1,207 matches
-
visul ei știa mai mult de jumătate de oraș. Ea îl povestea tuturor celor ce doreau să asculte. Într-o dimineață de mai, coana Maria a fost găsită de o vecină, căzută în fața ușii unde locuia. Ținea strâns între degetele încremenite preșul uzat, pe care și-a cuibărit gândurile multe nopți, într-un singur vis... Bun Aud șuieratul năpraznic al vântului, care în furia lui oarbă țipă printre frunzele zdrențuite, ce par desprinse dintr-o legendă veche de când lumea și mă
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
n-ai de ales. —OK. Atunci încearcă. Fac cinste. Apropo, ai văzut-o pe K.K. în sala de așteptare? Sunt convinsă că-și face tratamentul acela nou, de la Paris, cu mască Botox, dar ea se jură că are fața aia încremenită pentru că se freacă douăzeci de minute, în fiecare seară, cu ulei de trandafiri persan. E o mincinoasă nerușinată. Nimeni n-arată atât de bine de la tratamentele naturiste. Dr. Fensler se iți de după ușă și intră în cabinet. —Julie, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
iahturi practic scoase din uz. Am cotit la Întîmplare pe una dintre străzile rezidențiale din sectorul estic al complexului. Peste tot, vile izolate În grădinile lor tăcute, Împrejmuite de palmieri pitici, leandri și covoare de belșițe ca un vast incendiu Încremenit. Stropitorile pendulau peste peluze, invocînd curcubeele din văzduhul orbitor, zeități locale dansînd În soare. Din cînd În cînd, briza mării Înălța o pulbere ușoară pe deasupra piscinelor, ale căror suprafețe netede-oglindă se Înnegurau ca În visele tulburi. Încetinește puțin... Crawford se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că între mine și pernă este o altă pernă, invizibilă și grea ca o piatră, care nu mă lăsa să mă cufund în somn. Am adormit în cele din urmă și m-am visat înotând într-o mare pustie și încremenită. Dar parcă aș fi înotat stând pe loc. Nu înaintam nici măcar un centimetru, oricât mă străduiam. M-a tulburat foarte tare visul acela, Edo. M-am întrebat de ce este un drum atât de greu între unde îmi doresc să fiu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
chiar dacă uneori, când sunt deprimată, mă amăgesc cu ideea că aș prefera să fiu simplă și obișnuită!). Mi-e tare groază! Dacă n-o să găsesc puterea să dau la o parte cortina care mă separă de ceilalți? Dacă o să rămân încremenită pe loc, ajungând, Doamne ferește, să mă conformez - din teamă sau din neîncredere sau din lașitate - ideii lor despre mine, și anume că sunt o persoană mediocră? Nu, nu vreau să devin mediocră! Eu știu că nu sunt mediocră! Ce dacă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
al ochelarilor. Părul învolburat, aproape negru și el, îi încadra orgolios trăsăturile de licate, care ascundeau în același timp multă forță. în ziua când Clara venise la el acasă disperată, să-l întrebe despre accidentul lui Eduard, Bobo îi observase încremenit genunchiul rotund care se zărea prin ciorapii rupți. îi venise să sărute rana sângerie care pulsa năvalnic - precum o inimă speriată, expusă fără apărare tuturor privirilor - pentru flușturaticul lui frate. îl impresionaseră atunci, mai mult ca oricând, glasul ei aparent
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nevoie? strigă Anda cu neașteptată ură pe chip. Cu ce te-a vrăjit marea asta idioată? Ce dracu’ găsești în ea? Ia să văd! O luă la fugă spre mare și intră în apă lovind o cu mânie. Eduard rămase încremenit văzând că Anda continua să înainteze hotărâtă printre valuri. — Anda! strigă el. întoarce-te! E periculos! Nu știi să înoți! Anda făcu un gest a lehamite cu brațul, fără să se întoarcă. Un val năprasnic o lovi în plină figură
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Văd că nu vă simțiți bine, conchise el, ștergându-și zâmbetul de pe buze și devenind sobru, așa că vă las să vă odihniți. Vă aștept mâine, să nu uitați! Clara încuviință absentă și îl conduse la ușă, dreaptă și tăcută, așteptând încremenită sosirea liftului și privind cu o ciudată satisfacție dispariția domnului Neacșu în micul sicriu ver tical și plumburiu care se năpusti prăvălitor în jos. Apoi reveni în casă și se îndreptă hotărâtă spre telefon. Formă numărul Georgianei fără să mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-se unul de altul, trebuie să dispară discret, care-ncotro, pentru a se reîntâlni în jurul halbelor de votcă. Atracția cârciumilor mereu pline, devansând interesul față de orice altă întrecere, plonjează totul într-un deșert dezolant, cu dune din cărămidă spartă, betoniere