Hai să trimitem la noapte un grup înaintea noastră spre vasalii mei din Kameyama, cerându-le să se pregătească pentru campanie cât de repede posibil. Aranjezi tu asta, Mitsuharu? Mitsuharu se ridică în picioare, încântat. În noaptea aceea, un mic grup de oameni porniră, grăbiți, spre Castelul Kameyama. Cam prin schimbul patru de gardă, Mitsuhide se ridică brusc în capul oaselor. Visase cumva? Sau se gândise la ceva și hotărâse contrariul? Nu peste mult, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în viață ai lui Nobunaga, Nobutaka și Nobuo, odată cu foștii săi generali, inclusiv Katsuie și Hideyoshi. Numai Takigawa Kazumasu încă nu-și făcuse apariția. Din cauza aceste absențe, făcea subiectul multor critici sincere și nefavorabile pe străzi. — Takigawa a fost destul de încântat să primească posturile astea când Seniorul Nobunaga era în viață și i s-a încredințat chiar și poziția importantă de guvernator-general al Japoniei de răsărit, așa că acum de ce întârzie atât de mult, în criza asta? E rușinos din partea lui. Alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
răsplată frumoasă dacă-i predau pe Katsutoshi și pe Genba lui Hideyoshi. În aceeași noapte, înconjuraseră coliba unde dormeau cei doi, îi legaseră fedeleș și-i duseseră la tabăra lui Hideyoshi. Când auzi despre cele întâmplate, Hideyoshi nu păru deloc încântat. Contrar așteptărilor, îi pedepsi aspru pe țărani. A doua zi, însoțit de Inuchiyo și de fiul acestuia, Hideyoshi își îndemnă calul spre castelul lui Katsuie de la Kitanosho. Până după-amiază, capitala provinciei Echizen se umplu cu trupele lui Hideyoshi. Pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întrebă: — Ichimatsu, dintre toate fortificațiile inamice pe care le-am văzut pe Muntele Komaki, care părea a fi cea mai puternică? Era genul de întrebare pe care-i plăcea s-o pună, chemându-i pe oamenii din jurul lui și ascultând, încântat, cuvintele sincere ale tinerilor luptători. În asemenea momente, mulțimea de vasali personali tineri care-l înconjurau nu-și cântăreau niciodată cuvintele. Când se aprindeau, Hideyoshi se înfierbânta și el, iar o asemenea atmosferă îl punea pe orice om din afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îndoială. Am zdrobit voința inamicului de a lupta. — Dacă-i urmărim și atacăm, armata din apus va fi strivită complet și marea victorie ne va aparține cu siguranță! Cu toții susțineau entuziast atacul și cereau comanda, dar Ieyasu nu părea deloc încântat. Refuză cu strictețe să le permită urmărirea. Știa că un om ca Hideyoshi nu-și retrăgea o armată atât de mare fără motiv. Mai știa și că, deși avea forțe suficiente pentru apărare, nu avea putere să lupte cu Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zâmbit frumos la ea. ― E al tău, Eliza. Fă ce vrei și mie dă-mi pace. Nu păru deloc afectată de a doua propoziție. ― Perfect, fu singurul ei răspuns, Da, era perfect că prietena mea era o trădătoare. Maia murmură Încântată „ Ți-am zis eu”, În timp ce ochii ca de japoneză ai Elizei străluceau de fericire. Fosta mea prietenă! Am simțit În mod ridicol că Îmi dau lacrimile. De ce trebuiau să se Întâmple asemenea lucruri? De ce Îmi făcea asta? ― Hei, șopti Bianca
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și să nu creadă un cuvânt din tot ce i-ai spus! —Rachel, a oftat tata din rărunchi. Abia dacă am apucat să-i spun ceva lui Eric ăsta. El a fost cel care a turuit tot timpul și părea încântat să scape de tine. —Să scape de mine? am șoptit eu. Adică să mă concedieze? Vrei să spui că nu mai am serviciu? — Exact, a spus tata cu o voce foarte normală. —Grozav! m-am smiorcăit eu. Mulțumesc că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de acord să merg acasă, în Irlanda. Chiar dacă nu avusesem deloc intenția să fac așa ceva, au fost câteva lucruri care m-au făcut să mă răzgândesc. în primul rând, Luke cel înalt, brunet și sexy a trecut pe la mine. Eram încântată să-l văd. Nu trebuia să fii la serviciu? l-am întrebat eu. După care, foarte mândră, l-am prezentat lui Margaret și lui Paul. Luke a dat mâna cu ei politicos, însă părea destul de încordat. Ca să-i readuc zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așa de grozavă! — N-o să fiu închisă într-o celulă căptușită, am spus eu cu îngâmfare. Și-o să mă împrietenesc cu toate celebritățile de-acolo. Chiar vin acolo vedete pop? Oricât încerca ea să mascheze, începuse să se vadă ce încântată era. — Da, am asigurat-o eu. — Sigur? m-a întrebat ea din nou. — Sigur. — Sigur, sigur? Sigur, sigur. A urmat o scurtă pauză. —Janey! Părea impresionată. Poftim! Termin-o tu! mi-a spus Helen aruncându-mi restul de Cornetto. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
