3,054 matches
-
unele într-altele, le așeză în îndoitura brațului stâng al bărbatului și, cum urciorul de apă era suspendat de mâna lui dreaptă, omul nu avu cum să mulțumească, doar vorbele obișuite, care pot fi sincere sau nu, și surpriza unei înclinări din cap deloc în armonie cu clasa socială căreia îi aparține, am ști mai mult despre complexitățile vieții dacă i-am studia cu sârg contradicțiile în loc să ne pierdem timpul cu identitățile și coerențele ei, acestea au obligația să se explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
după ce a murmurat un la revedere, acum că a ieșit pe ușă ca o umbră subtilă, acum că Găsit, după ce a însoțit-o până la capătul povârnișului care coboară spre șosea, a intrat în bucătărie cu o expresie evident interogativă în înclinarea capului, în mișcarea cozii și în urechile ciulite, Cipriano Algor și-a dat seama că nici un cuvânt n-a răspuns întrebării lui, nici un da, nici un nu, doar acel gest de îmbrățișare a propriului trup, poate pentru a se regăsi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o reinventare și o reinterpretare a conceptelor artistice din Evul Mediu pe care le considerau ideale. 1.2. Simbolismul: curent artistic degenerat Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX lea, se observă în rândul creatorilor de cultură o înclinare spre parvenire prin crearea unor tendințe și curente surogat cu scopul de atragere a publicului și obținerea celebrității instante și colectarea de avantaje financiare. Pentru a își realiza scopurile propuse, artiștii respectivi se foloseau de o mistificare obscură ce le
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Jur pe barba cea roșie a defunctului suedez că o să te dovedesc, Belzebut! Figura obosită a Diavolului Îi plutește prin fața ochilor și știe, cu o certitudine născută Într-o clipă, că are În comun cu Majestatea Sa Satanică o anumită Înclinare spre singurătate. La ieșirea din bar, Wakefield se simte deja mai liber; mugurii atavici ai aripilor Îl gîdilă pe sub pielea de pe omoplați. Pentru a-l Învinge pe Diavol nu are nevoie decît de niscai imaginație. Desigur, imaginația poate fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
acum, de abia dacă vede clădirile familiare de pe stradă; știe prea bine care fațade ascunde hidoase renovări suburbane și unde se Îmbină podul cu noua bucătărie, lăsînd o hrubă Întunecoasă, perfectă pentru un acrobat de talie mică. Poate spune din Înclinarea unui acoperiș unde se ascunde o cameră uitată În timpul ultimelor partiționări ale spațiului. După ce a trecut În revistă strada, intră În cafenea și se așează la masa din colț, dar astăzi piața nu-l amuză deloc. Vede numai pietrele crăpate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
motivează opinia criticului. Cele intrinseci, „mai valabile decît toate celelalte”, constau în faptul că „prin inteligență și sensibilitate” Ion Vinea este „cel mai rezistent dintre liricii anarhici”, modernismul său nefiind, ca la ceilalți „o poză adoptată ad hoc”, ci o „înclinare temperamentală” dătătoare de „mai multă sinceritate și vigoare” creativă. Afirmații aflate, încă o dată, în consens cu cea mai mare parte a criticilor interbelici... Deși unora le va părea „un sacrilegiu”, autorul încearcă să demonstreze „talentul” lui Vinea prin „risipa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
face unele apropieri corecte între opera lui Luchian și cea a lui Cézanne și Van Gogh, între Pallady și Matisse, între Iser și expresioniști, precizînd că toți aceștia „au manifestat o anumită rezervă, o reală cumințenie”, deși au manifestat „unele înclinări extremiste”. Cu aceasta, Const. I. Emilian se oprește asupra unui articol-reper din Gîndirea, „Arta plastică românească” de Francisc Șirato: refuzul mimesisului, spiritualizarea materiei, „simțul de abstracțiune” - prezente în arta noastră populară - îl duc la concluzia că adoptarea artelor abstracte - cubismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tot treceau mașini, taxiuri și bicicliști în costume negre, iar când am ajuns pe Kálvária, se înmulțiseră și pietonii, toată lumea care trecea ne saluta, au fost chiar unii care ne-au spus și sincere condoleanțe, mama îi saluta cu o înclinare a capului, răspunzându-le de fiecare dată la fel, că le mulțumește, le mulțumește foarte mult. Uneori și bicicliștii întorceau capul, făcându-ne cu mâna sau ridicându-și pălăriile, nici n-aș fi crezut că atât de multă lume știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
