1,922 matches
-
l-a săpat apoi într-o tablă de aramă și l-a pus undeva sub sticlă, ca să se uite lumea la el, sau chiar să i se închine. Ci e mai degrabă ca o sămânță care e pusă în pământ, încolțește și dă roadă. La învățătura lui Iisus Hristos se adaugă, deci, într-un fel, trăirea ei de către noi: ea nu mai este învățătură pur și simplu, ci învățătura care a rodit în noi, învățătură rodită”. Această trăire este de fapt
DAN CIACHIR – GÂNDURI DESPRE NAE IONESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346368_a_347697]
-
MOISA Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1011 din 07 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Gavril MOISA- Versuri LA TĂRMURE DE MARE (variantă) Îți mai aduci aminte de-o seară, Când marea se ascundea printre fluturi? Când noi încolțeam în săruturi, Ca un bob, într-un spic de secară. Te căutam prin lanuri de soare, Prin cuiburi de păsări și ochiuri de zare, Să te ascund c-un gând de ispită, Printre stelele nopții, prin iarba cosită. Să te
POEZII DE GAVRIL MOISA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348301_a_349630]
-
a sfântă A tot ce nu știu și ce mă-nspăimântă. Ești în inima mea o pasăre vie, Ce-mi poartă iubirea, prin lumea pustie. Îți mai aduci aminte de-o vară, Când sângele în noi îl simțeam o povară? Noi încolțeam amândoi în săruturi, Pe faleze pustii, pierduți ca doi fluturi. Mor macii triști în lanuri de uitare Și-n ochi de pescăruși, fără cruțare, Ne-ndepărtăm încet- încet de maluri Purtați mereu de ale vieții valuri. Murim pe rând c-
POEZII DE GAVRIL MOISA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348301_a_349630]
-
ori de câte ori au ocazia și... scopul le scuză mijloacele. Nu sunt persoane empatice, ci egoismul le este fără margini, gândurile lor se desfată doar când crează haos în jur, pe care, de multe ori îl plănuiesc minuțios. Când planul unei intrigi încolțește în sufletul cuiva, ferestrele iubirii îi sunt ferecate, iar persoana respectivă nu-și poate găsi liniștea până nu-și vede planul împlinit. Ba mai mult, își va face un obicei și va crea ceartă oriunde va merge, pentru că în viziunea
INTRIGA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348290_a_349619]
-
ridica pentru vecie casă. Atunci să se oprească blestemul când Casa Ta, Doamne, va fi spre mărire, cinstire și laudă. Amin! Și uite așa, credem sau nu credem în blestem, acesta ,,s-a legat”, că de atunci, acolo unde era încolțit un stejar, acesta a început să se usuce. Dacă a fost stejar mare, acesta în scurtă vreme s-a uscat, ,,din rădăcină”, cum le place localnicilor să mărturisească. Ei, localnicii, mai cred în puterea blestemului ridicat asupra satului. De atunci
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]
-
sfârșit când se nasc și prunci. Intr-un târziu Pe albele file din fața mea cresc Rădăcini poemului ce sfredelește Fruntea, la auzul lor, însă pălesc, Iar metafora intrată-n vers se rotunjește. Un gând stăpân domnește poemul încă, Aud penița încolțind ideea Iar strofa se rupe dintr-o stâncă Cum se deschide-n ceață iar femeia. Iubito așteaptă în cealaltă tăcere Doar până când acest poem îl scriu, Se aud din verbe curgând miere Când ca o meduză te cuprind târziu. Al.
ADEVĂRUL DIN ACROSTIH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348481_a_349810]
-
și sfetnicul lor Zeus - precum spun aceștia - cele pe care și despre animale dacă ar fi vorbit cineva ar roși, le vom lăsa pentru actori.”[ 72] Aceste opere ale poeților și prozatorilor Elinii se aseamănă cu trandafirii, în pețiolul cărora încolțesc și țepi. Dar, precum când tăiem trandafirul, evităm țepii lui, la fel și din aceste scrieri vom alege doar cele folositoare și ne vom feri de cele dăunătoare. „Aceleași deci pot spune și despre scriitori și desigur când compun cuvinte
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
aș da c-o toamnă-n tine și te-aș răstigni-ntr-o vară Să m-ataci c-o armă verde, să te-omor c-o primăvară, Mugurii să țipe-n mine, să mă-mbrac în frunze verzi Tu să încolțești în mine, să te chem, cum cresc, să vezi... Și-n beția de lumină ce ne-mbracă-n cercul vieții Eu să-ți fiu un vis de tine, prins în geana dimineții... Referință Bibliografică: Un vis de tine / Violetta Petre
UN VIS DE TINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345330_a_346659]
-
tot așa , se formară două tabere și păreau extrem de violenți. Ana străbate drumul atrasă de mirajul florilor de câmpie, de murmurul pârâului, de aurul revărsat de ciuboțică peste iarbă , în luncă bărbații îl prinseră pe tatăl ei la mijloc, îl încolțiră acolo între ei, luîndu-l prin surprindere, fără apărare. Și, în situații din astea, nimeni nu-și pune pielea pe băț! Se uită înspre oamenii lui, din sat. Toți cu capul în pământ... priveau parcă vinovați de neputință sau reavoință, pe sub
