1,482 matches
-
hotărârea pe care o luase. După ce aruncă o privire prudentă în spatele său, se apropie de cei doi prieteni, îndepărtându-se puțin de burgunzi, care nu înțeleseseră nimic. — Din lac în puț! mârâi. în cine de aici mai pot să mă încred? Și acum, ce mai așteptați? Nu se poate să fi ajuns departe. Găsiți-l și omorâți-l. Imediat! Din câteva salturi, Odolgan și Khaba se repeziră în urmărire, apucând-o pe aceeași cărare pe care Audbert urca în clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că se găsea încă pe cal, romanul sări jos cu ușurință și întinse mâna. îți aduc salutul lui și pe cel al lui Favius Etius, comandantul meu. — Ce mai face? — Bine; își adună armata și curând va fi aici. Se încrede mult în ajutorul tău ca aliat. Gundovek, încruntându-se, îi răspunse pe un ton sever: — întârzierea lui îi îngrijorează pe mulți dintre cei de aici. — îmi dau seama, dar nu trebuie să vă faceți griji: în douăzeci de zile, Etius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ucis! Waldomar ne-a avertizat să fim în gardă; și ei, hunii, l-au ucis. Primi multe aprobări, dar Gualfard ridică mâna pentru a-l face să tacă: — E adevărat, sau cel puțin așa pare. însă prietenul nostru Waldomar se încredea în sosirea armatei romane. Ei bine, eu vă întreb: unde e armata asta? Spuneți-mi, pentru că eu n-o văd. Sau poate vreți să duceți războiul cu Atila de unii singuri? Trădarea romanilor... Sebastianus, care nu mai putea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ești valoros, dar nu prost. Și în plus, ești un om de onoare, iar un om de onoare cu ceva minte nu-și riscă viața în numele unei minciuni sfruntate. — Ieri, totuși, nu te-ai arătat prea convins că te puteai încrede în cuvântul meu în privința trădării lui Gualfard. Gundovek ridică din umeri. — Gualfard era deja condamnat, oricum ar fi decurs adunarea; l-aș fi înlăturat în doar câteva zile; era cu totul altceva în joc. Eu voiam eu să văd - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu se limită la a-i avertiza pe credincioși asupra judecății divine ce îi aștepta din cauza păcatelor lor, ci îi îndemnă să pună mâna pe arme ca să-și apere viețile, averile și credința de ultragiul invadatorului păgân și să se încreadă în ajutorul lui Dumnezeu, nu doar - adăugă el, aruncând o privire plină de înțeles spre Sebastianus, aflat în picioare, în primul rând - în ajutorul împăratului creștin. în realitate, situația dădea puține motive de speranță. întreaga regiune cuprinsă între marele cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pornește-o imediat spre Italia. Ferește-te să ceri pe drum ajutor burgunzilor - unii dintre ei nu sunt de încredere - și nu dezvălui nimănui conținutul mesajului... Ah! E mai bine să iei cu tine un tovarăș, unul în care te încrezi cel mai tare. După ce ați trecut pasul, o să schimbați din nou caii în stațiile de poștă ale armatei. Unul din voi măcar va trebui neapărat să ajungă la Etius cu acest mesaj. M-ai înțeles? Vitalius, pe al cărui chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Și tocmai pentru asta noi o să mergem în altă parte, replică scurt Sebastianus. — Ce vrei să spui? întrebă Metronius, arătând cu capul spre bagaud. Te temi că acest semicălugăr ne-a adus într-o capcană? — Nu, nu e asta. Mă încred în el, dar nu și de prietenii lui. Divicone, răsucit pe trei sferturi în șa, îi răspunse cu tonul împăciutor din totdeauna: — Nu trebuie să te îndoiești, Prefectule. Omul cu care am vorbit să-i anunțe pe bagauzii din zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oamenilor săi, apoi se întoarse spre Mabertus. — Ai grijă, îl avertiză. Dacă nu mi-l aduci, pot oricând să mă întorc aici și să vă pedepsesc, pe tine și pe stăpâna ta, cu cele mai cumplite chinuri. — Trebuie să te încrezi în cuvântul meu, așa cum și eu o să mă încred în al tău. Taciturnul luă din nou frâele în mână și, întorcându-și calul, încuviință cu gravitate: — Bine, conchise el. Facem cum spui tu. 10 Mabertus părăsi villa puțin înainte de apusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl avertiză. Dacă nu mi-l aduci, pot oricând să mă întorc aici și să vă pedepsesc, pe tine și pe stăpâna ta, cu cele mai cumplite chinuri. — Trebuie să te încrezi în cuvântul meu, așa cum și eu o să mă încred în al tău. Taciturnul luă din nou frâele în mână și, întorcându-și calul, încuviință cu gravitate: — Bine, conchise el. Facem cum spui tu. 10 Mabertus părăsi villa puțin înainte de apusul soarelui, ducându-l cu sine pe tânărul prizonier. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