putea fi socotit vinovat. Noaptea, Michel visa spații abstracte, acoperite de zăpadă; trupul lui Înfășurat În bandaje rătăcea sub un cer jos, printre uzine siderurgice. Ziua, Întâlnea uneori un african, un malian mărunțel cu pielea cenușie; se salutau cu o Înclinare a capului. Cantina universitară nu era Încă deschisă; Michel cumpăra conserve de ton de la Continent, În Courcelles-sur-Yvette, apoi se Întorcea În campus. Se Însera. Michel pășea pe coridoarele goale. Pe la jumătatea lui octombrie, Annabelle Îi scrise o a doua scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
curățat, pe care o trântește pe masă. Poftim ! Și nu uita de Marigolds ! adaugă veselă. De ce să nu uit ? — Mănușile de cauciuc, spune Nathaniel. Ia o pereche imensă de mănuși roz din cădiță și mi le întinde cu o ușoară înclinare a capului. — Da, mulțumesc, spun cu un aer demn. Știam și eu. N-am purtat în viața mea mănuși de cauciuc. Făcând eforturi ca dezgustul să nu mi se citească pe față, îmi bag degetele în ele. O, Doamne. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
unui fel de cult. Nu în neapărată opoziție, ci mai curând fără să se preocupe în mod conștient de partea estetică, neamul liniei paterne și-a emis liniștit genele generație după generație, și din șirul lor de oameni serioși, cu înclinări spre meșterit și, uneori, spre științele exacte, au dat contemporaneității exemplare cu nimic remarcabile, oameni ca mine și ca toți ceilalți, sănătoși, robuști, cu ochi vioi și cu mișcări bruște. Când eram mic, oamenii spuneau că semăn ba cu maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
buza pleoștită. Săracul, se duce, îi fulgeră prin minte, amintindu-și că bătrânul are cancer, și continuă să privească mulțimea în vreme ce se îndrepta spre masa cu microfon. În zece pași recunoscu cel puțin o pătrime din spectatori. Cu unii schimbă înclinări politicoase din cap. Anamaria Ștefănescu, traducătoarea operei sale în franceză și portugheză, beneficie prima de tratamentul preferențial. Calomfir știa cât de mult așteaptă fiecare de la el un semn de recunoaștere. Doamna Ștefănescu primi salutul cu un fel de superioritate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în virtutea rolului său de actor, dar și a întregii autorități conferite de statutul său de director artistic, parcă ar fi purtat un colan de aur în jurul gâtului, asemenea unui primar. Cum era și normal, MM fu prima salutată printr-o înclinare a capului. — Totul e în ordine, Melanie? Da, mulțumesc. Tocmai eram într-o întâlnire legată de decor. Arătă către Bez și electricianul șef. —Și Violet? Se întoarse către ea. — Tocmai am ajuns. Direct de la aeroport. —Violet, așa ceva e pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și icni de mai multe ori până să se calmeze, stând cu brațele sprijinite pe chiuvetă, aplecată deasupra ei, gâfâind. Îngrijitorul apăru cât ai clipi lângă ea și-i dădu un prosop alb de bumbac. Ea Îl luă cu o Înclinare din cap și Își șterse fața cu el. Cu o blândețe ciudată, bărbatul o luă de braț și-o conduse la altă chiuvetă cu câțiva metri mai Încolo pe același perete. Porni robinetul de apă caldă, apoi pe cel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de fapt, În acea poziție ațâțătoare, către canapeaua de alături cu măsuța pe care el caligrafia, literele afișului comandat, din acea magazie, cu diferite materiale, de la demisolul clădirii vestitului liceu. Firesc. Totul, atât de firesc: și deplasarea spre canapea și Înclinarea trupurilor lor pe aceasta și cuibărirea ei, sub el, și Îndepărtarea pantalonilor lui, scurți, și a chiloților ei, din mătase, de culoare roz. Scurtul și Înfriguratul act sexual, care se consumă În acel segment de timp, va rămâne Încrustat, pentru
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
indicații detaliate, așa încât subalternii deja învățaseră să acționeze conform unei strategii instituite în mod tacit. Doctorița a supravegheat în tăcere realizarea procedurilor specifice și, imediat ce a avut filmul, l-a examinat cu maximum de atenție, după care, cu o scurtă înclinare a capului, semn că are nevoie de liniște, s-a retras în biroul său. La scurt timp, acest birou fu invadat, rând pe rând, de mai multe persoane cu diferite sarcini: medic cardiolog, chirurg, oftalmolog, asistenți etc. Excelentă colaborare! După
