1,441 matches
-
prostii de-astea la ușa noastră, dar când dădeam să intru în cameră, să-i spun mamei că nu-i nimeni, s-a auzit iarăși soneria, și iarăși m-am uitat și n-am văzut nimic, și atunci m-am încumetat să deschid ușa, dar numai ca să văd dacă cineva nu blocase butonul soneriei. Și cum am deschis ușa, ce să vezi, un copil, să fi avut vreo șapte ani, de-aia nu-l văzusem, abia dacă ajungea până la butonul soneriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
eu doar mă mulțumesc să studiez fenomenele iraționale, legendele... - O legendă nu e decît o povestire a unor fapte istorice deformate de imaginația populară, sublinie Lucas. Iar oamenii de pe aici nu duc lipsă de imaginație! - În locul dumitale, nu m-aș Încumeta să pretind că istoria vasului Mary Morgan nu e reală, dacă nu cumva dorești să ți-i ridici În cap pe toți insularii. Oamenii locului țin la trecutul lor, chiar dacă nu este dintre cele mai glorioase, preciză Ryan. CÎt privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
declic se produse În mintea ei. Din miezul stîncii sîngele va picura Iar lumina brusc va apărea... Lumina brusc va apărea. Lumina. Soarele. - Am crezut mereu că lumina voia să Însemne adevărul, dar poate că e un mesaj ascuns, se Încumetă ea. Lucas făcu o strîmbătură dubitativă. - Ce fel de mesaj? - Un mecanism secret care deschide un pasaj pe faleză. Un mecanism situat În miezul stîncii. Ca semnul ăsta. Și, Însoțind vorba de faptă, Marie apăsă În centrul micului soare săpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încuiase o făcu să se simtă bine. Concentrată asupra ecranului computerului, Marie lansa cuvinte cheie pe site-ul ziarului Télégramme de Brest, pîndind orice articol pe care l-ar fi putut lega de o eventuală pradă. După numeroase Încercări, se Încumetă să Înscrie două intrări: mai ’68 și aur. Apărură cîteva scurte articole, printre care descoperi unul În chenar care o electriză. Pe data de 20 mai 1968, fusese comisă o spargere la banca Hostier. Prada, În lingouri de aur, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Întîmplă? Întrebă Marie. - Nu știu, nu te mișca, mă duc să văd. Dispăru rapid În cockpit. Marie Începu să tremure și strînse mai bine jacheta În jurul ei, cercetă iute puntea vedetei și, după ce aruncă o privire spre careu, se Încumetă să ridice colțul unei prelate În căutarea unui obiect care i-ar putea servi drept armă. GÎndea cu toată viteza. Cel mai simplu ar fi fost să-l lovească pe Ryan de Îndată ce avea să iasă din cockpit, apoi avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
brațele. Ce zici ? îi spune lui Eddie. Da, foarte frumos, zice el, uitându-se încruntat la Harta rutieră a Marii Britanii, 1994. Care o fi ? A347 ? Sau A367 ? — Îhm... cred că v-ar sta foarte bine și cu jacheta deschisă, mă încumet. V-ar da un aer mai... lejer. Trish mă săgetează cu ochii întredeschiși, de parcă m-ar bănui că vreau să-i sabotez înfățișarea în mod deliberat. — Da, zice într-un final. Poate că ai dreptate. Dă să-și deschidă nasturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în lucrurile tale, zic cu subînțeles, lăsând broșura jos. Am nevoie de masă. — A. Mersi. Melissa se freacă pe față. Arată ca naiba de la o vreme. Are cearcăne, și strălucirea părului i-a dispărut. — Văd că muncești din greu, mă încumet mai blândă. — Mda, păi așa e. Își înalță bărbia. Dar o să merite, până la urmă. Scot untul din tine la început, dar, după ce intri, se mai așază lucrurile. Mă uit la chipul ei mic, obosit, tras și arogant. Și dacă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și o s-o termine cu mult după ce tu o să fii doar vântul ăsta răcoros care bate aici. Eu sunt Moru, tu ești toiagul, iar noi doi suntem Tatăl. Mi-a spus că numai un ucigaș ca mine putea să se Încumete la asemenea călătorie. Mi-a spus de limba pe care o meșteșugea. Mi-a spus de limba pe care o știau toți Vindecătorii. Mi-a spus că limba, așa cum o Învățase el de la mumă-sa, nu mai ajungea. Că oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu viață când am trecut prin inima deșertului? - Nu. E vorba de alt fel de noroc. Logon nu a trebuit să treacă prin deșert ca să aibă norocul ăsta, iar mulți dintre cei ce te urmăresc și care acum nu se Încumetă să treacă prin inima nisipului, vor muri, dar tot au noroc. E vorba de alt fel de noroc, nu de cel În care crezi tu. N-a vrut să-mi spună mai mult. Spunea că și-așa am prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noroc, hohoti Tuni. - Dar știe el ce fel de noroc e ăsta? - De unde să știe, femeie? Ce, e Dogon ca să știe tot? - Ei, dacă nu e Dogon ca să știe chiar tot, spune-i că ăia de-l urmăresc s-au Încumetat, În sfârșit, să pătrundă În deșert. 