unt în mână. Asta până când unul dintre tipii îmbrăcați în pulover m-a oprit. Nu e nevoie să faci chestia asta, a spus el luându-mi cu blândețe farfuria din mâna care s-a supus bucuroasă. Eram de-a dreptul încântată! Ia încearcă să te mai pui cu mine acum, Misty O’Malley! — Te-am pus în echipa lui Don, a continuat el. M-am întrebat ce voia să spună cu chestia aia cu echipa lui Don. Am presupus că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spune noapte bună, voi atrage atenția asupra mea. Făcusem o mare greșeală așezându-mă. întotdeauna detestasem faptul că eram înaltă. Uram chestia asta într-atât, încât la doisprezece ani, când sora mea Claire îmi spusese, cu o voce pe jumătate încântată, pe jumătate îngrozită, că „Mama o să-ți vorbească despre Blestem“, crezusem că făcea aluzie la faptul că mama voia să discutăm despre înălțimea mea. Deși, în mod straniu, abia la două luni după ce mi-a ținut discursul „Introducere în Problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
John Joe. Ce sunete poate să scoată omul ăla! Cred că acasă mănâncă laolaltă cu porcii. Ce ușurare! Mă simțeam de parcă cineva ar fi desfăcut dintr-odată nodul corzii întinse de nervi ce-mi strângea pieptul — Da, am răsuflat eu, încântată să vorbesc cu cineva care simțea la fel ca mine. Nu-mi venea să cred! N-am mai auzit niciodată așa ce... Cu buzele strânse, Chaquie a dat aprobator din cap de vreo câteva ori în timp ce-și chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai fi mâncat înainte de venirea mea în bucătărie. S-au auzit pași pe coridor și apoi Don a intrat din nou în bucătărie, urmat de Stalin. Amândoi aveau brațele încărcate de cofraje de ouă. —Copii, copii...! Don nu părea prea încântat văzând că pâinea dispăruse aproape complet din peisaj. S-a întors către mine cu o figură furioasă. Ce se întâmplă aici? Uite, Rachel, a mâncat aproape toată pâinea. N-o să mai rămână deloc DE PRĂJIT pentru micul dejun! Vocea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ochii măriți de mirare văzându-mă atât de toantă. E sâmbătă dimineață, deci e TIMPUL pentru hobby-uri! Mirajul acela în care cineva îmi masa ușor punctele de presiune s-a disipat până s-a evaporat complet. Nu eram deloc încântată. De la cursul de bucătărie nu mai era decât un pas până la cursul de împletit coșuri de nuiele. —E foarte distractiv, mi-a zis cineva cu ochii sclipind, în timp ce ne îndreptam spre bucătărie, unde ni s-a dat fiecăruia câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sexy doar ca să mă țină la distanță. Avea o pereche de cizme foarte impresionantă - negre, cu botul pătrat, din piele de șopârlă, genul de cizme care în New York i-ar fi creat imaginea unui tip foarte la modă. Deși eram încântată să mă aflu în apropierea unui bărbat atât de bine îmbrăcat, chestia asta era cu dublu tăiș: mă speria și mă făcea să vreau să dau bir cu fugiții. Cizmele lui mă dădeau pe spate în așa hal, încât mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am protestat. Știam că protestul ăla nu făcea decât să mă apropie și mai mult de obligativitatea de a-mi povesti viața, dar nu m-am putut abține. Dacă aș fi fost mai deșteaptă, m-aș fi prefăcut că sunt încântată de propunerea aia picată din cer. Pentru că atunci Josephine m-ar fi pus s-o scriu. — Nu lăsa pe mâine ce poți face azi, mi-a spus Josephine zâmbind, dar aruncându-mi niște priviri ca niște pumnale. Așa, a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atunci amândoi am izbucnit în râs. Ușor jenată, mi-am coborât privirea. Dar nu m-am putut abține să nu ridic din nou ochii către el. Luke continua să mă fixeze. Așa că am zâmbit din nou ca să depășim momentul. Eram încântată, dar