încremenite, lopeți aruncate, saci de ciment golindu-se singuri și pe nesimțite, astfel că liniștea solemnă se extinde pretutindeni, ca un lux impudic. Un soare prăfuit în drojdii rubinii, arătând un contur tot mai apoplectic, încearcă să sugrume, apoi, umbre specifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de jur împrejur. Acaparat de o senzație de neînțeles, părându-i-se că fusese introdus pe de-a întregul într-un bloc de marmură, nu reuși altă tresărire decât să-și rotească puțintel ochii în cap... Ansamblul ființei sale rămânea încremenit. Pe deplin încremenit de ger! Din această ipostază, în raza lui vizuală, reuși să enumere pietre tombale vechi și foarte vechi, cu elemente în relief ce, probabil, erau Maghen David (Scutul sau Steaua lui David), Sigiliul lui Solomon, Zodiacul, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și cu alte siluete pe care nu le putea vedea, balustrade făcute din fier forjat, simboluri ale Triburilor lui Israel, ornamente arabe și alte decorațiuni orientale... Și, peste tot, albul cuprinzător, albul orbitor, albul răspândit cu generozitate: marmura rece, marmura încremenită, marmura dură, acaparatoare, care domina toată această generoasă, imensă și misterioasă întindere. În neputința încremenirii lui, Pelerinul încerca să-și imagineze cum de nimerise acolo, acceptând că întreprinsese, în vreun fel, un periplu pe care îi era imposibil să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ca Valerian Stan, sătul de Băsescu. Fără Brucan, fără Năstase și Mitrea, fără nea Puiu, fără Andreea Esca, fără Paler, fără Țopescu, Voiculescu, Constantinescu, fără Mutu, Teoctist, 3 SudEst, Lucian Mândruță, fără regele Mihai, fără Paleologu, fără Ceachir, fără toți Încremeniții ăștia! Unii aristocrați și bocind În principii, alții ticăloși sadea. Cu toții - lipsiți de imaginație. * Oare cum de nu prevăzuserăm asta? Că vom ajunge de stânga, vreau să zic. Era clar de la bun Început: idealiști, oferindu-ne textele masselor, ușor anticlericali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Nu-mi dau seama ce e, ceva cu mult saxofon În orice caz. Mă chinui degeaba să recunosc, până la urmă renunț, Încerc să m-adun, să mă concentrez. Mă uit la Leac, ăla se uită la Pârvu, e palid și Încremenit, crunt. Pârvu n-are nici o grijă, Îmi zâmbește blând, nu pare să-i pese că i-am stricat planurile. Dacă o fi avut și el niște planuri. Cine știe, la cât a băgat În el. Ochii-i sticlesc a nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
bubuit îngrozitor, în stânga lor izbucnește o flacără portocalie, încadrată într-o pânză neagră de praf. Schijele fluieră ascuțit, perforând tabla caroseriei. Un cauciuc explodează. Mașina derapează violent, oprindu-se cu un scrâșnet îngrozitor în șanțul de la marginea drumului unde rămâne încremenită. Printr-un reflex de vechi combatant Marius se rostogolește în iarba înaltă. Întins pe burtă, cu auzul la pândă, cercetează cu atenție cerul. Departe, observă o fortăreață zburătoare 78, prinsă într-o vrie mortală, ce percutează violent solul, explodând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înghițit de norii cenușii. Fără să țină seama de instinctul care-l avertizase că undeva există un pericol, sergentul se ridică și aleargă către zona unde văzuseră ultima dată copilul. "BANG!". Împușcătura bubuie sinistru în orașul căzut într-o tăcere încremenită. Glonțul pătrunde exact la baza gâtului. Zdrobește oase, distruge mușchi și retează nervi ca să iasă pe partea cealaltă afară sfâșiind pielea. Un jet gros de sânge țâșnește din gura sergentului. Aude cum ritmul bătăilor inimii lui încetinește și simte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marius ascultă atent sunetul sumbru care arată că și natura poartă războiul ei, motivat totuși de simple cerințe biologice. Așezat lângă el, Nicky trage dintr-o țigară cu o totală lipsă de entuziasm. Eforturile ultimelor zile sunt evidente, fața lui încremenită are ceva din culoarea cenușie a stâncilor peste care tocmai trecuseră. Coaja tare a omătului trosnește surd, sub pașii grăbiți ai lui Bocioagă, transmisionistul. Dom' locotenent, 'trăiți! Vă cheamă dom' colonel Pietrosu. Așezat pe vine lângă mica stație de emisie-recepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de a ieși din făgașul cuvintelor rostite și neputința morală de a o face, iar eu asemeni. Stăruitor Îi rămăsese doar zîmbetul pe buze, nesfîrșit de trist; ar fi vrut să spună ceva anume, dar cuvintele nu se mișcară, stăteau Încremenite În