KorAP: Find »[drukola/base=încrunta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...94 >

2,340 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907

precum acela pe care l-ai trasat adineauri. ― Ai dreptate, spionule! Dar nu și înțelepciune. Pentru că, dacă ai judeca adevăratele opțiuni ale controlului asupra unei populații oarecare, ai vedea că aceea aleasă de noi e singura modalitate posibilă. Rim se încruntă și rosti repede. ― Ce vrei să spui, Sfinția Ta? Luminează-ne, că doar de aceea am venit la școală. Abatele se întoarse pentru o clipă cu spatele la novici și porni proiectorul holografic, făcând să apară un superb cerc albăstrui la câțiva

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
care se [întindea, probabil, sub întreaga bibliotecă. ― Sfinte Augustine! Ce sunt astea? Abatele trase aer în piept. ― Stai! Nu-mi spune! Întâi vreau să știu dacă au mai fost văzute de vreun om care nu a ajuns Abate! Radoslav se încruntă: ― Desigur... ― Și ce s-a întîmplat cu ei? ― Unii au devenit Abați... ― Da... ― Alții... Ei bine, va trebui să afli singură cine anume a mai văzut Ouăle fără a deveni Abate. ― Ce vrei să spui? Nimic. E un nonsens. Dar

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
e un secret pentru nimeni că din pricina felului în care a fost condusă Federația înainte ca noi să venim la putere, resursele noastre sunt din ce în ce mai puține. Tocmai de aceea, în ultimii doi ani am creat un plan secret... ― Secret?... se încruntă Kerbal, reprezentantul celei mai bogate planete a Federației. ― Tot ceea ce ține de austral trebuie să fie secret. Altfel, ne vom trezi cu toți aventurierii Galaxiei pe cap, ca să nu mai vorbim de garnizoana imperială, care va dori și ea partea

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
zis vreodată unor frați. Și v-am spus și de ce am făcut-o: nu cred că vremurile vă vor mai permite să îmi urmați la conducerea Abației. Semnele sunt mult prea evidente. Aloim dădu iarăși din mână, iar Mariile se încruntară la unison. ― Semnele sunt clare. Dar ele țin desigur de acea credință în care Aloim nu are încredere și pe care mi-o neagă. Poate că ăsta e destinul tău, băiete. Eu însă îl am pe al meu... Abatele se

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
ducă la pierzanie. Există decât o singură ființă... Sau nu, două ființe care îți pot zădărnici misiunea pe care ți-a dat-o împăratul. Iar ea e una dintre ele. Deși ar putea fi la fel de bine și cealaltă... Rim se încruntă și dădu drumul cu greu pumnului călugărului. ― Vorbești în dodii. Deși mi-aș dori să ai dreptate, fiindcă dacă numai Maria mi se poate opune, înseamnă că misiunea mea printre voi e ca și încheiată, surâse spionul. Quintul încerca să

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
nici un fel să aflu tainele însămînțării. Iar discuția asta, după mintea mea de soldat prost, e cel mai puternic argument pentru asta. Cred că tocmai îți condamni la moarte propriul amant. De ce ți-ai iubi mai mult fiica? Radoslav se încruntă privindu-l scrutător pe bărbatul acela care stătea în fața lui și despre care știa că-l putea omorî în mai puțin de o sutime de secundă. Ce s-ar fi ales atunci de Ouă, de Abație, de Armaghedon? Dumnezeu era

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
spune bucuros că tu ești aici. - Asigură-l că și eu mă bucur și prețuiesc cum se cuvine importanța întîlnirii noastre. - Stăpânul spune că asta abia urmează să vedem... El îngrijorat că tu greu pricepi imposibil motivele noastre. Împăratul se încruntă ușor. Era greu să-ți închipui ce motive ar fi putut avea o rasă care-și eliminase demult orice concurență pe planeta de baștină și dorea acum să plece printre stele. Era mai degrabă neliniștitor, trebui să accepte Bella. - Spune

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
său arata că e destul de bătrân. Se apropia de vremea rodirii. - Nu are sens. O să luăm noi copacul. Străinul îi privi neîncrezător. - Și ce-o să faceți cu el? - II vom planta în livada noastră. - Îți bați joc de mine! se încruntă Essen. - Te asigur că nu am nici cea mai mică intenție să fac asta. Străinul privi încă o dată spre copac, păru că se gândește preț de câteva momente, apoi renunță brusc. - Fie. Nu înțeleg ce vreți să faceți cu el

