1,280 matches
-
de oboseală și se ducea direct acasă, să bea o sticlă de vin. Apoi să intre la duș și să se exfolieze până la sânge. Ceata de reporteri și camere de televiziune de la fermă se micșorase. Mai rămăseseră doar cei mai Încăpățânați, așezați În mașini cu motoarele pornite și radiatoarele date la maximum. Săriră afară din siguranța călduță a mașinilor imediat ce se ivi mașina lui Logan. „Fără comentarii“ fu tot ce primiră. Inspectorul Insch nu se afla În camera de anchetă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lacrimi Îndată femeia solidă și Îngrijorată ajunse. Le lăsaseră pe amândouă jelind pe canapea și ieșiseră singuri. Și pe drumuri erau o liniște de mormânt pe când se Îndreptau Înapoi spre centrul orașului: zăpada Îi ținea pe toți În case, cu excepția Încăpățânaților. Ora opt. O siluetă familiară trecu atunci când Insch Întoarse mașina prin sensul giratoriu. Tatăl vitreg al lui Peter Lumley, Înaintând prin zăpada care cădea, strigând numele fiului său. Logan privi Întunecat spre silueta udă, rece, până când aceasta rămase departe În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Amory. — Pentru Dumnezeu, hai să ne Întoarcem! Să scăpăm de... de locul ăsta cumplit. Sloane i-a aruncat o privire uimită. — Cum adică? — Strada asta... e oribilă! Haide! Hai să ne Întoarcem pe bulevard! — Vrei cumva să zici, a spus Încăpățânat Sloane, că fiindcă ai suferit de o indigestie care te-a făcut să te porți ca un nebun azi-noapte, nu vrei să mai calci niciodată pe Broadway? Auzindu-l vorbind, Amory l-a considerat un oarecare din mulțime - individul de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Azi Îl numesc pe Wilson „doar un visător fără simț practic’, iar peste un an se aliază Împotriva lui pentru că și-a transformat visele În realitate. Nu posedă idei clare și logice despre absolut nici un subiect, cu excepția unei opoziții Îndărătnice, Încăpățânate, față de orice schimbare. Nu consideră că oamenii needucați ar trebui să fie bine plătiți, dar nu se gândesc la faptul că dacă nu-i salarizează pe needucați, copiii acestora vor rămâne și ei needucați și lucrurile se vor repeta mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe care-l veți da la deschiderea negoțului cu Nueva España. M-am uitat drept în ochii săi. Licărirea din privirea lui era altfel decât cea din ochii copilăroși, plini de curiozitate ai lui Nishi. Nu semăna nici cu privirea încăpățânată a lui Tanaka și nici cu ochii plini de supușenie ai lui Hasekura. Mi-am dat seama că acest sol japonez nu era prost deloc. — Dacă așa stau lucrurile, am răspuns eu liniștit, ce veți face, senior Matsuki? Vă veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rostite de Domnul când Ioan s-a înfuriat văzând cum un necredincios vindeca bolnavi în numele lui Iisus: „Cine nu este împotriva noastră este pentru noi”. Samuraiul tăcea îndărătnic. Era el rușinos, dar în asemenea clipe tocmai această sfială îl făcea încăpățânat ca un catâr. Așa era și firea țăranilor din vale. Tanaka privea țintă în gol la fel ca mai înainte. După cum îi era obiceiul, Nishi aștepta neliniștit răspunsul confraților săi mai în vârstă pentru a se hotărî și el ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ar fi mai bine să te faci creștin, doar de fațadă, de dragul însărcinării tale și de dragul supușilor tăi?” — Încăpățânatule! Se auzi încă o pălmuială ca o lovitură de cârpă umedă. „Gata, gata, am obosit!” își zise samuraiul în sinea lui. Încăpățânați nu erau Ichisuke și Daisuke, ci el însuși. — Yozō, strigă el încet. Trei umbre cenușii se întoarseră înspre el și își plecară capetele spășite. De ajuns cu mustrările! E de înțeles că lui Ichisuke și Daisuke le e dor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
propovăduitor, o vreme, al evangheliei, într-un fel de stigmat atemporal. Iar orice încercare făcută de istoricii sau de credincioșii mai puțin „exemplariști” de a reînvia sufletul din spatele acestui stigmat se izbește de platoșa fanatismului de cazarmă ori a scepticismului încăpățânat. În paginile care urmează voi încerca să propun, în pași repezi, patru capitole ale unei „iudalogii” sine ira et studio. Întâi de toate, voi analiza fragmentele din Noul Testament referitoare la „ucenicul pierdut” al lui Isus, redând termenilor proprietatea lor semantică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Te rog să cobori ca să fii prezentat. Ai stat destul în copac, spuse domnul Chawla. Sampath crezu