calea luptei, nu mai poate implora clemența acelor barbari. Scoase un suspin adânc, apoi continuă: — Ei își înalță rugăciunile către Dumnezeu, dar în realitate așteaptă salvarea de la mine. Eu le-am insuflat încredere, i-am încurajat să reziste, să se încreadă în cuvântul lui Etius. Zi de zi, de la amvonul Catedralei sau din curte, ori chiar de la fereastra asta, vorbesc cu ei și le dau asigurări că armata imperială trebuie să sosească. îi încurajez, le spun că nu trebuie să cedeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru bagauzi înaintea lui Magister. Oricum ar fi, spuse ferm, dar pe un ton mai destins, trebuie să-ți convingi oamenii să nu plece de pe câmpul de luptă. Altminteri o să se spună că aveau perfectă dreptate cei care nu se încredeau în voi, iar Magister ar putea... Bagaudul ridică din sprânceană: — Să-și ia înapoi promisiunile? Asta vei să zici? — Ei, n-am spus asta, dar... după mine, ar fi mai bine pentru voi să nu-l dezamăgiți. Și, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acolo sus”! Doar ca să îl schimb. Sufletul mi-e ușor Corpul îmi este greu Sufletul meu urcă “Fostul corp” coboară. Corpul nu mai simte Celulele au murit Sufletul meu “simte” Cum teama a dispărut. Sunt sub D-zeu Deoarece mă încred în El Și deasupra tuturor Celor care, încă mai plângeți Lângă trupul meu. Lumină, culoare și neant Este minunat! Nu vă pot spune mai multe! Veți descoperi singuri aceste “lucruri”. BANII Există oameni care trăiesc pentru a mânca, și oameni
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
înainte de a-și da duhul. Și dacă era numărul de la vilă? Aparatul de lângă pat nu avea indicat numărul. Doar nu era să fac cercetări în toiul nopții. Mai bine să adorm la loc fără să uit numărul. Puteam să mă încred în amintire: nu mă trezise la patru dimineața? Vai, cunoșteam din proprie experiență absurditatea memoriei care furnizează informațiile atunci când nu-ți servesc la nimic și tace atunci când informația este indispensabilă. Nu cunosc scriitura muzicală. Dac-aș fi putut să notez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
și untdelemn. Erai de o frumusețe desăvîrșită, ba ajunsesei chiar împărăteasă. 14. Ți s-a dus vestea printre neamuri, pentru frumusețea ta, căci era desăvîrșită de tot, datorită strălucirii cu care te împodobisem, zice Domnul, Dumnezeu." 15. "Dar te-ai încrezut în frumusețea ta, și ai curvit, la adăpostul numelui tău cel mare, ți-ai revărsat curviile înaintea tuturor trecătorilor, și te-ai dat lor. 16. Ai luat și din hainele tale, ți-ai făcut înălțimi pe care le-ai împodobit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
răutatea lui în ziua cînd se va întoarce de la ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua cînd va săvîrși o fărădelege. 13. Cînd zic celui neprihănit că va trăi negreșit, dacă se încrede în neprihănirea lui și săvîrșește nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita și el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvîrșit-o. 14. Dimpotrivă, cînd zic celui rău: "Vei muri!" dacă se întoarce de la păcatul lui și face ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Nu mai știu nimic. Nu știu unde mă aflu. Nu știu nici dacă această zdreanță de cer, de deasupra capului meu, dacă aceste câteva palme de pământ pe care stau aparțin orașelor Nișapur, Balkh sau Benares. În orice caz, nu mă mai încred în nimic. Am văzut atâtea lucruri contradictorii și am auzit atâtea cuvinte discordante! Tot privind, ochii mei s-au ros pe suprafața obiectelor, această coajă subțire și tare care ascunde sufletul. Acum nu mai cred în nimic. În momentul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cel mai cu credință Șerb. Care e pricina de mă urăști de-o