poarta nașterii lor. „Ana!” rostii În gînd. Ea răspunse simplu: „Te iubesc.” Și nimeni nu auzi nimic: nici ea, nici eu, nici dimineața aceea de primăvară. După două ore Lung veni cu căruța ce mă adusese de la gară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lor dispare orice urmă de civilizație. M-am gândit s-o fac și eu, s-o caut și să-i spun cuvinte triviale, s-o înjur de mamă și astfel să mă răcoresc. Căci jignirea persista, de câte ori mă gândeam rămâneam încremenit, ca într-o paralizie, înțepenit și cu ochiul minții contemplîndu-i chipul trufaș, așa cum îmi apăruse în ziua când o revăzusem în fața universității. Da, îmi aminteam de ce mi se păruse atunci că de fapt era o fată urâtă, apăruse pe chipul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bunici, părinți tineri, îngrijitoare plictisite că la această oră nici un soldat nu-și făcuse apariția. Se opri la mică distanță de el și se uitară unul la altul, ca și când s-ar fi pomenit fiecare în fața unei oglinzi. Un timp tăcură încremeniți, cercetîndu-se fără să înțeleagă nimic, dar el veni apoi mai aproape și îi spuse ceva. Ce anume? Ea îi răspunse și îl părăsi, băiatul se răsuci într-un picior și dispăru. Ce mesaj îi transmisese? Secret mare, Silvia se așeză
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă înșelasem, timpul trecea și gura ei rămânea mută, și nici nu părea că are de gând s-o deschidă. De ce venise totuși? Se uita fără să clipească peste grădina cu alei asfaltate a spitalului și nu făcea nici un gest, încremenită parcă într-o încordare inumană. Mă uitai la mâinile ei, dar nu erau încleștate, cum mă așteptam. Era după-amiază și lumina soarelui care inunda terasa îi inunda și chipul. Mă uitai la acest chip și îl văzui îmbătrînit cu zece
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lui D. D.-Dolj, din oficiu, pentru că nu ridică mâna, deși se lăsase o tăcere după Amăicălițului: nimeni nu mai dorea să vorbească. Devenise evident că era rândul lui. Dar el, cu acel surâs stupid pe buze, surâs de gips, încremenit, care vroia să exprime optimism, încredere... în realitate părea mai degrabă îndobilocit de loviturile primite, căci abia putu articula câteva fraze că, zise el, tot ce s-a spus nu o adevărat, nu se poate dovedi... El nu-și pregătise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în spusele vorbitorului proporțiile a ceva în genul spionajului în slujba unei puteri imperialiste! Și acum mă felicit că mi-am reprimat râsul auzind această inepție. Dar dacă toți ar fi făcut același lucru, și în loc să asculte într-o tăcere încremenită, adunarea ar fi izbucnit în hohote? Eu oricum aveam motive să mă stăpânesc, dar ceilalți? Nu puteau să-i exmatriculeze pe toți. Totuși au tăcut. Întâi că sentimentele mele nu erau unanime, acuzații fuseseră numiți, deci fiecare student luat în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Silviei. N-a folosit la nimic..." "Ei, dacă e așa și zici că nu ții la această coroană, du-te la Matilda, vorbește cu ea, îndeamn-o să divorțeze și întorceți-vă acasă." Mă ridicai alene din fotoliu, liniștit ca un lac încremenit, și ieșii să-i cer domnului Cucu o sticlă de vin, dacă mai avea. "Cum să nu, cu plăcere, zise el vag încîntat că nu-i purtam pică pentru stupidele lui farse. Și două dacă doriți. Mai avem, ne-au
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
poveste care, de două ori pe săptămână, îmi amintea că ghinionul unora face norocul celorlalți. Vedeam avioane bubuind în aer, spintecate de explozii sănătoase: fuselajul se răsucea, topit ca foița de țigară, scaunele zburau două câte două, împreună cu pasagerii lor încremeniți, încă fixate de bucata de podea cu care tăiau norii. Corpurile pluteau printre jumătăți de valize, întâi carbonizate, apoi înghețând instantaneu în căderea lor liberă. Începea o rotire nemaiântâlnită de degete, ciorapi, periuțe de dinți, fotografii și bucăți de reactor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ajunge la carnea crudă și rozalie, umflată de vinișoare de sânge. Odată instalat acolo, îmi prelungea ochiul în propriul său ochi: clipeam amândoi în același timp, înregistram fiecare mișcare din corpul minții lui Bidileanu, o aduceam în fața privirii, goală și încremenită, și-o savuram. Mă simțeam bine, ca un pungaș intrat într-un ospiciu. Surpriza mă răscolea. Când nu pedala în gol, în ritmul bicicletei sale indestructibile, mintea lui Bidileanu scornea poezii. În fiecare seară, exact la ora 23.15, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]