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
cu firea!„ Acum, când soarele părea a tămădui tristeți sau îndoieli , iar pârâul parcă abia zămislit, își șerpuia visele sclipind în razele fierbinți , peste pietricele argintii și verzi , ca de jad, acum, Ana era fermecată de spectacolul naturii. Doar tatăl încolțit din toate părțile simțea tensiunea momentului urcând până-ntr-atât încât știa că, deși pierde controlul, trebuia să păstreze aparența de fermitate. Pădurea de-a lungul căreia ducea drumul Anei, părea liniștită , se auzeau trilurile mierlei. De ce or fi așa
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
Acasa > Literatura > Proza > TAINA Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 2354 din 11 iunie 2017 Toate Articolele Autorului -Cam solitar amicul, nu crezi?! mă încolți pe nepregătite Stratilat, când îi pomenisem de Adam. -Ce-ți veni? mă arătai și mirat, și ofuscat. Doar îl știm amândoi de la grădiniță! Nu ne ziceau toți Cei Trei Muschetari?! -Așa-i, așa-i! abandonă pentru o clipă subiectul Stratilat. Dar pe
TAINA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376860_a_378189]
-
păsat ? Era atât de înfumurat Și....viața unui tânăr a luat. Un gest greșit necugetat Viața toată i-a schimbat Au urmat ani plini de-amar,tristețe, De-acum amărăciune avea să-îl răsfețe.... În gândul lui plin de-amar O,încolțise-al bucuriei plan! Și a decis să dea la schimb În locul vieții ce fusese luată Șapte vieți ..așa deodată A dat bani și cele case Numărând pe la vreo șase Degeaba a dat tot ce-a avut Nici astea nu l-
MÂNTUIRE de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376907_a_378236]
-
o insinuare, când părelnic neutru, când puternic, adevărat îndemn al strădaniei sale. În răstimpuri dădea s-apuce pe alt drumeag, spre dreapta ori spre stânga, dar colinele îi rămâneau tot în coaste, prevăzătoare. Când se-ntâmpla ca deznădejdea să-l încolțească rânjindu-i aprigă, își zicea că, de fapt, el trăiește aceeași zi la nesfârșit! Și-atunci se dezbăra de așa părere azvârlindu-și ochii încolo și-ncoace, descoperind te-miri-ce, fie vreo piatră curios erodată, fie vreo crevasă, fie urma unui
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
un gând concret să-i fi anunțat pericolul. Apucă doar să înghită o gură de aer, că și simți lovitura! Fusese atacat! Două arătări, două umbre de oameni, firave, ogârjite ca și el, cu trupurile adăpostite în trențe fluturânde, îl încolțiseră din flancuri și, contând pe neprevăzut, îl doborâseră la pământ cărându-i picioare în coaste și-n pântece. Cu slabe puteri încercă o apărare. Și-acoperi instinctiv capul cu brațele, își îndoi trunchiul, sperând că-și poate păzi plexul și
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
târg. De la o vreme, și băietanul, și sătenii se mirară de ce Moș Laie cioplea doar linguri lungi în coadă. Femeile îl credeau smucit la minte, doar nu fierbeau în orice zi bulion ori magiun... Într-o duminică, după slujbă, îl încolțiră pe Laie, înțepându-l, chiar zicându-i în față ce credeau despre lingurile lui, despre mintea lui plecată cu sorcova. Și cum larma femeilor crescuse, adunarea se strămută din curtea bisericii în uliță. Acolo, bietul rudar, după ce-și netezi
LINGURARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377860_a_379189]
-
încătușările în luminile rampei stradale, sub ochii lumii, cu trâmbițe în diversitatea înviorată de plăcerea cu care am prinde un șobolan și ne-ar ferici strivirea lui în capcană. Din acest spectacol medieval, cu o stare de spirit macabră a încolțit repede liota profitorilor, reziditori ai beneficiului din dezastre. Așa au venit pe lume arlechinii presei, vătămători și ei, care laudă oroarea și gâdilă conștiințele, inducându-le falsul, în chipul celui mai crunt demonism uman. Oamenii presei, unii dintre ei, atacă
LEGE ÎN LUMINILE RAMPEI STRADALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377930_a_379259]
-
cap până-n picioare Calm primesc oprobiul omenesc. Marea-nvolburată-mi știe taina Lacrimile-n valuri le-am ascuns Mi-ai luat trădându-mă și haina Sufletului ce atât te-a plâns. Când în noapte ascultând chemarea Zorii rătăcesc prin amintiri Încolțește-n mine întrebarea - De ce ninge iar peste iubiri? Crunt mă arde vorba-ți nemiloasă Mă renegi în fața tuturor Te ascult și știu că nu-ți mai pasă, Deși simt că ceas de ceas eu mor. Cât iubirea încă mai sărută
EU CRED ÎN IUBIRE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377956_a_379285]