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
fapt nu am oferit-o eu... Credința a fost dintotdeauna singura noastră armă, singura noastră speranță. - Dacă puștiul ăla e într-adevăr un fel de Stin, cum se face că are abilități de quint? Abatele ridică din umeri și-și încruntă sprâncenele. - Ăsta e un mister. Dar deocamdată nu e important. Adevărata noastră preocupare trebuie să fie înțelegerea exactă a felului în care se va comporta el în sat. Femeile dădură din cap la unison. Nu era nimeni mai calificat decât

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
tuturor forțelor imperiale a fost apoi doar o chestiune de timp. Nu existase nici măcar o singură planetă pe care să se poată organiza o rezistență. - Animalele acelea..., începu Abatele. - S-au comportat excepțional. Sunt niște soldați foarte valoroși. Abatele se încruntă sever. - Ce ai? întrebă Kasser după ce observă negurile celuilalt. - Extratereștri care omoară oameni. Nu văd în ce fel poate fi asta excepțional. Nu ți-am ascuns niciodată dezaprobarea mea pentru planul fiului tău. Acum nu mai cred că în nemărginirea

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
Loon ridică o mână retezând șuvoiul de vorbe al lui Vilerte. - Vreau să știu tot ce se poate ști despre ființa aceea care se mișcă la fel de repede cu voi, și despre care mi-a spus Alaana. - E ceva ciudat, se încruntă Vilerte. Se pare, într-adevăr, că este foarte rapid. Nu știm, desigur, dacă e la fel de rapid ca noi fiindcă maiestatea Sa Kasser ne-a interzis să încercăm, chiar și în cel mai discret fel cu putință, să îl urmărim. E

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
înțeleagă ce este religia, darămite s-o mai și aplice. E bizar. - Dacă îmi permiteți..., interveni Allin Perse. Poate că lucrurile ar fi mult mai clare dacă am ști cine compunea Frontul Adevăratei Biserici și ce intenții avea? Kasser își încruntă fruntea și apoi începu să vorbească rar, de parcă și-ar fi smuls cuvintele cu greutate din străfundurile memoriei. - Am găsit pe Vechea Terra câteva documente. Acolo parcă se vorbea de organizația asta ca având drept scop distrugerea Abației. Da, da

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
chipul lui N'Gai Loon trăda o surescitare intensă. - S-a întîmplat ceva? - Nu știu, asta urmează să aflăm. Îți pot spune doar că și ceea ce fac eu seamănă foarte mult cu felul în care îți îngrijești bolnavii. Arrus se încruntă și, imediat, N'Gai Loon simți o neliniște ciudată, o senzația aproape fizică, bizară, care părea să sugereze că interiorul minții sale devenise brusc mai mic. - Mă minți! Nu cred că ești capabil să pătrunzi în mintea cuiva. De altfel

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
cu care se hrăneau băștinașii și care păreau să aibă și ei un câmp mental rudimentar și inexplicabil, luminile identice ale tovarășilor lui Xtyn, strălucirea celor doi quinți... Ah, da, asta era ceva nou! Ținîndu-și ochii încă închiși, Alaana se încruntă și urlă de-a dreptul în mintea lui N'Gai Loon: Ce-ai gândit când mi-ai ascuns atâta vreme prezența unui quint în psiac? Femeia alesese din nou viziunea în care mintea ei era un dragon cu voce tunătoare

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
comportat ca o singură entitate. Ai văzut cum au lansat încărcăturile explozive? Parcă era o simulare pe calculator. Poate că a fost o greșeală să distrugem și orașul lor. - Nici nu vreau să mă gândesc la o asemenea posibilitate, se încruntă Șestov. Hai mai bine să dormim! "Cei mai mulți dintre noi nu vom mai afla lucruri măcar pe jumătate la fel de importante față de cele pe care le-am uitat deja. Poate tocmai de aceea trebuie să îi prețuim atât de mult pe cei

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
de mic de calculatoare. Tata era custode într-un fel de muzeu pe Lensig și acolo am descoperit tot felul de cărți despre cum se construiau pe vremuri calculatoarele. Când m-am întîlnit cu Negai aici pe stație... Durdrin se încruntă făcând ca sprâncenele să i se adune într-o singură linie stufoasă care îi brăzda amenințător chipul. - Rămâne să mă întreb ce caută doi oameni ca voi la bordul Arcei, rosti mai mult pentru sine Durdrin. - O, dar asta e

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
bine că nu! îi tai o mână, o pun lângă cealaltă și am rezolvat problema, mârâi Șestov. - Nu se poate... trebuie să ne sfătuim și cu Oksana. Cine știe ce ar putea vedea ea în băiatul asta. Șestov și Barna se priviră încruntați neîncercînd să ascundă că nu prea erau de acord cu șeful lor. - Hai, lăsați. Viitorul se anunță interesant. Poate că dacă nu vom obține un om care să ne conducă, vom avea ocazia să construim niște unelte mai bune. Sau

