2,617 matches
-
în care trăim noi acum, cu viii și cu morții laolaltă, nu ne iubește. Pentru că sântem toți, dar absolut toți captivi, sub un control total al minții, setați deja pe război civil, în baza unui proiect politic și geopolitic diabolic, încremenit într-un proces de globalizare forțată a lucrurilor și ființelor în noua tribalizare a persoanelor. Democrația pe care o suportăm azi nu este interesată de literatura de frontieră și de artă autentică. Arta este un bun colectiv doar în măsura în care scriitorii
REPORTAJ IMAGINAL LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360391_a_361720]
-
în “Postmodernismul românesc”: ” Sunt tânăr, doamnă, tânăr, de aceea nu te cred, orice mi-ai spune, timpul nu își ascunde ghiara, deși arcașii ceții spre mine își reped săgețile vestirii, sunt tânăr, bună seara!” Să vezi cum Capsula timpului tău încremenit într-o durată profană se sparge și se face țăndări de argint din “Fantasmagoria” ta lunară - dar numai țăndări...nu și scântei de “Stele arzătoare cu opt raze” aurite de Soarele uriaș... Să vezi atunci cum se naște în capul
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
braț, fără sa se întrebe dacă sensul lor e pecetluit în grupul ordonat din care făceau, odinioară, parte. M-am lipit de fereastra cu șoapte și ascult. Ce risipa de incertitudini! Îmi las privirile pe tavanul unde dansează șoaptele și încremenesc astfel, cu o tăcere uriașă pe suflet. De ce?... Într-un ciob de adevăr clepsidra întoarce nisipul încă ud. Lacrimile ploii a îmbrățișat-o cu esență de gând. E noapte. Pe umerii credinței apar râuri din timpul și el umed. Mi-
DIN JURNALUL UNUI SFINX ALB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360579_a_361908]
-
trupul mamei. Mi-am mai amintit vag despre accidentul petrecut în graba cu care tata mă transporta la spital. Și-am revăzut figura urâtă a țiganului aplecat asupra mea, cu intenția de a mă răpi. În acel moment, mintea îmi încremenise. Poate că arsese odată cu mama sau rămăsese alături de tata sub povara fiarelor mașinii. Probabil că tata m-a căutat mult timp. N-am de unde să știu sigur. Știu doar că mă numesc Sanda Enache și provin dintr-o familie de
MĂRTURISIREA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360592_a_361921]
-
s-o deschid, n-am reușit așa de repede. Mă gândeam: „Ce-o să se enerveze că o nenorocită de ușă nu se dă-n lături când trece viteazul Ceapaeev, care o va lovi cu cizma, dând câteva înjurături”. Timpul parcă încremenise, nu se mișca din loc, iar prima oră mi s-a părut un an. Am început să-i spun amicului meu câteva întâmplări din copilărie, și cum am nimerit la divizionul de rachete, fiindcă cei de la școala de ofițeri M.
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
vă este clar?... și a lăsat să-i cadă mâna peste colțul mesei, iar privirea îi era prisă de o ceață invizibilă, care-l supăra. Ceva se petrecea în sufletul lui, dar nu avea cum să ne spună nouă... Am încremenit, de la sublim la moarte subită nu-mi rămăsese decât să aștept hotărârea acestor oameni care aveau în mâni soarta unui român ce-și iubea limba maternă. Doamne, și eu care-l crezusem că-i român de-al meu și îmi
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
de locuitori), la care se adaugă mulțimea de turiști sosiți anume pentru a asista la Marea Sărbătoare. Pe tot parcursul său, convoiul e însoțit de muzica stridentă a instrumentelor de suflat. Doar din când în când mulțimea se oprește brusc, încremenind într-o liniște perfectă. Este momentul în care s-ar putea auzi un ac cum cade, când izbucnește fulgerător și spontan dintr-un balcon din apropiere un vaiet tânguitor. Țipătul sfâșietor își face drum până în măduva spinării, ca o săgeată
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
cu floarea trecută. STACOJIU Vâscul tăcerii cuibărește golul dintre ramuri lumina ia culoarea mării în furtună spărgându-se încioburi reci ce umplu străzile murdare sticlește-n tușe vineții dintre vitrine stropi de ploaie sau joacă în pupila dilatată a călătorilor încremeniți în așteptare și tristețea mă apucă de mână strâns îndemnându-mă să păstrez momentul de reculegere pentru că - îmi șoptește ea discret - umerii lor sunt catafalcul speranței așa că îmi țin răsuflarea până când oftând din rărunchi cetaceul albastru oprește în stație și
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
scheunând ca o haită de hiene scheletice cu trupuri vineții și dinți de pucioasă din cerul istovit de atâta zbor se prăvălesc la picioarele-mi ciocârlii mute cu aripi de ceară iar eu cad în genunchi ca un copac pietrificat încremenit pe vecie ... Citește mai mult anii mă înconjoară scheunând ca ohaită de hiene scheletice cutrupuri vinețiiși dinți depucioasădin cerul istovit de atâta zbor seprăvălesc la picioarele-miciocârlii mutecu aripi decearăiar eu cad în genunchi ca uncopac pietrificat încremenit pe vecie... XXIV
