8,533 matches
-
ucenicule! ™f’ Ö p£rei (eph’ ho parei) pune mari probleme de sens. Dacă îl interpretăm pe hetaire ca pe o apelațiune ironică, atunci partea a doua a spusei lui Isus ar merge tradusă interogativ: „Pentru asta ești aici?” Personal înclin spre altă soluție. Dialogul dintre Isus și Iuda, spuneam, se desfășoară într-un registru oficial: unul își recunoaște Învățătorul, ghidul spiritual, celălalt își recunoaște elevul: îEta‹re, ™f’ Ö p£rei înseamnă „Tovarășe/prietene, șîntâmplă-seț lucrul pentru care ești aici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
greacă, din care s-au păstrat doar părțile I și V. Originalul a fost scris în aramaică (doar câteva frânturi s-au descoperit la Qumran)94. Se poate vorbi oare despre un „Pentateuh enohian”, replică la Pentateuhul lui Moise? Cercetătorii înclină spre ipoteza compunerii tardive a unui corpus ce se vrea compact din cinci secțiuni care, la origine, nu au altă legătură între ele decât prezența aceluiași personaj (și nici măcar, întrucât vom vedea că partea a doua cuprinde o „Apocalipsă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că, fiind deja stricate în cetatea de pe pământ, în mijlocul pământenilor, ele inspiră dragoste locuitorilor cetății viitoare, cerești, aflați doar în trecere prin acest veac, fiilor lui Dumnezeu, fermecați de frumusețea lor. ș...ț Trădând așadar binele suveran, propriu celor buni, înclinați către un bine mai mic, comun celor buni și celor răi, fiii lui Dumnezeu se lasă prinși în iubirea fiicelor oamenilor și, pentru a le obține, adoptă moravurile cetății pământene și se leapădă de cucernicia pe care o păstraseră în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de Dionisie Areopagitul s-ar ascunde, în realitate, un alt Dionisie, cunoscut de tradiția creștină ca Dionisie „cel Mic” (Exiguus), prietenul lui Cassiodor, marele traducător al Părinților greci în latină 206. Stăniloae mărturisește în răspunsul său că, sufletește, ar fi înclinat către această ipoteză - din patriotism, fiindcă Dionisie cel Mic era născut pe teritoriul actual al României -, însă „dragostea de adevăr” îl obligă să-l situeze pe Dionisie către sfârșitul secolului I d.Hr. sau mai târziu, în prima jumătate a secolului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a fost impus de secretarul de partid, sub motiv că cei de sus - din Minister, am vrut să spun - cer să-l ajutăm. Scopul? Să Înființeze o secție de chirurgie În nu știu care târgușor... Cu alte cuvinte, este un intrus... Așa că Înclin să-ți dau dreptate. Îmi Închipui că și eu sunt În atenția acestor nemernici. ― Ce este de făcut, domnule profesor? Cum Îi ținem departe de noi pe aparținătorii celui operat? De fapt, pe piranda lui, care va veni mereu să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a ieși din noua încurcătură. Situația aceasta îl făcu să își pună fără ocolișuri întrebarea care i se conturase în minte mai demult, pe când trăia Elvira: dacă nu cumva răposata avusese totuși dreptate să-l suspecteze că ar fi fost înclinat să-si calce pe conștiință și să se dezică de lucrurile în care crezuse o viață, pentru a dezerta, cu arme și bagaje, în tabăra celor slujeau regimul? Ce-i drept, și în trecut i se mai ceruse să colaboreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cobori din sferele celeste printre muritorii de rând?... îl întrebă fata. Ironia din vorbele ei era evidentă. Dacă m-aș scuza, nu m-ai crede, așa că îți dau buchetul ăsta de flori, se pomeni el spunând și îi întinse florile înclinându-se ușor, ca și cum ar fi vrut să-i facă o reverență. Felicia luă florile, le mirosi o clipă, cu un gest de politețe, apoi se uită în jur, căutând ceva. Amabil și săritor, Nichi Stelescu luă un borcan gol de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care scot niște note discordante. Din degetele ei se preling apoi întrebări îngrijorătoare și răspunsuri bezmetice, tăceri apăsătoare și cascade de sunete stranii. Oprirea este la fel de abruptă ca și începutul. Femeia se ridică, ca împinsă de un arc, și se înclină în fața publicului. Când se ridică, părul lasă să i se vadă chipul și Dora o recunoaște. Este gata să strige : Doamna Alindora ! Doamna doctor Bosch ! Buzele nu se deschid, cuvintele nu îi ies din gură. Un deget alb, lung, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Poți veni ?" Dora percepe un parfum intens, un parfum de liliac și mai apucă să gândească: "Liliac ? Suntem în plină iarnă !" O lumină difuză scaldă dintr-o dată încăperea care se îmbracă într-o imperceptibilă hlamidă de purpură. Măsuța rotundă se înclină de parcă ar face o plecăciune profundă în fața imaginii mâinilor Teodorei, după care Dora are senzația că alături de ea s-a mai așezat cineva. Într-adevăr, contururile luminoase a trei perechi de mâini strânse între ele plutesc acum de-asupra mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe Simion cu tine... Spirite, te roagă fata ta, fetița ta, Dora... Nu vrei sau nu poți să îi răspunzi ?" O urmă de abur ușor albăstriu se fofilează în dreapta Teodorei. Un parfum delicat de lăcrămioare plutește în aer. Măsuța se înclină ușor în fața Dorei care simte în stânga ei o mângâiere abia perceptibilă. Ea recunoaște în această atingere mângâierea mamei și percepe gândul ei: "Mi-e dor de tine... mi-e dor de tine... Te aștept..." Și apoi nimic. Aburul albăstriu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe Roibu, mă prostane?! l-a admonestat conductorul Țambal pe casapul cailor. I-ai dat cu ranga în cap, nenorocitule! Mai bine îl preda la brigada de serviciu și îl foloseam la căratul furajelor pentru vacile mulgătoare. Șefu' aproape că înclina să aprobe propunerea, dar până la urmă tot lui Gheo i-a dat dreptate. Păcat, mare păcat! Că așa cal blând și cuminte nici că s-a aflat în gospodăria noastră... a ținut să adauge un mulgător. Și vânjos, și vârtos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Firesc, n-ai știință despre tabloul meu, O lume de sisifi. Și de acest tablou m-am îndrăgostit. Când ia vacanță cenzura din mine, chiar îl laud. Este o viziune simplă, dar bolnavă rău de pesimism, cred unii. Alții, dimpotrivă, înclină să spună că tabloul este o asumare a realului. Nimic mai simplu decât această pictură a mea. Ți-aș putea-o posta pe net, ca pe toate epistolele mele, dar aș ucide tot farmecul interpretării. Sau poate că așa îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
oamenii aceștia. E păcat să nu-și trăiască viața.” Sau „Nu se poate ca o mare iubire ca a lor să nu le aducă binele”, ori „Viața este darul cel mai de preț ca și iubirea”. Tu spre care posibilitate înclini, Gelule? Nu știu ce să spun, Leontina, era îngândurat Gelu. După cum am văzut-o mi-e greu să mă pronunț. —Vezi? Poate de aceea bietul Matei este distrus, că el fiind medic își dă seama de toate implicațiile acestei come, deși ar
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de mult... - Atunci, bineînțeles, Maria. Zâmbi și, după o scurtă pauză, continuă: ai un nume foarte frumos, unul care mi-a atras atenția îndată. Știi cumva de unde provine, sau măcar bănuiești? Istorisiri nesănătoase fericirii 83 Femeia nu-i răspunse, dar, înclinând puțin capul în semn de nedumerire, în ochii ei se putu zări repede curiozitatea mare, ce-i sticlea. El spuse mai departe: - Maria este un nume foarte vechi, un nume biblic. El provine din limba ebraică, de la cuvântul Miriam, care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu care cumva mocnea dintotdeauna în mine, iar mie nu îmi rămânea de făcut decât s-o scot din străfundurile ființei la suprafață și să mă bucur de ea tot restul vieții. Și, nu bag mâna în foc, dar eu înclin să cred că mai toți oamenii își ridică problema aceasta la un moment dat, în viață; de bună seamă că n-am fost nici primul și nu voi fi nici ultimul. Totuși, câți dintre aceștia ajung să își răspundă într-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a fost o prostie din partea mea, o scăpare de moment, atât! - O scăpare de moment, spui? - Da, întocmai, mai are omul și scăpări! - Și o regreți? - Și, da, acum o regret nespus de mult, mamă! Chiar, de fapt, sunt foarte înclinat să afirm că, deși ceea ce s-a petrecut cu mine a fost un fel de examen, pe care uite că nu l-am trecut, totuși cred că mi-a fost de mare folos, căci măcar acum am mai prins și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