că o să leșine. — Urcă-te tu, fato, o îndemnă tatăl fetei. Urcă-te. Hai, un pas. Doar un pas. Adepții ridicară trupul rigid, încăpățânat al fetei în copac. — Sus, o îndemnară ei, și, încet, începu să se cațere. Era învăluită în staturi de material lucios, ca o caramelă mare și scumpă. Hainele îi fluturau în jur, făcând-o să pară absurd de masivă. Papucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Story ’85, În mod sigur, un film bun ar îmbunătăți starea de spirit a lui Pinky. Îi fusese greu să stea în autobuz cu cineva atât de acru și deloc dispus să vorbească. Într-adevăr, reflectă ea, Pinky era prea încăpățânată. Dacă nu se-ntâmpla cum voia ea, se bosumfla și încerca să-i facă pe toți să se simtă la fel. Și necazul cu cei care procedau așa era că, într-un final, incapabili să le suporte bosumflarea, oamenii cedau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
au băgat totdeauna în miezul evenimentelor și că zadarnic așteaptă unii sub vraja acelei teorii, fiindcă "muncitorii nu așteaptă". Sugestia era că în cele din urmă timpurile istorice pe care le trăiam vor sfârși prin a se dispensa de acei încăpățînați care stau și așteaptă și că vor pieri împreună cu teoria lor, i acea pretinsă "distanță" fără de care, vezi, dragă Doamne, nu puteau ei să scrie. Și așa cum au arătat evenimentele, dispensarea aceea a și venit, și era neverosimil și tragic
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mai mult să-i păstreze întreaga noblețe ca Miron Paraschivescu. Avea pentru asta tot ceea ce trebuia, entuziasm și capacitatea de a-l transmite și credința statornică în viitorul artelor, într-o epocă în care multe întrebări și îndoieli însoțesc această încăpățînată activitate a spiritului uman care este creația artistică, într-adevăr, creația artistică nu este oare unul din răspunsurile cele mai energice pe care le dă omul "blestematei probleme insolubile?" Nu admirăm noi oare în ea victoria noastră asupra morții? Nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Günther Grass? M-am trezit exclamînd: "Nu-l cunosc și nici nu vreau să-l cunosc". Am citit totuși textul: era delirant. Ulterior, după lectura romanului, am gândit cu silă: iată ce ne lipsește nouă, scriitorilor români, un doctor Mayer, încăpățînat, îndîrjit, agresiv și entuziast, care să pună pe unde se duce, și să se ducă, astfel de întrebări-ciocan, cu care să nu înceteze să izbească în capetele indiferente ale opiniei europene până ce efectul nu se va fi produs chiar și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
utiliza în mod sigur. Băgă agenda la loc în buzunar și sună la secția de electronică, rugându-i să îi aducă un detector de minciuni. După ce aparatul fu instalat, îl așezară pe Kuda pe un scaun. Prizonierul continua să privească încăpățânat în podea, dar răspunse cu o voce seacă la toate întrebările. NUMELE? JOSEPHUS KUDA. DESCENDENȚA? FIUL CEL MAI MIC AL LUI GEORGI KUDA, MINISTRUL JORGIAN AL AGRICULTURII. POVESTEA ERA BANALĂ: GUVERNUL JORGIAN SE ÎNDOIA CĂ AMENINȚAREA RĂZBOIULUI ERA MAI MARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
printr-un horcăit ce se transformă În cele din urmă În tuse. Parcă avea Înăuntru o ușă prinsă În balamale neunse, legănată de vânt. — În momentul de față arabii vor să ajungă la un compromis, Baruch. Acum noi suntem partea Încăpățânată, care refuză să cadă la o Înțelegere sau măcar să discute cu ei. —Compromis. Desigur. Ai vorbit frumos. Nu există nimic mai frumos decât un compromis. Totul În viață se bazează pe compromisuri. Apropo de asta, știu o poveste minunată despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
copleși un sentiment de venerație pentru alcătuirea minuțioasă și precisă a acestei creaturi, care nu i se mai părea dezgustătoare, ci minunat de perfectă: reprezentanta unei rase detestate, proscrisă și exilată În canalele de scurgere, care excela În arta supraviețuirii Încăpățânate, dăruită cu o agilitate și o șiretenie nemaipomenite pe Întuneric; o rasă care căzuse victimă aversiunii străvechi născute din teamă, cruzime banală, prejudecăți primitive. Era oare posibil ca tocmai izolarea acestei rase, umilința și urâțenia ei, rezistența uimitoare cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a avut. Înainte de toate ar trebui să-i telefonez lui Țvi, al cărui frate e șef de secție la spitalul Hadassa de pe Muntele Scopus. Să Încerc să-i fac rost de o rezervă cu toate micile răsfățuri necesare. Revizionistul ăsta