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
un copac pietrificat încremenit pe vecie ... Citește mai mult anii mă înconjoară scheunând ca ohaită de hiene scheletice cutrupuri vinețiiși dinți depucioasădin cerul istovit de atâta zbor seprăvălesc la picioarele-miciocârlii mutecu aripi decearăiar eu cad în genunchi ca uncopac pietrificat încremenit pe vecie... XXIV. EPIGRAME CU DOCTORI, de Sorin Olariu , publicat în Ediția nr. 257 din 14 septembrie 2011. NEUROLOGUL Pacienți cu fel de fel De probleme neuro Vin cu sutele la el... De dolari sau euro. GINECOLOGUL E un medic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
portierele deschise, Angelica a vorbit pentru amândouă: - A fost ultima distracție, amărâtule. Să nu îndrăznești să ne mai cauți pe vreuna. Ori te cotonogim noi, ori pun țiganii pe tine. Cum preferi, f...i gura mă-tii de prost. Porcule! Încremenit la volan, Mișu a ascultat privindu-i ochii plini de ură și dispreț. Fetele făcuseră câțiva pași pe trotuar și el încă se mai uita buimăcit după picioarele lor goale... * Începutul de săptămână a surprins plăcut cu prima ploaie de după
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
nici nu ajungea vreodată la vreun liman. Plutea... ca și această muscă, undeva pe deasupra lucrurilor, vremurilor, evenimentelor, zbătându-se caraghios și zumzăind fără odihnă, dar fără a reuși să ajungă în miezul lor, la esența lor. Ele erau prezente acolo, încremenite în conturul lor atât de clar, doar că între ele și ea, se interpunea ceva, un fel de zid nevăzut, căruia totuși îi simțea inflexibila rezistență. La fel ca această muscă, simțea cum alunecă pe suprafața lunecoasă și rece a
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
îi rupsese gardul, scuturîndu-și ștrolomeacul ... dar imaginea ultimă i-a sfîșiat viscerele și o dorință înnebunitoare a făcut-o să bată cu putere în geamul care a zdrăngănit ca un ecou al dorințelor ei. Bărbatul o zărise și el și încremenise în acea postură, ca un pompier cu furtunul desumflat, pentru că i s-a terminat apa din cisternă. Dar și-a revenit imediat, și-a plecat fruntea de taur și, cu o izbitură, a trecut printre scîndurile ce s-au împrăștiat
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
că balustrada stîngă trebuie să fie de stînga, dreapta de dreapta, și podeaua invers. Bine, a decretat Marea Marmara, sugătoarea de banane chelfătuite cu bidineaua, da' cînd e stînga și cînd e dreapta, cînd vii sau cînd te duci?! Podețul încremenise de uimire. Thomas a zis că el pleacă, nu suportă echivocurile. Ori e albă, ori e neagră! Plină ochi de cultură, madam Marea Marmara a ținut pe pod un discurs despre arta sasa-nidă: “Rișpim, najur, nasad, clașpur ... osram, canar, lindic-indic
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
el pleacă, nu suportă echivocurile. Ori e albă, ori e neagră! Plină ochi de cultură, madam Marea Marmara a ținut pe pod un discurs despre arta sasa-nidă: “Rișpim, najur, nasad, clașpur ... osram, canar, lindic-indic, sicar, savar, ja-jap, rasur!” Asistența a încremenit de aia ... cum îi zice? ăăă! ce dracu! Spune-i pre nume, dom'le! ăăă ... Brusc, poporul, adică populația pe cale de omogenizare în următorii trei mii de ani, a decretat: “Cînd e vorba de așa și pe dincolo ... ăăă ... ” Newton
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
coșul doldora de ierburi. Mergeam îngândurată spre casă când mi-a apărut dintr-o dată un călăreț îmbrăcat în zale. Era pe un cal alb ca spuma laptelui. S-a oprit lângă mine și a început să-mi vorbească. Întâi am încremenit, dar pe urmă, încet, încet, mi-am revenit. BĂTRÂNUL: Ană dragă, cred că ai început să bați câmpii! BĂTRÂNA: Ce crezi tu, Niculaie, că nu mai sunt în toate mințile? BĂTRÂNA: Nu știu ce să mai zic. Voi femeile luați de bine
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
se pregătiră două camere lângă Biserica Sfântul Ioan, lângă fântâna cu apă rece de vizavi. Câteva zile stătu singură în cerdac în haine de doliu. Apoi a început să se plimbe prin codrii Filioarei, acum fugea de lume și rămânea încremenită cu gândurile rătăcite. Îi veneau în minte ca un laitmotiv versurile lui Eminescu pe tema morții și acum versifica și ea pe aceeași temă: ,,O moarte vin de treci Pe inima-mi pustie... și curmă-a mele gânduri S-aud
VERONICA MICLWE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340343_a_341672]
-