vreme? {EminescuOpVIII 78} DRAGUL (încet) De asta mi-e mai frică, c-o să rămîie-aicea, Deci trebui cu de-a sila răpit... Dar cine, cine, Cui să mă-ncred?... Și Roman Bodei prea mi-e nătâng, E aspru, e pe față, nu are vicleșug, Asemeni inși se-neacă de-a pururea la mal... BOGDAN (încet) Vorbește iar cu sine... se pare că vedenii Din lumea cealaltă-l încunjură, și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ești de Domn cum nu sânt eu făcut spre a fi papă... De la copil luat-ai și pînea lui din gură... La câni ai azvîrlit-o... Sas nu-i decât un câne. [DRAGUL] Tu ești în lume singur căruia m-aș încrede Și singur tu acela ce nu mă înțelegi... [ROMAN] Nu te-nțeleg? Prea bine te înțeleg. Pe șes, Pe drumul neted, mare, tot numai la lumină Să se petreacă toate voiești în lumea asta. Și tot astfel de neted tu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mult Decât viață, suflet și Dumnezeu iubesc... Acesta e secretul vieții-mi, a purtării-mi, Roman Bodei, pricepi [tu] aceea ce îți spun? Oh! gură de lup tu, cu inimă de miel, Tu ești în lume singur căruia m-aș încrede, Tu ești în lume singur ce nu mă înțelegi. ROMAN O, vino-ți în simțire, și-mi spune-anume neted: Ce vrei tu de la mine? IUGA Vezi tu? Unde vezi firul De ață ca se trage tu cată că, la capăt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mi-a pus-o pe suflet ca în veci Poruncei tale-nalte de-acum să mă supun. Mi-a spus, de-ascult de tine de el atunci ascult, {EminescuOpVIII 132} Mi-a spus ca mai cu samă să nu mă-ncred eu Doamnei, Să nu mă-ncred de-acuma la nimeni din boieri... O, inima în pieptu-i e-atîta de pe[s]triță! Ca să-ți spun drept, acuma cu scârbă m-a împlut... Iată că-ți întind mâna, ți-o strâng prietenește Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca în veci Poruncei tale-nalte de-acum să mă supun. Mi-a spus, de-ascult de tine de el atunci ascult, {EminescuOpVIII 132} Mi-a spus ca mai cu samă să nu mă-ncred eu Doamnei, Să nu mă-ncred de-acuma la nimeni din boieri... O, inima în pieptu-i e-atîta de pe[s]triță! Ca să-ți spun drept, acuma cu scârbă m-a împlut... Iată că-ți întind mâna, ți-o strâng prietenește Și văd că tâlcuirea ce-am dat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ce vine? Ce să fie? De ce vine la glasu-mi când [ cu] o rugă-o-nvoc? De ce-atunci pricep scrisul al stelelor de foc? Eu mai pricep ce este... Arfei mele vibrînde Gîndirile-mi mai bune, mai pure și mai sfînte Le-am încrezut [odată]... și-n ea am depus eu O jumătate-ntreagă a sufletului meu. Și nu e cu putință?... Nu-i propria-mi gândire, Nu-i propriul meu suflet ce îmi răspunde mie Din lemnul astei arfe? Da, da! Dar acea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mîna-i regală o să pice. Un singur om în lume a fost ales de el, Un singur om în lume fu cunoscut fidel, Un singur suflet știe toate tainele sale, Dureri neîmpărțite de suflete mortale Și acel om, firește, cărui el încrezu Tot sufletu-i, viața, speranța lui, fuși tu, Și l-ai trădat. [CAVALERUL] O, Mira *, amorul meu cel mare {EminescuOpVIII 312} [REGINA] Nu am scuzat eu toate cu el? A mea iertare, Iertarea că d-iubire m-ai înșelat pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ați uitat toți. Felice al meu, ascultă, îmi pare rău, dar trebuie să te sfătuiesc să te ferești de strigătorii ăștia, să nu-i asculți neciodată prea mult. Ceea ce vorbește vocea ta internă și adevărată, aceea crede, lor nu te încrede neciodată. Mulțimea urlă pentru tot ce-i nou, fie un monstru, numai nou să fie. Li trebuie un lucru al modei, o caricatură cârpită din mii de trențe, ca ceea ce adorau ieri să zacă în noianul de toate zilele, de-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
daca nu te-ai fi-ndignat. Dar nu știi că sclavu-acesta ce voiam să-l lepăd eu Este tot ce am în lume, e unic avutul meu? {EminescuOpVIII 467} Este zarul cel din urmă, este cel din urmă joc Ce-l încred de astă dată la-ntîmplare și noroc. Toat -averea mea pierdută pot cu el s-o dobândesc Și pentru o sărutare eu eram să-l dăruiesc, Iată ce eram în stare. LAIS Cum? Nu vrei să mi-l vinzi mie? BOMILKAR
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]