Încăpățânat nici n-o să vrea să audă cuvântul „spitalizare“. O să erupă ca un vulcan. De fapt, de ce n-aș ruga-o pe Yael să Încerce să-l Înmoaie un pic? Are pentru ea o slăbiciune veche. I-a păstrat, cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fără sfârșit și o puse Înapoi În plic. Introduse plicul În dosarul Ministerului de Interne, Departamentul de Servicii Municipale. Băgă dosarul Înapoi În sertarul de jos. Era deja trecut de trei și jumătate. Un cocoș cânta În depărtare, un câine Încăpățânat nu Înceta să latre În Întuneric, iar orbul de pe străduța pustie Încă mai ciocănea cu bastonul său. O clipă i se păru că aude chemarea muezinului din satul Beit Safafa. Se Întoarse În pat, stinse lumina și Începu să compună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
l-au băgat Într-o situație din care aparent nu există ieșire, dar care de fapt are o soluție logică, ba chiar una simplă și accesibilă fiecăruia, o soluție de care poate fi cu ușurință convinsă până și cea mai Încăpățânată minte, după o discuție lejeră și calmă de numai câteva ore. Cu condiția ca prietenul care s-a complicat să nu se Închidă În sine, să nu se baricadeze În spatele unor fortificații de minciuni și retorică, să-și deschidă spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
avea nici cea mai vagă idee care erau acestea. Odată, În casa tatălui său din cartierul Rehavia, Baruch și Dimi se străduiseră să-l prindă ca Într-un clește și să-i impună prima lecție de chimie. Ca un copil Încăpățânat, Fima Încercase să le scape printre degete, cu glume și jocuri de cuvinte. Până când Dimi spusese: Lasă-l, bunicule, asta nu-i de el. Și amândoi navigaseră fără el prin ținuturile cu baze și acizi pe care Fima le ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
încercat. Din nou, a spune că toate sunt la fel e o metodă ușoară de a părea echidistanți, dar nu ne ajută cu nimic pe noi ca societate. Cine a susținut totuși politicile anticorupție? Mai degrabă politicieni individuali, câțiva experți încăpățânați, jurnaliști curajoși, magistrații (dar nici acolo nu a fost majoritate, nici nu era nevoie, din fericire). Și Comisia Europeană, dar despre asta în subcapitolul imediat următor. A fost o luptă inegală. Tocmai de aceea, schimbarea de peisaj față de acum zece
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
este un stat cu perspective și oameni omogeni, dar, în calitate de romancieră, această primă vedere nu mă interesează prea tare și, în majoritatea cazurilor, nici nu reprezintă adevărul. Idaho e un stat spectaculos, complex și deseori conflictual. Oamenii lui generoși și încăpățânați îți încălzesc inima; munții maiestuoși și râurile îți surprind simțurile; politica și prejudecățile îți uluiesc, de multe ori, mintea. Am așteptat până când am simțit că puteam să sper că voi reuși să încapsulez toate aceste complexități ale lui. Și, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din Idaho, de la țară, nu putea să înțeleagă atât de multe. Jina și-a trecut degetul mare peste buric; avea o perioadă de noroc. Zach nu-și dorea copii încă. Întotdeauna folosea prezervative, dar se părea că pentru copilul ăsta încăpățânat nu existase nici un fel de barieră. Un copil care avea să vină pe lume fie că ei doi se bucurau sau nu de asta. Un copil care avea să ofere tot atâtea șanse câte primea el însuși. O punem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
doi frați se fixau unul pe celălalt. Pedeapsa focului arzător, a spus Ahmad pe un ton blând. Am pregătit osânda flăcărilor. Apoi Ahmad a plecat capul. Eram tulburat. Furios. Tata era un bun musulman. Asta e ceva ce un băiat încăpățânat și rebel nu poate să priceapă. El s-a abandonat lui Dumnezeu, așa cum cere legea; și asta a așteptat și de la copiii lui. Tata își dorea să aibă niște băieți pioși. Dar n-a pariat bine, ales greșit fiul. Naji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ușoară spaimă ce vibra în ea ca și soneria. Dar doctorul Rim nu cunoștea vibrațiile decât la vioară. Doctorița Lina, bondoaca lui soție, era afonă și Sia, infirmiera, era un bloc impermeabil, care slujea de adăpost unor gânduri puține, dosnice, încăpățînate. Negreșit că nu sunt indiferente raporturile unui vizitator cu o casă neîncercată încă; nici raporturile dintre un domiciliu și locatarii lui noi, mai ales când e chiar vorba de o casă proprie, unde și locuința și locatarii își dezvoltă reciproc
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]