că nu a citit o poezie în viața ei...” Dacă asta e generația care ar trebui să vă urmeze pe scenă, prefer să mă-mpușc în gură, precum Peter Coyote în finalul filmului „Bitter Moon” de Roman Polanski, lângă fața încremenită de groază a lui Hugh Grant... Ce vă amintiți din acea întâlnire cu reprezentanta pipițelor noastre analfabete, care ar fi fost oripilată de enunțul șocant al lui Cioran, emis în 1943, într-o scrisoare către Noica, pe care-l căina
INTERVIU CU ACTRIŢA CRISTINA DELEANU LA ANIVERSAREA CELOR 75 DE ANI DE VIAŢĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340358_a_341687]
-
întrucât făceam, indirect, o previziune: „Ilașcu a fost scăpat din închisoare de omul politic Corneliu Vadim Tudor și «adus» în Parlamentul României ca senator...” (uluitor moment). Țin minte că, după ce-am cântat refrenul, mai-marii învățământului și politicii din Basarabia încremeniseră, încât n-au putut spune decât: ,,Hai să revenim la servirea mesei. Cine mai vrea vin?...” Tu ce îți mai amintești din acele momente grave pentru românism, pentru identitatea noastră națională în care ai fost parte activă datorită patriotismului tău
INTERVIU CU ISTORICUL SILVIA GUZUN de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340377_a_341706]
-
generație ca nimeni să nu-l deschidă sau să citească un singur cuvânt din el, pentru că atunci sângele tău nobil se va prăpădi pentru totdeauna! - și cotoroanța îi întoarse spatele și ieși în curte. Prințul și oștenii rămaseră pe moment încremeniți de cuvintele sale. - Lăsați-o să-și ia lucrurile și însoțiți-o până în adâncurile pădurii. De acolo luați-i armăsarul și grăbiți-vă pe calea de întoarcere! - le porunci Ștefan. Baba își strânse lucrurile într-o legăturică, încălecă pe armăsar
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
FRUNZA Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 975 din 01 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Crunt vântul bate pe la geamuri Și cade prima frunză în război, Nu mai rămân alte surori pe ramuri Toate aștern covor peste noroi. Încremenesc stăncuțele de spaimă Privind cum frunzele sub pași foșnesc Și se gândesc la lunga toamnă, La iarnă, dacă supraviețuiesc. Să nu fiți triste, frunza le șoptește, Va trece iarna și mândră, natura, Câmpia și pădurea ca-n poveste Vor înverzi
FRUNZA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340543_a_341872]
-
un drum necunoscut. Am oprit și am deschis portiera. M-a recunoscut. A urcat și am adus-o înapoi la sanatoriu. Am lăsat-o lângă o poartă de serviciu, încuiată la acea oră, apoi m-am întors acasă. Întreaga asistență încremenise. Tania se apropiase de Maria și o strânse la piept. - Totul e al tău, draga mea, zise Maria. Nimic nu-mi mai aparține. Ne vom muta în curând de la Zăvoia. Am însă alături cel mai drag om din lume și
PROMISIUNEA DE JOI (XXII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340520_a_341849]
-
ultimii cinci ani semnifică adâncirea prăpastiei dintre cetățeni și politicieni. Avem astfel de-a face cu un dialog al surzilor: două părți care nu pot comunica pentru că se află în două ere diferite. Pe de-o parte, factorul politic pare încremenit în timp, în tiparele deceniilor trecute (incompetență, șmecherie, aroganță, cinism); pe de altă parte, o societate civilă tot mai matură și tot mai puțin dispusă să permită abuzuri din partea celor care ar trebui să ne reprezinte. Rețeta este, cu siguranță
Elefantul democrației românești () [Corola-blog/BlogPost/338833_a_340162]
-
largă. Ceva mai departe, o turmă de oi dădea o notă foarte plastică acestui cadru. Am oprit mașina și m-am îndreptat pe jos spre un punct de belvedere. Deodată, doi câini ciobănești au țâșnit în alergare spre mine. Am încremenit. Mașina rămăsese prea departe spre a spera la o salvare în direcția ei. Nu mi-a rămas decât strigătul. Atunci a apărut un cioban, dar și el era departe. „Nu îți fie frică, nu îți fie frică!” Și-a strigat
Francezul bătrân: „În România e anarhie, pe toți îi doare în cot!” Răspunsul francezului tânăr mi-a mers la inimă () [Corola-blog/BlogPost/338657_a_339986]
-
La coardă un bec mânjit de muște lumina spasmatic. Pe masă, într-o cană cu mălai, tremura o lumânare. O mână de oameni bolboroseau împrejurul ei. Ochii încețosați ai bătrânului priveau candela ce-atârna sub icoană. Stropul uleios de lumină încremenit în întuneric îl compătimea. Sau poate-l încuraja. Inima-l înțepa adânc. Respira lung, inhalând aerul ca fumul de țigară. Buzele subțiri înmărmurite-n becisnicie mascau o suferință trupească difuză. Obrajii căpătaseră alură osoasă. Amintirile îl năpădeau din toate colțurile
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]