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-i vândă. Pascalopol dădea porunci liniștite, hotărâte, și Felix admiră ținuta lui de stăpân al câmpurilor și vitelor. Otilia țipă deodată, fiindcă un bivol, indus în eroare de rochia ei albă, își apropiase fălcile lungi și păroase, mirosind-o cu înclinarea de a o rumega. Pascalopol îl lovi cu biciușca peste bot și vita se trase înapoi năruindu-se peste celelalte. Și unul din caii de la brișcă necheză la vederea ciurdarului. Turma se scurse încet, ca o lavă groasă, ridicând un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu! se supără Pascalopol. Nu trebuie s-o constrîn-gem. Nu vreau s-o fac nefericită. Dacă va voi vreodată, sunt gata să-i pun la picioare tot ce am. Însă e tânără, trebuie lăsată să guste viața, să-și cerceteze înclinările. În sfârșit, nu de asta vreau să-ți vorbesc acum. Mi-ai spus de atâtea ori că vrei s-o adoptezi. Ei bine, Costache, e timpul să faci asta. Fata crește, se face majoră, e ceva neplăcut în situația ei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la fund. Canarul, câinele, pisica, șantierul, toată lumea râde. Nu toată lumea. Dacă în domeniul performanțelor și expedientelor amoroase, Ulpiu Galopenția pare condamnat să rămână toată viața un biet Viorel, în celălalt domeniu, pur arheologic, formidabila sa dotare naturală, tenacitatea, intuiția artistică, înclinarea către răbdare, precum și frica de-a mai dormi noaptea, singur, în baracă, într-un loc reperabil adică, îl conduc spre minuni realizate în lucrul său. Din depozitul de sfărâmături împrăștiate și lepădate parcă în dușmănie pe câmp, Ulpiu reconstituie, lucrând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a se lăsa complet omorât, domnul Floyd încă și-a luat libertatea de a-și șlefui obiceiul, de-a se expune cu tot felul de accesorii, batiste, eșarfe, cravate, portmonee, toate de o culoare cu totul specială. Portocalie sau roz. Înclinarea aceasta ciudată i-a atras diminutivul de Pink. Prenumele său adevărat era Robin. Era o persoană cu totul deosebită, înțelegi, domnule Floyd? Pinky era uluit. - Da, doamnelor, înțeleg. Cum mi-aș putea permite să nu înțeleg?! Recunosc. Era mama. 219
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
căci este mai mult decât probabil că amețelile ne aruncă la pământ pentru a ne da alte posibilități de înălțare. Revenirea la poziția care a precedat fenomenul verticalei umane ne deschide alte cărări, ne pregătește o altă creștere și, schimbîndu-ne înclinarea corpului, ne deschide spre o altă perspectivă a lumii. Senzațiile stranii de amețeală, care te apucă orișiunde și mai cu seamă de câte ori distanța de om evoluează în direcția infinitului, nu indică numai o prezență agresivă a spiritului, dar și o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mistice - și ești mai aproape de cer când te îneci cu groază într-o mocirlă, decât privind nepăsător icoana unei madone. Blestemul e un act religios; bunătatea, unul moral. Știm noi prea bine că morala nu-i decât aspectul cetățenesc al înclinării noastre spre Absolut!) Din fierberea duhorilor lăuntrice se ridică aburi avântați spre azur. De simți nevoia, aruncă un scuipat spre aștri, ești astfel mai aproape de măreția lor decât zărindu-i demn și cuviincios. O balegă răsfrânge cerul mai personal decât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât o ne-sinucidere. Sânt unii oameni atât de proști, că de le-ar apărea vreo idee la suprafața creierului ea s-ar sinucide din groaza de singurătate. Precum neurastenia este implicația organică a gustului pentru frumusețe, așa amețelile traduc înclinarea noastră spre absolut. Nu mai sânt obiecte care să te rețină, nici stâlpi de rezemat, nici bănci să-ți odihnești povara cărnii îngîndurate. Încheieturile ți se topesc și cazi în veșnicia anonimă a lucrurilor. Vinele, presimțind altă lume, nu mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ne fălim, îndurerați? Ce consolare i-o fi lipsit sau în mijlocul căror mângâieri a fost întrerupt, dezbinîndu-se fericirea la care a trebuit să fie sensibil, chiar de s-a născut cu vocație de osîndit? Și un monstru se naște cu înclinări spre fericire, ce nu le poate pierde chiar dacă ea l-a abandonat. Ce ne împiedică în viață de la cinism chiar atunci când mintea ne împinge și ne silește? Ce ne mărginește impertinența ultimă a cunoașterii? Să mai amintim dragostea, generatoarea erorilor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
eterne, a unui sfârșit ce nu se mai gată, a unei agonii înflorite. Nu-ți trebuie o inimă bolnavă de nuanțe și nici o simțire atinsă de subtilitățile extazului pentru a surprinde un fior mortal în melodiile marine, ci doar o înclinare spre tainele și vocile melancoliei. Atunci nu mai ești sigur de identitatea ta și trebuie oarecum să te aduni, să te pescuiești neîncetat, spre a nu te înghiți mările din tine și din afară. Nu te poți stăpâni decât între
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]