25. Copacii mari și groși de pâinea-maimuței rămăseseră de mult Îndărătul nostru, iar În locul lor se Înălțau acum copaci uriași, din ce În ce mai deși, cu scoarța neagră, cu frunze mari și cu trunchiul ca o cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
chiotelor de veselie. La sosirea băuturilor asistam la o demonstrație de extraordinară dibăcie, de parcă s‑ar fi oprit În mijlocul unui mers pe sârmă În timp ce balansa În mâini o tavă cu pahare umplute vârf. În clipele acelea nu te‑ai fi Încumetat să faci haz. Telefonul mobil se ivea tot timpul din buzunarul lui Abe. Nu‑mi pot aduce aminte ce apel aștepta În ziua aceea. Poate că una dintre sursele lui avea informații particulare În legătură cu decizia finală a președintelui Bush de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu care trebuie să te deprinzi să trăiești, dar care nu trebuie lăsate să te covârșească. Când se referea la boala lui, o făcea Întotdeauna În maniera aceasta ocolită. Ravelstein Își rânduia aranjamentele finale. Și nimeni nu s‑ar fi Încumetat să‑i vorbească despre ele. Cu excepția lui Nikki. Dar Nikki era, Într‑un anumit sens, familia lui. Dacă Ravelstein avea o familie, atunci aceasta trebuia să fie una exotică, pentru că de alta nu avea nevoie. Nikki, frumosul prinț chinez, urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se făceau și tineri și puternici ca la 16 ani. Unde trăia pasărea aceasta și cum puteau ajunge la ea, nu părea a ști nimeni. Iar drumurile care duceau în afara împărăției erau pline de primejdii. De aceea, nimeni nu se încumeta să-și ia inima în dinți și să înfrunte necunoscutul. Într-o zi însă, fiul cel mai mare al împăratului i-a zis acestuia: Tată, tare mă doare sufletul să te văd așa. Lasă-mă, te rog, să merg în
Pasărea cu pene de foc. In: ANTOLOGIE:poezie by Ioana-Diana Stanciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_689]
-
i-l dădea... pentru atât de puțin lucru... Și, așa, împovărat de gânduri Iorgu se îndepărta pe alee, urcând parcă pe Golgota, zicându-și nedumerit... ”Doamne, Dumnezeule, cine-i mai vrednic să intre în Împărăția Ta, Doamne ?!” - Eu m-am încumetat să cred că truda mea de o viață, munca mea zi de zi, sunt merite care ar trebui, la Judecata de Apoi, să atârne în talerul faptelor mele bune, dar, cât vor fi cântărind, în celălalt taler păcatele mele cele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
coridor foarte lung, fără capăt de lung, luminat orbitor, parcă ar fi luat toată lumina de la soare... Vasilica, într-un capot frumos înflorat, pășea cu pas liniștit pe lângă zidul alb și înalt, foarte înalt, privind tot înainte... Iorgu nu se încumeta să i se arate în față. Ea, cu un zâmbet bun pe buze, pășea liniștit tot înainte. Când i-a aruncat o privire peste umăr, el prinse curaj... și, se apropie de ea, timid, cu răsuflarea tăiată. ”-Iartă-mă, Fata... iartă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Când am ajuns pe faleză, vântul Îmi tăia Adina Dabija 20 răsuflarea. mi-am scos cizmele și m-am așezat pe malul apei, În ideea de a-mi Înmuia picioarele În Dunăre, Însă malul era Înghețat. Doi Îndrăgostiți care se Încumetaseră să Înfrunte vântul tăios al dimineții și care se plimbau Înlănțuiți, legați la gură cu același fular mov, au trecut pe lângă mine fărĂ să mă bage În seamă. N-am putut să rezist mai mult de două-trei minute și am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În care dacă intri, mintea Începe să-ți joace feste. Acolo timpul curge invers, În sensul misterului de la Începutul existenței mele - rămas pentru totdeauna nedezlegat prin moartea prematură a mamei Ana. În aceste două locuri În care doar păianjenii se Încumetă să-și țeasă pânza, În care vântul Încă mai poate fi auzit printre crengile de pe care au fost culese fructele legate În borcane cu compoturi rămase Încă de pe vremea când trăia mama Ana, făcute chiar