-
glorie literară. În anul 1973 l-ați însoțit pe Ceaușescu, împreună cu alți ziariști, într- un turneu în America de Sud. Zoia Ceaușescu este cea care a tras sforile să faceți parte din delegație, și ea participantă la aceste turneu. Atunci v-a încolțit ideea de a deveni transfug? Totuși, România anilor '70, era o Românie apreciată pe plan internațional și un loc unde se trăia destul de bine.... De ce această decizie majoră? România anilor '70 era suportabilă, în mod general. În cazul meu însă
SCRIITORUL PETRU POPESCU: ZOIA CEAUŞESCU M-A SFĂTUIT SĂ FUG, FĂRĂ SĂ-ŞI DEA SEAMA CÂT ERA DE PROFETICĂ de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377974_a_379303]
-
lui Led Zeppelin. Ce impresie v-a făcut? A fost o poveste de dragoste cu Zoia Ceaușescu? Nu în sensul comun al cuvântului. A fost o întalnire prea neobișnuită și în timp prea scurtă, dar conținând o fascinație reciprocă. Era încolțită de supraveghere, complexată de ideea că cei din jur îi sunt nesinceri, tristă de ce știa despre viața politică, și în conflict cu părinții, mai ales cu mama . Pe mine mă fascina puterea, pe ea puterea creației. Supravegherea sub care trăia
SCRIITORUL PETRU POPESCU: ZOIA CEAUŞESCU M-A SFĂTUIT SĂ FUG, FĂRĂ SĂ-ŞI DEA SEAMA CÂT ERA DE PROFETICĂ de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377974_a_379303]
-
Pe nisip erau tenișii, tricoul, pantalonii și sapa lui Nicu Stoian din Bude. Am așteptat cu gândul ca s-a dus prin zăvoi, după vreun a- nine, ca omul. L-am strigat; niciun răspuns. Am mai așteptat...Nimic! Ne-a încolțit în minte un gând sinistru; că Nicu s-ar fi înecat. Costel Fiera a zis că s-ar putea, pentru că Nicu nu știa să înoate. Cui putea să-i dea prin min- te, ca până să intre în apă, fiecare
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
rețele de informatori și a mai multor zeci de cete de panduri/ haiduci în Mehedinți, prietenia cu Karagheorghievici (conducătorul răscoalei antiotomane a sârbilor din 1806), putem să credem și faptul menționat de Gheorghe Duncea că la 18 ani i-a încolțit lui Tudor Vladimirescu ideea unei răscoale împotriva stăpânirii fanariote în urma „întâlnirilor dese care le făcea cu Horea Albac în târgul Hațegului” . Toate supozițiile biografilor lui Tudor Vladimirescu privind nașterea lui în 1780, sau 1775, 1770 (după amintirile verilor săi la
OPINII PRIVIND PORTRETUL, VÂRSTA ŞI GENEALOGIA LUI TUDOR VLADIMIRESCU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376349_a_377678]
-
punând la cale o crimă fără ca acesta să afle ceva. Ar fi fost cel mai simplu de altfel. Baraba nu era însă un oarecare. Se vorbea despre el că avea un simț în plus după cum îl lăudau mulți. Când era încolțit se lupta ca un leu și nu se predase niciodată scăpând astfel din câteva răfuieli ori împresurări. Romanii aflând că acesta nu se va preda viu, îl prinseseră cu plasa pentru ca acesta să nu se sinucidă, fiindcă toți știau, orice
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
suflare a vântului rece , Nu te ascunde-ntre tăceri ce aduc fiori , Uitarea oricum va veni să le sece ... Rămâi lângă mine agățat de aripă Unei iubiri , amorțita - n minte , Doar noi doi știm cum ne tremura clipă Cu neliniști , încolțind între cuvinte ... Rămâi în adâncă constelație Sub arcada pleoapei mele , Cu visu-n vis că o nouă apariție , Rătăcind amnezic printre stele ... Rămâi același printre amintirile, Care le ascundem în tăcere Pe-un șirag înlănțuit cu perle, În jurul singurătății mele .... gabrielaenerusu
RAMAI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376455_a_377784]
-
fi găsiți de oameni. Bărbatul nu reuși să-i mai vadă, deși dorea foarte mult acest lucru. Gândindu-se mereu, vânătorul avu o idee năstrușnică. Aduse cu el câini de vânătoare și gonaci iscusiți. Ursoaica nu mai avea scăpare. Fusese încolțită ca niciodată. Nu mai avea scăpare. Dar încercă să-și salveze puișorii ce crescuseră, dar nu atât cât să se descurce singuri. Vânătorii o găsiră după îndelungi căutări. Omul își ținti trofeul și trase cu dibăcie. Ursoaica căzu întinsă la
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
Nici nu luă seama la femeia ce tot trebăluia pe lângă lada carului... secerile... săcăteul cu de-ale gurii... Și cum să vadă nimicurile, când pe el îl munceau gândurile. Uite, alde Bogatu’ nu-l mai slăbea de o lună! Îl încolțise de tot. Și cu hotarul, și cu vorba. Nu se știe cum îi păcălise pe megieși, dar le luase pământul și, gata! Aproape pe nimic! Mai rămăseseră locul său și sfoara de pământ a lu’cumătru-său, laolaltă, nici două
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]