129,052 matches
-
surprindere că nu mai are mîini. În locul lor îi atîrnau două aripi atrofiate de pinguin. Urîtă chestie, a continuat în sinea lui, măcar de-ar fi fost niște aripi ca lumea, să pot zbura și eu ca alții. Cînd a încercat să se dea jos din pat, nu mică i-a fost mirarea constatînd că în locul picioarelor îi crescuse o pereche de șenile ruginite. Treaba e-ncurcată rău, se-mpute-n neștire, a mai zis el plimbîndu-și privirile mijite peste articulațiile
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
mort, și vesel, nu se poate! După ce s-a plimbat el așa, preț de vreun sfert de ceas, aparent fără nici o treabă, a intrat în birt și a comandat o drojdie dublă. Barmanul l-a servit cu promptitudine și a încercat să-l întrebe de vorbă, plecînd de la considerentul că nu ai în fiecare zi prilejul să schimbi două-trei cuvinte cu un mort. Dar Spălărețu nu voia în ruptul capului să iasă din starea lui de posomoreală. Atunci barmanul a zis
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
problema moștenirii Daciei dintr-o realitate istorică obiectivă într-un mit ideologic impregnat de naționalism. Pe urmele „romanului fantastic”, denunțat ca atare la vremea lui de Xenopol și de Pârvan, al lui N. Densușianu din Dacia preistorică, destui diletanți contemporani încearcă să facă pură ficțiune (nici măcar science fiction) pe tema unor pretinse priorități ale înaintașilor noștri, amestecînd tendențios puțina informație existentă, inventînd texte (punînd de pildă pe seama lui Dio Cassius ori Herodot pasaje, expresii și cuvinte ce nu se află în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
domnilor poeți, fraților de mucava!” (Glorie tristă). „Nimicul” alcătuiește fondul real al provinciei care e doar umbra sa... Sub emblema maniheismului intrăm într-un spațiu al dedublărilor productive pentru substanța moral-plastică a poeziei. De pildă, trupul se desparte de ființă, încercînd a viețui de unul singur, a se comporta așa cum crede de cuviință (e partea naturală, spontană, dumnezeiască a ființei prevăzute cu spirit demoniac): „Trupul meu nu mai are nevoie/ de mine./ Umblă prin lume singur,/ de capul lui.// Rătăcește pe
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
unui public căruia să-i redea o unitate de conștiință. Singura literatură nouă nu poate veni decît din negarea a ceea ce în urmă cu o sută de ani a adus-o pe băncile școlii. Nu din demascarea ei - ceea ce au încercat teoreticieni și literați ai anilor șaizeci după un model marxisto-stalinist ameliorat - ci din rescrierea ei. Criteriul estetic ca unic instrument al valorizării literare nu mai funcționează decît cu prețul resorbției vizibilității literaturii pînă la dispariție. Literatura se află în fața unei
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
a unei noi reviste cu specific Dada. Una din replicile ciocîrliei este: Pentru că primul număr al revistei dada apare pe 1 august 1916. Prețul: 1 fr. Redacția și administrația: Spiegelstrasse 1, Zürich, ea nu are nici o legătură cu războiul și încearcă să introducă o activitate modernă, internațională, hi hi hi hi.» Micul grup începea să supraliciteze. Găsea că tonul dat de Ball era prea timorat. Trebuia lovit mult mai tare! Cu aceleași mijloace derizorii, grupul scrie texte incendiare și le testează
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
ai ceva împotriva politicii oficiale, dacă începeai să strănuți din cauza prafului. Edilii de azi ai orașului vor să ne convingă că avem nostalgii ceaușiste dacă ne revoltăm că Bucureștiul se umple de apă după prima ploaie mai zdravănă. Dar au încercat ei, din ’90 încoace, să umble măcar la cîteva străzi pentru a le normaliza canalizarea? Dl Băsescu visează la parcări subterane și la tramvaie cu gard, primarii de sector ne oferă piețe cu prețuri ieftine. Dar în clipa în care
Obsesiile ceaușismului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13519_a_14844]
-
patului conjugal. Și cred că într-o anumită măsură avea dreptate. Trebuie să relativizăm lucrurile, pentru că, pe deasupra, amintirea este în general milostivă. Amintirea pe care o păstrezi anumitor lucruri se îmblînzește odată cu trecerea timpului și devine aproape plăcută. Nu știu...Încerc să lucrez în întuneric. Cînd scriu, am impresia că stau cu fața către perete și că hîrtia este de cealaltă parte a zidului, și nici nu știu dacă scriu pe ea sau nu. Nu-ți vezi nici mîna. RB: Spuneați
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
și pentru morții tăi, dar și împotriva morții (...). Nu știu. Știi, cînd scriu, nu-mi pun probleme. Sînt atît de absorbit de carte, încît nu am timp să-mi pun probleme de ordin teoretic. Tot ce pot face este să încerc să scriu cît mai bine cu putință. A-mi pune astfel de probleme îmi ridică mereu noi dificultăți în cale, îmi creează îndoieli. Iar problema mea este aceea de a nu-i dezamăgi pe cei care, de la început, au în
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
de stare. Aspir către un decor de stări, doresc crearea scenică a unei structuri de stări, a unor sisteme de stări. « Starea» reprezintă aspirația mea, tema meditațiilor mele scenice. Obișnuiesc chiar, în notele mele, ca un mod de lucru, să încerc să «enunț» stările, să mă apropii de o conceptualizare a lor... Schițez formulări ca «demnitatea sărăciei absolute» - Inima mea este pe înățimi de Saroyan - sau un decor «al imensei prostii», «al stupidității» - Căsătoria și, respectiv, Revizorul.” Am avut bucuria să