de mâna ei, pe care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pânza, În care vântul Încă mai poate fi auzit printre crengile de pe care au fost culese fructele legate În borcane cu compoturi rămase Încă de pe vremea când trăia mama Ana, făcute chiar de mâna ei, pe care nimeni nu se Încumetă să le deschidă, se poate trece În lumea de dincolo. Dar nu ca om, ci mai degrabă ca un fruct căzut din neatenție În fântână sau pe fundul vreunui borcan, parte indivizibilă din această lume de liniște și lumină. lângă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a explicat André, amicul lui roberto, cu care acesta colindase barurile din Amsterdam la Întoarcerea dintr-o misiune de prin Africa. Asta e proba de foc de dinaintea căsĂtoriei : dacă viitoarea nevastă va rezista acestei ultime intemperii, vaporul mariajului se va Încumeta să navigheze În apele adânci ale lunii de miere. Ce obicei grotesc ! am remarcat eu. Pe vremea când inuiții stăpâneau aceste pământuri, tatăl fetei Îi dădea pretendentului un cal și un cuțit și Îl trimitea În pădure. Dacă reușea să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
început de februarie. Când am ajuns pe faleză, vântul îmi tăia răsuflarea. Mi-am scos cizmele și m-am așezat pe malul apei, în ideea de a-mi înmuia picioarele în Dunăre, însă malul era înghețat. Doi îndrăgostiți care se încumetaseră să înfrunte vântul tăios al dimineții și care se plimbau înlănțuiți, legați la gură cu același fular mov, au trecut pe lângă mine fără să mă bage în seamă. N-am putut să rezist mai mult de două-trei minute și am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în care dacă intri, mintea începe să-ți joace feste. Acolo timpul curge invers, în sensul misterului de la începutul existenței mele - rămas pentru totdeauna nedezlegat prin moartea prematură a mamei Ana. În aceste două locuri în care doar păianjenii se încumetă să-și țeasă pânza, în care vântul încă mai poate fi auzit printre crengile de pe care au fost culese fructele legate în borcane cu compoturi rămase încă de pe vremea când trăia mama Ana, făcute chiar de mâna ei, pe care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pânza, în care vântul încă mai poate fi auzit printre crengile de pe care au fost culese fructele legate în borcane cu compoturi rămase încă de pe vremea când trăia mama Ana, făcute chiar de mâna ei, pe care nimeni nu se încumetă să le deschidă, se poate trece în lumea de dincolo. Dar nu ca om, ci mai degrabă ca un fruct căzut din neatenție în fântână sau pe fundul vreunui borcan, parte indivizibilă din această lume de liniște și lumină. Lângă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a explicat André, amicul lui roberto, cu care acesta colindase barurile din Amsterdam la întoarcerea dintr-o misiune de prin Africa. Asta e proba de foc de dinaintea căsătoriei : dacă viitoarea nevastă va rezista acestei ultime intemperii, vaporul mariajului se va încumeta să navigheze în apele adânci ale lunii de miere. Ce obicei grotesc ! am remarcat eu. Pe vremea când inuiții stăpâneau aceste pământuri, tatăl fetei îi dădea pretendentului un cal și un cuțit și îl trimitea în pădure. Dacă reușea să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mai atingeau asfaltul, se ridicau amîndoi deasupra capitalei, Tivoli de abia se mai zărea, oamenii erau cît puricii, degeaba Încerca poliția să-i oprească pe zburători, doar un avion ar fi putut să se pună cu ei, dar nu se Încumeta vreunul. Bunica, vîrÎtă sub cască și Îmbrăcată În costum de motociclist, Thomas avusese grijă, striga centaurului pe roți: Mai tare! Și mai tareeeee! Iuhuuuuuuuu! Iuuuuuu uuuuuu! - parcă se auzea din cer. Gataaaaaaaaa! răspundea Thomas. O să ne trezim În Anglia! O
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Nu am reținut numele... „Doamne, iartă-mă! Multe minciuni poate inventa omul în așa scurt timp!”, se justifica Iuliana, invocându-l pe Dumnezeu. „Craiovița Nouă” este destul de departe de Casa Albă și sper din tot sufletul că nu se va încumeta să-l caute tocmai acolo”. - Să treci tu pe acolo, să veniți împreună... Îi va fi și lui mai ușor. Ce zici, Iuli? Treci? - Nu pot promite... Eu vin acasă pe seară, mami, știi bine. Este posibil să intervină ceva
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]