2,466 matches
-
spre spate. Am băut cafeaua în cameră, sorbind-o zgomotos. Opt și patruzeci. Cel mai bun echipament: o haină lungă și largă, pantaloni conici, cât mai strâmți jos, pantofi cu talpa groasă de crep. N-am băut nimic, dar, în timp ce încuiam ușa, am recapitulat cum o voi saluta eu pe Martina, cerând zâmbitor o șampanie. Am luat-o spre est, apoi către nord. Mda, era clar că ziua avea o culoare stranie - o lumină suavă, dar lividă; biliară, de parcă plămânii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că știu care este adevărul. Amintirea e pe aici pe undeva, își are propria ei ființă - dar, când o atingi, te trec fiori de silă. Ah! Să nu o lași să mă atingă! Ține-o cât mai departe... Așa că am încuiat costumul la loc, înapoi în celulă, alături de ceilalți complici la crimă, bine închis peste noapte, departe de mine. * Dar lipsește ceva și din prezent. Nu ești tentat să crezi asta? Mobilă, pestriță și plină de șarm, viața mea arată bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
totuși, socoteam că mai arată ca o carte de cinci dolari. — Cât face? — Nimic. Fac eu cinste. — Când pot să-ți mai dau un telefon? — După ce o citești, a spus ea și a plecat. * Domnul John de la ferma Manor a încuiat peste noapte cotețele găinilor, am citit eu, dar era prea beat ca să își mai amintească să încuie si grăunțarele.1 M-am întins și m-am frecat la ochi. Toată cartea era la fel? Adică, am descoperit eu, cumva, vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Când pot să-ți mai dau un telefon? — După ce o citești, a spus ea și a plecat. * Domnul John de la ferma Manor a încuiat peste noapte cotețele găinilor, am citit eu, dar era prea beat ca să își mai amintească să încuie si grăunțarele.1 M-am întins și m-am frecat la ochi. Toată cartea era la fel? Adică, am descoperit eu, cumva, vreo intenție satirică aici? Bun, e-n regulă, pot să suport o glumă. Mi-am prins ceafa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
altă gagică se îndreptă spre noi, și eu eram prea amețit și prins în dispută. Așa că, după cum vezi, m aceste câteva zile nu am mai avut timp de citit. Eram prea ocupat cu probele. * Domnul John de la ferma Manor a încuiat cotețele peste noapte, am citit eu, dar era prea beat ca să își mai amintească să încuie și grăunțarele... Tot n-am aflat ce sunt grăunțarele. M-am interesat Fielding nu știe. Felix nu știe. Dicționarul nu știe. Știi tu? — Salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
după cum vezi, m aceste câteva zile nu am mai avut timp de citit. Eram prea ocupat cu probele. * Domnul John de la ferma Manor a încuiat cotețele peste noapte, am citit eu, dar era prea beat ca să își mai amintească să încuie și grăunțarele... Tot n-am aflat ce sunt grăunțarele. M-am interesat Fielding nu știe. Felix nu știe. Dicționarul nu știe. Știi tu? — Salut, am auzit eu o voce din spatele meu. M-am întors. — Cară-te, am spus eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și după al doilea colț, îmi îngustez ochii și apuc cu nădejde de volan, dar cu un aer indiferent, ca un actor. După al treilea colț e alarmă roșie. La urma urmei, chiar în asta și constă paranoia. Alarmă roșie. Încui ușile și ferec ferestrele. Trec la măsuri de diversiune. Dau colțurile, să văd dacă mă vor urmări dând și ei colțurile. Accelerez... Sunt și cazuri când mă molipsesc de paranoia de la mașinile din fața mea: e posibil ca mașinile din fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
apa, nu pământul și focul... m-am răsucit în jurul axei mele: doar o notă, cu scrisul ei puternic și subțire. Se trezise devreme, așa cum fac oamenii maturi, și își va petrece tot restul zilei în oraș. O să am grijă să încui ușa când plec. Ne mai întâlnim deseară? Cu drag, Martina. După ce am folosit baia, cam cu economie, am coborât scările gol. Shadow moțăia pe o dâră descrisă de buchetul razelor de soare. Mi-a arătat că a luat notă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