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
ca urmaș al celor mai „fundamentaliști” dintre transilvăneni, moții, nu cunosc spaimă superioară aceleia provocate de co-sângenii mei când fac pe subtilii. Chiar dacă unii dintre noi sunt talentați la jocul cu mărgelele de cuvinte, o dau sistematic în bară când încearcă să scoată efecte etice din osârdia retorică. Un recent exemplu de nefericită exersare a misiei moralizatoare într-o lume lipsită de prințipuri (și carele va zică zică, nu le are!) mi l-a furnizat Cornel Nistorescu. E inutil să repet
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
presupunsele „secrete” din cuibarul Securității. O poate afla oricine, răsfoind revistele conduse de „febrilul jucător mediatic”. Asta dacă nu cumva Cornel Nistorescu insinuează că „agricultorul” de la C.N.S.A.S. a furat din dosarele rumegate în exercițiul funcțiunii rețeta vinului pe care încearcă să-l impună pe piață. Dincolo de comicul trist al situației, mă miră că un băiat atât de inteligent precum Nistorescu mistifică esența feciorelnicei firme pe care se străduie s-o apere de influența băiatului rău din Slobozia. Rolul legal al C
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
percepției comune. Dar există și un ridicol (înscenat, e drept) al solitudinii pe care-l ilustrează cinicul: „El se raportează, joacă rolul ridicolului spre a-l arăta ca într-o oglindă altora. Șochează, dezvelindu-l cu insolență, îngroșînd, devalorizînd. El încearcă o terapeutică, îndemnîndu-l pe celălalt la cunoașterea de sine împotriva oricăror convenții”. Din punct de vedere psihologic, Traian Ștef distinge două ramuri ale ridicolului, una beningnă, alta malignă: „În primul caz omul încearcă să iasă din «ascundere», să fie el
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
dezvelindu-l cu insolență, îngroșînd, devalorizînd. El încearcă o terapeutică, îndemnîndu-l pe celălalt la cunoașterea de sine împotriva oricăror convenții”. Din punct de vedere psihologic, Traian Ștef distinge două ramuri ale ridicolului, una beningnă, alta malignă: „În primul caz omul încearcă să iasă din «ascundere», să fie el însuși într-un moment și într-un context nepotrivite. Iar în celălalt încearcă să se adapteze locului fără a avea plasticitatea necesară, iar propria substanță e diluată. E o încercare de ascundere de
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
Din punct de vedere psihologic, Traian Ștef distinge două ramuri ale ridicolului, una beningnă, alta malignă: „În primul caz omul încearcă să iasă din «ascundere», să fie el însuși într-un moment și într-un context nepotrivite. Iar în celălalt încearcă să se adapteze locului fără a avea plasticitatea necesară, iar propria substanță e diluată. E o încercare de ascundere de sine, dar care ajunge tocmai la ieșirea din ascundere pentru că îl arată pe om așa cum este - o ființă politropică inversînd
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
majore și egal îndreptățite în contextul dat: cea autohtonistă și cea sincronistă. Prima urmărea, pe lîngă impunerea unui set de idei din sfera spiritualității creștine, resuscitarea unor tipare formale sistematic reprimate în anii comunismului, iar cea de-a doua a încercat, destul de timid la început și din ce în ce mai hotărît ulterior, integrarea în sistemul european de valori artistice. Deși, aparent, exprimate spontan, aceste orientări se sprijineau pe tipare educaționale și pe repere morale oarecum previzibile. Mișcarea autohtonistă a mobilizat, în general, artiști aparținînd
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
sau asociați în funcție de afinități programatice, exponenții noului curent, în pofida tuturor diferențelor individuale, urmăresc un scop unic: restaurarea ingenuității imaginii plastice și reinstalarea în convenția obiectualității. Cu o exemplară consecvență, expunîndu-se deopotrivă suspiciunii de evaziune morală și de retardare estetică, ei încearcă, aproape neobservați, să impună un alt comportament artistic și să recîștige privitorul pentru exercițiul contemplației pure. Despre monumente și eroi (I) Este bine cunoscut faptul, și asta nu de azi, de ieri, că arta noastră monumentală este stăpînită de un
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
la Facultatea de Medicină din București între 1953 și 1956 când amândoi am fost arestați: el condamnat, eu numai exmatriculat mai puțin de 2 ani după aceea. I-am tocmit un avocat și ca martor al apărării la proces am încercat - sfântă naivitate - să-l scot nebun, evocând episodul cu Contele Tisza. Era briliant, de-o inteligență ieșită din comun, într-o perpetuă agitație, cu o mare mobilitate în idei. În fața unei explicații obscure sau neclare îți construia imediat una, două
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13561_a_14886]
-
umorist”, compune o literatură ce pare o rescriere continuă a autobiografiei, în timp ce Tudor Țopa oferă spre publicare propriul jurnal investindu-l cu o dublă valoare, ficțională și autobiografică. Cărțile lui Ion Bogdan Lefter sunt bine venite în contextul în care încearcă să acopere un culoar destul de liber în critica literară. Cum ora recuperărilor a trecut însă, așteptăm din partea profesorului și a congenerilor săi să pornească etapa monografiilor și a studiilor care să redea cezarului ce-i al cezarului.