noastră nedumerire, șeful de echipă ne explică rar drumul, după care scoate un creion și o foaie de hârtie și ne desenează o hartă. Uluitor! Nimeni din jur nu fluieră și nu scuipă măscări. La sfârșitul micii ceremonii, toți se înclină, deferent, și se întorc disciplinat la lucru. Incidentul nu este izolat: ulterior, ori de câte ori am avut nevoie de o mică informație, nu am ezitat să apelez la oamenii din construcții, care nu m-au dezamăgit. Trebuie să adaug, la toate acestea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lucrezi pe șantier, din contra, dacă ești bun profesionist, meriți aceeași stimă ca un medic sau ca un profesor. Dar este rușinos să fluieri femeile pe stradă atunci când, la mii de kilometri de tine, unul dintre colegii de breaslă se înclină în fața lor. Licoarea magică și sensul contemplației Dacă omul nu bea ceai, el nu poate înțelege adevărul și frumosul. Proverb japonez Am nouă ani. Ca în fiecare zi de vară, ies la o partidă de fotbal împreună cu fratele meu, care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
divers. Astfel, pentru japonezul obișnuit, totul trebuie prezentat într-o formă integrată într-un spectru al cărui minim de acceptabilitate este agreabilul și al cărui maximum este răpitor-de-frumosul. Desigur, nu neg valoarea de comunicare în sens larg a ambalajului, însă înclin să cred că, spre deosebire de alte elemente puse în joc exclusiv în acest scop, împachetarea este realizată la superlativ doar pentru a potoli setea de armonie estetică a vânzătorului/donatorului. Aici, mă bazez atât pe intuiția mea sensibilă (care, după treizeci
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-Râmătoare afurisită, lasă că-mi intri tu în fabrică, zise supărat Stup. S-a gândit ce s-a gândit Căiță la propunerea Cârtiței, în timp ce Stup se tot învârtea în jurul locului și lătra mai mult a necaz, văzând că stăpânul lui înclină s-o ia și pe Cârtiță. -Stup, te rog să încetezi. O luăm și pe ea, poate avem nevoie, nu se știe ... -Bine, stăpâne, dar să știi că m-am supărat pe tine, a zis Stup. -Și ce dacă te-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Du te la cel cu darabanaua și spune-i să iasă pe toloacă că-i vrerea mea. Și numai după aceea te ai duce dumneata și-n adăpostul unde slujește Uran... -Prea bine, Mare doamnă! exclamă Târgov, după care se înclină în semn de salut și respect, apoi plecă. -Ce vrei să faci cu arcul, Adela? și-a întrebat Ilina, fiica ei cea mai mare. -Asta! ... a zis într-o poziție răzbunătoare Adela, arătându-i mamei o păpușă din foi de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-te și răspunde-mi de îndată, îi strigă mama. Adela s-a așezat în fața mamei așa cum era ordinea după zicerea Uranului, respectată ca o lege în cadrul tribului. A îngenuncheat piciorul stâng, mâna dreaptă pe cuțitul de la cingătoare și capul ușor înclinat în față, așteptând hotărârea superiorului. -Bine ... acum aștept zicerea ta, i-a zis mama hotărât după ce a constatat supunerea fetei ei, pe care dealtfel o iubea foarte mult, dar o vroia și disciplinată. -Mi-a ajuns la gât jocul cu păpușile
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în jurul lui cu mișcări încete, dar ochii pe barbar, neștiind cât de adâncă este rana, făcută de pumnal. -Spune odată, prințeso, ce vrei să faci cu el? strigă Verona. Fii atentă că acesta nu-i om, este fiară. Adela se înclină la urechea Veronei să-i zică ce vrea să facă, atunci Zedon se avântă înspre ele, cu puterile sleite. Verona nu-l scăpa din priviri și când i-a observat intenția, i-a mai aplicat o lovitură cu pumnalul și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
zică ce vrea să facă, atunci Zedon se avântă înspre ele, cu puterile sleite. Verona nu-l scăpa din priviri și când i-a observat intenția, i-a mai aplicat o lovitură cu pumnalul și în picior. Când Zedon a înclinat ușor capul pentru a-și privi piciorul în care Verona îi înfipse pumnalul, Adela l-a lovit cu paloșul peste gât și lama foarte ascuțită i-a separat capul de trup, rostogolindu-se pe pământul proaspăt tinciuit. A ridicat capul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
bolnav psihic, uneori judecă normal, este dotat cu o inteligență, ca să nu spun sclipitoare ci peste normal în sensul bun al cuvântului, și oricând te poate determina să înțelegi că nu are probleme cu sănătatea. De aceea câteodată am fost înclinat să cred că sătenii aveau dreptate. După ce l-am vizitat de mai multe ori și mi-am putut da seama că este normal, am rămas în gândirea mea cu o sumă de contradicții. Am ieșit din cameră, am făcut câțiva
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]