și puțin stânjenită și am murmurat: —încetează. Luke a murmurat și el: —Iartă-mă, dar nu mă pot abține, ești așa de... Apoi amândoi am chicotit - un râs cald și minunat - după care Luke mi-a făcut iar semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mânie. Când ai de gând să iei lucrurile în serios? Pentru numele lui Dumnezeu: ești o alcoolică! — Sigur că sunt o alcoolică, a insistat Misty foarte calmă. Doar sunt scriitoare! — Cine te crezi? a scuipat Josephine. Ernest Hemingway? Am rânjit încântată. Era grozav! După asta Josephine a făcut-o arșice pe Misty fiindcă flirta cu toată lumea. —Te comporți în mod deliberat extrem de provocator cu mulți dintre bărbații din clinică. Aș vrea să știu de ce? Misty nu voia să coopereze, iar Josephine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
e un cuțit, a protestat Joey. —Atunci ce e? —E un MARKER, un MARKER magic, a urlat Joey. Dacă nu vrea să-și termine tatuajul, atunci o să desenez eu restul. Toți am răsuflat ușurați. De fapt, toți eram așa de încântați că Joey nu voia să-l omoare pe Gaz încât am pierdut o grămadă de timp făcând exerciții de scris A, I, S și N în stil gotic. După asta, Shake a propus o partidă de Scrabble. Shake era înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Josie nu putem să fim ca tine și ca Luke? Vreau să spun José. Ce naiba aveți tu și Costello de nu puteți să-i spuneți lui Josie pe numele lui adevărat? Vreau să zic José! a urlat ea exasperată. Eram încântată că Brigit era într-o stare mizerabilă. Asta însemna că, atât timp cât ea era supărată pe Josie, uita să mai fie supărată pe mine. Ceea ce era o schimbare bine-venită. Ce vrei să spui cu „Eu și Luke“? am întrebat-o. —Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în care Luke ezitase. Cel puțin în aparență. — Acum câteva săptămâni, ai făcut efortul de a completa un chestionar despre dependența lui Rachel de droguri. Ești de acord să-l citesc în fața grupului? Luke a ridicat din umeri, nu prea încântat, iar eu am simțit că stomacul îmi coborâse până în vârful degetelor de la picioare. Doamne, poți să dai drumu’ la cutremur când vrei tu, am implorat în tăcere. încă nu e prea târziu. Dar Dumnezeu, ca o creatură capricioasă ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
urmărit-o cu gelozie și l-am privit pe Chris care o privea pe Francie. Când a văzut-o pe Misty, Francie a chițăit ușor, după care a țipat: —O’Malley, ce faci aici, alcoolico? —Francis, cretino, a replicat Misty încântată, zâmbind pentru prima dată după aproape o săptămână. Fac ce faci și tu. S-a dovedit că Misty și Francie mai fuseseră la Cloisters împreună cu un an în urmă. Făcuseră parte din promoția anului o mie nouă sute nouăzeci și șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
acasă. Nu mi-am lăsat numele. Ca nu cumva să nu mă sune. Apoi, luni am trecut din nou prin tot iadul ăla, care-mi făcea nervii terci, dar de data asta Chris era acasă. —Rachel! a exclamat el părând încântat să mă audă. Am sperat c-o să mă suni. Cum îți merge? —Bine! am spus eu, remontată instantaneu, totul părându-mi-se însorit și minunat. —Când ai ieșit? —Vineri. Ar fi trebuit să știi. —Ai fost la vreo întâlnire? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
interzis și să respir ca nu cumva să devin dependent și de oxigen! Amândoi am râs cu poftă și îndelung, apoi Chris a spus: — Ce zici de miercuri seara? La șapte și jumătate, la Stephen’s Green? —Grozav! Am închis încântată. în fond, nu exista nici o lege care să-mi interzică să flirtez cu el. 61tc "61" în onoarea întâlnirii cu Chris, m-am convins fie să mă epilez pe picioare, fie să mă duc să mă tund. Nu mi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
parte din lumea aia, semănam cu un cadru dintr-un film de artă european, un film mohorât care aterizase din întâmplare în mijlocul lui Bugs Bunny se duce la Acapulco. După o veșnicie, a sosit și mâncarea. Amândoi ne-am prefăcut încântați. Am împins de zor fasolea prin farfurii. Masa inegală s-a balansat de-ai fi zis că era o corabie în mijlocul furtunii. Mi-am sprijinit cotul de ea și Cola lui Chris s-a clătinat și s-a vărsat. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]