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
ea, Xtyn o simți pe Oksana cum tresare. - Și ce-avem aici? își continuă Bella fanfaronada. Un tânăr care parcă apără două femei. Ce-i cu hainele astea ciudate pe tine? îl întrebă cu jovialitate Bella pe Xtyn. Tânărul se încruntă, continuând să scruteze printre cei care intrau în sala mare a psiacului. - Probabil că ești un băștinaș... Asta explică lipsa de maniere, deși s-ar putea să nu te absolve de o corecție severă. Băiete! Mă auzi? Când îți vorbește

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555

-i văzu pe cei doi afară, Balamber, printr-o privire fugară, vru să-și asigure gazda că, într-adevăr, din cauza neputinței sale, de care era perfect conștient, mai degrabă teama îl stăpânea decât mânia. Hunul turnă bere pentru amândoi. Era încruntat și își luase un aer gânditor. Trase cu ochiul la femeie, care, aparent fără să le dea atenție, se așezase pe un scăunel, lângă foc, și începuse să coasă, cu un ac mare și cu fâșii subțiri de piele, niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
Da, și pe bună dreptate. Waldomar e cu adevărat un mare luptător, chiar dacă acum, desigur, nu mai e tânăr. — Se spune că ar avea o anumită influență asupra lui Gundovek, nu? — Da, e prietenul lui cel mai credincios. Balamber se încruntă: — Mi s-a spus că tu pe acest Waldomar îl cunoști personal, adevărat? — Desigur! Nevasta mea e rudă cu el și, cu ani în urmă, am fost oaspetele lui. Balamber încuviință gânditor, apoi reluă: Spui că e un os greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
burgund care e deja în cunoștință de cauză și... cum să spun... pregătește terenul pentru noi, înțelegi? Dacă totul merge cum trebuie să meargă, el va fi cel care ne însoțește după aceea la Gundovek cu toate onorurile Audbert se încruntă: — Despre cine e vorba? Balamber făcu un semn vag cu mâna. — Nu-ți bate capul. O să afli la momentul potrivit. însă la acest mijlocitor trebuie să ajungem fără să fim observați, asta e important, fiindcă altfel burgunzi din toate satele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
în schimb, dacă afacerea se încheie cu bine, aproape sigur o să reușesc să obțin pentru tine un dar frumos din partea lui: poate chiar un cal și vreo doi servitori care să te ajute la muncă, ce zici de asta? Audbert, încruntându-se, întinse mâna spre ulciorul cu bere. Turnă în paharul său berea rămasă și o dădu pe gât, sub privirea atentă a hunului. Pe urmă, punând jos cu zgomot paharul gol, întrebă: — Plecăm mâine? 3 Plecară din casa lui Audbert

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
pădurice și coborî pe fundul pietros al torentului. își zări imediat prietenii, care, cam la treizeci de pași distanță, mergeau pe celălalt mal în șir indian, în fruntea grupului pornit în căutare. Khaba, primul în rând, își opri calul și, încruntându-se, îl cercetă din cap până în picioare. Pe fața arogantă a lui Odolgan, ce venea în spatele lui, apăru o expresie de mare uimire: — Pe Sfânta Sabie! exclamă. Gualfard se oprise și el și îl cerceta curios. în scurt timp, întregul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
multă încredere decât chipul respingător a burgundului, dar mai ales fiindcă observase bine respectul supus pe care romanul i-l inspira comandantului gărzii. — Nu! Nu, îndurare! Pentru numele lui Isus Cristos, nu-i lăsa să mă chinuiască, domine! Romanul se încruntă. — Ești creștin? întrebă cu interes. Cu furie, Audbert își făcu de mai multe ori pe frunte semnul crucii. — Sigur, domine. Creștin botezat! Creștin botezat! O strâmbătură sarcastică se lăți pe obrazul rumen al lui Wolfhram. — Daaa, sigur! Un marcoman botezat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
jos cu ușurință și întinse mâna. îți aduc salutul lui și pe cel al lui Favius Etius, comandantul meu. — Ce mai face? — Bine; își adună armata și curând va fi aici. Se încrede mult în ajutorul tău ca aliat. Gundovek, încruntându-se, îi răspunse pe un ton sever: — întârzierea lui îi îngrijorează pe mulți dintre cei de aici. — îmi dau seama, dar nu trebuie să vă faceți griji: în douăzeci de zile, Etius va fi pe câmpul de luptă cu armata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]