haine, l-am salutat pe Shadow și m-am îndreptat spre ușă. M-am întors brusc. Am făcut câteva ture prin cameră și, după nu mai mult de cinci minute de panică animalică, am acceptat situația așa cum era. Martina mă încuiase în casă. Ușa de la intrare era nezăvorâtă, cu toate mecanismele de închidere și lanțurile atârnându-i libere... Dar ușa nu se deschidea și nu voia să-mi dea drumul în lume... Ei și, cui îi pasă? Nu trebuia să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce văzuse și cum o afectase. John Self întins pe burtă, cu un picior îndoit sfios, tulburat, dar jenat, în timp ce scotocea printr-un vraf de lucrări ale vechilor maeștri desfăcute ca un evantai. Oricum, iată ce a spus: — Te-am încuiat în casă. Unde e cheia pe care ți-am dat-o? Ești un tip greu de intuit, nu-i așa? După care continuă, ca și cum o hotărâre bruscă sau o decizie luată de multă vreme ar fi bătut-o ușor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
terminat, nu încă, în nici un caz. Talentatul Fat Paul aștepta în barul fol. Era gata. În mână ținea cu un ciorap negru. Știam ce înseamnă asta. Picioarele mele erau ca nici picioare văzute prin apă. Ușa din spate - or fi încuiat-o? N-are nici o importanță. Poți să fugi, dar nu poți să fugi. Fă-o și o să fii bătut ca un câine, da, o bătaie cu adevărat fascistă. Nu eram în stare să fug. Nu eram în stare să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
scrisoarea a 23‐a - Costache Negruzzi, care avea chiar în jurul său pilda virtuților femeiești care îl fermecaseră, opune defectelor bărbătești, calitățile sufletești femeiești, numindu‐le: iubire, devotament, uitare de sine, dezinteresare, patriotism. Amintind faptele mamei lui ștefan cel Mare care încuie porțile cetății fiului său și‐l trimite la biruință, ale Anei Ipătescu care cu arma în mână îmbărbătează poporul și se pune în fruntea lui ca să apere pe aleșii acestuia de complotul unor ticăloși parveniți care vroiau să stingă în
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
venind către ea. Stop. Domnul Norbert Page era un ins micuț. Purta ochelari bifocali mici, cu rame de argint. Mergea cu pași mici. Bea în cantități mici. Mâinile-i schițară mici gesturi nervoase când descoperi că ușa șopronului nu era încuiată. Alex devenea mult prea bun la mânuirea scobitorii aurii. împinse ușa și Alex îi zâmbi larg, numai inocență și farmec copilăresc. — Alex! spuse Norbert Page, amenințându-l cu un deget pe cât de sever putea. Nu cumva ai fost pe-afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
către toaletă. Contele Cerkasov i-a arătat drumul și l-a lăsat acolo. Vultur-în-Zbor a remarcat cu satisfacție că putea să se cațere pe fereastră și să se alăture astfel Irinei în grădină fără să atragă atenția asupra lui. A încuiat ușa după el. A aruncat o privire scurtă în oglinda atârnată pe perete, spunându-i reflexiei sale: — Acum, că ai intrat, ai face bine să mergi să te împaci cu Virgil Jones. îți uiți cam ușor vechii prieteni. Apoi, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
unui copil de patru ani. Te mai miri că-i port pică soțului meu pentru prostia lui? Mi-a făcut un fiu idiot. — Ma-ma! rostea fericit Alexei și își sugea degetul mare. Vultur-în-Zbor ieși din șopron în urma Irinei. Ea încuie ușa, zăvorându-și iarăși secretul în spatele ei. — Domnul Page are o cheie de la ușa din celălalt capăt, spuse ea. Vine când poate. Se sprijini de șopron, părând epuizată. Apoi, brusc, se îndreptă hotărâtă. — Acum îți mai spun ceva, Vultur-în-Zbor, prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Nu spun că am să fac orice, am zis sigură pe mine. Oricine ar fi fost, ți-a făcut sculptura praf, a punctat Hawkins, plin de tactul lui obișnuit. E zdrobită de tot. Nu știu, am răbufnit eu. E încă încuiată în bancă. Nu m-au lăsat să mă uit la ea. Am să întreb când o să fie în regulă să te duc să o vezi. Fără nici o altă obligație, a adăugat pe fugă. Nu te obligă cu nimic. Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Da, desigur. Mulțumesc, i-am spus, luându-i fără amabilitate cecul din mână și verificând suma. Tipa care-mi administra contul va fi o femeie fericită, deși numai până când notele de plată de la haine încep să apară. —Am terminat. Poți încuia. Poliția mă va anunța când o pot lua acasă pentru reparații. Am ieșit din sală fără să mă uit înapoi. Asta nu m-a ajutat cu mult: simțeam cum Planeta plutitoare mă privește aspru pentru că o abandonam în această stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lua acasă pentru reparații. Am ieșit din sală fără să mă uit înapoi. Asta nu m-a ajutat cu mult: simțeam cum Planeta plutitoare mă privește aspru pentru că o abandonam în această stare, chiar dacă era numai temporar. David Stronge a încuiat ușa servil în spatele meu. Atunci îți spun la revedere, David, am zis ferm, strângându-i de mâna, într-un mod energic și bărbătesc. — Deci nu ești liberă diseară? m-a întrebat. El tot încerca, trebuia să recunosc asta. Nu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
care, suprinzător a primit-o. A dispărut ca într-un truc de magie; o secundă mai târziu mâna, acum goală, desfăcea o pereche de chei dintr-un inel mare luat dintr-un sertar al dulapului. Bineînțeles că aceste chei sunt încuiate noaptea, mi-a atras atenția, urmărindu-mi privirea. Veți găsi apartamentul așa cum îl știați, deși nu vă pot garanta nimic după ravagiile pe care prietenii noștri le-ar fi putut face. Acel sunet din buze s-a auzit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
capul în jos și nici nu mi-a vorbit. Aceasta ar fi fost logic dacă făcuse o descoperire neplăcută. L-am aprobat. —Mulțumesc, i-am zis. Asta mi-a dat cu siguranță de gândit. Presupun că vă pot lăsa să încuiați dumneavoastră. I-am dat cheile și am încercat să trec în camera de zi, dar el mi-a blocat drumul. M-am uitat la el surprinsă. Limba lui, subțire și încovoiată, a alunecat afară și a trasat liniile gurii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la o parte. În schimb, s-a lipit de mine, o mână de-a lui alunecându-mi pe a mea și ținând-o într-un mod neașteptat de ferm. Ochii îi luceau și erau parcă ieșiti din orbite. Oh, am încuiat ușa după mine, mi-a răspuns acum cu o voce excitată, cu un ton din ce în ce mai ridicat la fiecare cuvânt. Acum este mort, probabil că îți cauți distracția în altă parte, nu-i așa? Le știu pe cele de teapa ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
stătea acolo, inconștient. Am pus la loc vasul. Cheile îi picaseră din mână; le-am ridicat și am călcat peste el cu dispreț, pentru a ieși din dormitor. Grămada lui de chei era în ușă. Am scos-o și am încuiat pe dinafară, lăsându-l într-o situație de neinvidiat; nu ar putea să iasă fără să ceară ajutor. Nevrând să mă încred în acel lift, am luat-o pe scări, mișcându-mă mai bine din cauza fustei rupte, întrebându-mă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ceas. —Apoape trei. De ce? — Acum mi-am amintit că ar trebui să fiu în altă parte. Îmi pare rău, mă grăbesc. Sărind, mi-am înșfăcat geanta și m-am grăbit înspre ușă, cu Hawkins în spatele meu. Am închis și am încuiat în urma noastră. —Te pot duce undeva? Nu, mulțumesc. Și-așa e destul de rău că vii la mine într-o mașină de poliție, darămite să mai și merg cu una. Nu poți veni data viitoare cu o mașină neînmatriculată la poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lui Dumnezeu, nu a făcut din țânțar armăsar, doar m-a sărutat pe un colț al gurii care nu era umflat ca un balon și mi-a spus să-l sun în curând. Mă întrebam dacă o să fac asta. Am încuiat ușa în urma lor și m-am întors mulțumită la canapea. Era timpul să-mi iau calmantele. Le-am dat pe gât cu niște vodcă și mi-am așezat capul pe perne. În cealaltă parte a camerei stătea Planeta plutitoare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
acolo după miezul nopții. Îl Întrebam pe Julián ce făcuse În timpul zilei și el mă privea fără să priceapă. Ne petreceam nopțile Împreună, Îmbrățișați, iar eu plecam În zori, promițîndu-i să mă Întorc cît de repede voi putea. CÎnd plecam, Încuiam ușa apartamentului cu cheia. Julián nu avea o copie. Preferam să-l țin prizonier decît să-l văd mort. Nimeni n-a mai venit să Întrebe de soțul meu, Însă eu am avut grijă să răspîndesc prin cartier zvonul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]