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
Telefil Cu mintea bălmăjind spre un spațiu spiritual cât de cât demn, stăteam cu prietenul meu, psihologul Haralampy, în fața televizorului și, printre șuvoaiele de transpirație, încercam să legăm o discuție. Bineînțeles că ne bălăceam într-o logică absolut compromițătoare pentru sănătoasa noastră origine daco-romană și tradiționala istețime a poporului român. Era seară, escadrilele de țânțari atacau în picaj, câinii târlei din spatele blocului erau repartizați pe alei
Regi, regine și căldură... by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13581_a_14906]
-
oralizare” generalizată, informațiile circulau de la gură la ureche, zvonul era o instituție, iar lectura printre rînduri, o disciplină academică, undeva, la sute de kilometri depărtare, niște oameni citeau ziare și reviste de pe Dîmbovița, interpretînd fotografii de presă și declarații oficiale, încercînd să pună cap la cap un adevăr la care n-aveau acces direct. Ceea ce pentru cetățeanul Bucureștiului sau Craiovei de fiecare zi era un soi de al șaselea simț, de care se folosea inconștient, pentru analiștii Europei Libere era știință
Stop-cadre din Epoca de Aur by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13542_a_14867]
-
instinctiv, însă profund și fără nici o umbră de retorică exterioară sau de efort implicit, către figurația ambiguă, amestec de coduri convenționale și de vocație autentică a sfințeniei, a imaginii de tip bizantin. Și spre deosebire de Mestrovic sau de Paciurea, care au încercat adaptarea grafismului bizantin la tridimensional prin sugestia drapajelor și prin vibrația ritmică a suprafețelor, testînd chiar o punere în surdină a volumului prin efectul decorativ sau prin experiența reliefului, Brâncuși construiește atemporalitatea aproape abstractă și întregul hieratism al imaginii fără
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
porno te poate introduce în știința de a te desprinde de tine însuți, de a lăsa pradă comerțului libidinal “doar” un trup degajat de imixtiunea sufletului care, el, în acest timp aflat în altă parte, se odihnește” (pag. 291). Chiar încercând să trec peste pleonasmul sintactic și bucurându-mă pentru reușita lui Adrian Mihalache în a performa pe propria piele separarea sufletului de trup - operație ce, zic eu, necesită un înalt grad de autocunoaștere - nu pot să justific ușurința (gender - free
Pe filiera pornografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/13567_a_14892]
-
sau de politic”. Oare? După cum ne miră duritatea cu care e tratat nu altcineva decît... Blaga: „Spațiul mioritic al lui Blaga... mi s-a părut sălciu, edulcorat, metaforizant, astfel încît am dus ostentativ cartea la anticariat și n-am mai încercat s-o reiau nici pînă în ziua de azi”. Chiar așa! Nu ne putem împiedica a ne exprima, în finalul însemnărilor de față, o nedumerire. Tipul acesta extrovertit, cu o înfățișare pletorică, s-ar zice că bine implantat în voluptățile
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
la margine de șosea îi pândesc pe eventualii clienți. Una e o profesionistă a traseului, cealaltă are urgentă nevoie de bani pentru o putea participa la un concurs de canto. Din când în când mai apare și un câine vagabond încercând și el să-și păstreze demnitatea într-o lume care îl hăituiește. El e Oto. Până la urmă toată lumea își primește oasele, dar ele nu sunt deloc gustoase. Doi oameni cu un simț al mirosului normal se refugiază undeva sus, dar
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]