1,396 matches
-
de mult mai am eu pe lângă tine ! Așa-ți trebuie, dacă vrei să vezi cum sunt făcute lucrurile. Mai bine să nu știi. Ea continuă să smulgă ghemotoacele scânteietoare cu mișcări pricepute și moi ale limbii, în timp ce Petrache își lingea, încurcat, degetele lipicioase. Iar înainte de a apuca patul armei, își șterse bine, de pulpana hainei, mâinile umezite. Fata păru să-i asculte cu atenție explicațiile, dar nu reuși din prima, de aceea el încărcă arma din nou. Tarabagiul aprobă toate aceste
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
într-o rână. — De-acuma o să-mi pară rău în fiecare dimineață... murmură ea. — O să te duc odată la castel, când o să ieși din schimbul de noapte. Urcăm pe creneluri. O să vezi ce n-ai mai văzut... Aurica se opri, încurcată. Ajunsese la cabină, Petrache sui până în dreptul ei, lățind brațele cât s-o încapă, așa lipită de scară, și deschise ușița. Se strecurară înăuntru. Nu încăpem... chicoti ea. — Întoarce-te cu fața la mine... spuse Petrache, făcându-și loc pe scaun. Pune
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nebun de legat. Stai să vedem, spuse Efrem Sirul, care veni cu ezitarea plânsurilor sale. — Nu poți cunoaște oamenii decât trecând prin starea de umilință, răspunse Cosmina, deși se vedea că ăsta nu era răspunsul ei. Se priviră câteva clipe, încurcați. Papi găsi, ca de obicei, soluția, răspunsul ei la situațiile neelucidate. Își dădu capul pe spate, izbucnind în râs, lumina îi tăie cu o sclipire buzele, lăsând verdele părului să se întunece. Nu ne rămâne decât să dansăm, spuse Filip
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și ce-i cu asta, frate ? Să te ungă... — A zis că nu se poate... Că eu n-am subsuori... Costică îl privi atent, ca pentru prima oară. — Așa e, în puii mei, zise. N-ai subsuori... Își împinse, oarecum încurcat, farfuria de tablă mai în față. Cât pe ce să împiedice un trecător, acela se feri, fără să se oprească din drum. Mai tacă-vă fleanca ! se stropși Fane Chioru, care avea, tocmai pentru că era chior, un auz de ogar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mâna spre ea. Panselia se feri, privind întrebător spre Ologu. Acesta încuviință și atunci femeia se apropie până când degetele orbului o găsiră. Îl lăsă să și le treacă încet peste fruntea, obrajii și buzele ei. — Ești frumoasă, zise. Ea zâmbi, încurcată, și-și potrivi șuvițele negre pe după urechi. Apoi tăie mititeii în bucăți mici, la fel și pâinea, le mânji cu muștar și, înainte de a apropia de flăcău farfuria garnisită așa, luă pentru sine o bucată și o înfulecă. — De ce nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
toate părțile. „Zi atunci de ce-ți lucesc ochii și nu te ții pe picioare ?“ „Mi-e somn... scâncise ea, mi-e somn“, și repetase asta până când începuse să plângă. — Nu mai trebuie buletinul, doamnă, îi spuse polițistul. Rada zâmbi, încurcată, într-adevăr, nu i-l ceruse, dar ea rămăsese pregătită cu actele în mână. — De altfel, spuse, punând buletinul, cu un declic, între clapetele poșetei, știți cine sunt, doar dumneavoastră m-ați chemat... — Știm, nu-i așa ? întrebă bărbatul, ridicându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din prima... Puțică își clătinară prapurii, Iadeș dădu rotocoale cu cădelnița, „Amin“, suspină cercul, pe mai multe voci, dintre care mai rămase, câteva clipe, suspendat ciripitul lui Mierlă. Isaia își aminti : Să zică unu’ Tatăl nostru... Cortegiul răspunse cu o tăcere încurcată. Magdalena se împiedică, Lucică o strânse tare după umeri, sprijinind-o. Ea prinse, de aceea, curaj. — Tatăl nostru... — Așa... îndemnă Isaia. Dă-ne nouă pâine, adăugă Lucică. — Nu ne duce în ispită, veni și Bunelu, încurajat. — Ce-i aia ispită ? șopti
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
neținând seama de celelalte aprecieri. — Păi, tu vezi ce scrie acolo ? — N-am ochelarii la mine, se apără Bunelu. — Dă-i lu’ Faraon să citească, îl îndemnă Calu, dar acela făcu un pas îndărăt, speriat. — Mai bine cânt ceva... spuse, încurcat. Calu înșfăcă buletinul și citi : — Republica Populară Română. Se pare totuși că acest enunț pe care îl socotea edificator nu avu efectul scontat. — Așa... și ? se stropși Bunelu. Ce-i cu asta ? — Republica Populară era pe vremea când mai erai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
toate cele cinci dimensiuni. Apoi priviră la muntele de gunoi care începea cu mâna aceea, urca negru, în bătaia lunii, cu sclipiri de obsidian, și se termina, în vârf, cu crucea pe care flutura eșarfa Magdalenei. Calu trecu, pe rând, încurcat, din om în cal și se opri la jumătate, răspunzând sibilinic, precum centaurul Chiron : — Ce e, ce nu e, în orice caz, îi zice altfel. — Și mormanul de gunoi e mai mare ca înainte, spuse Bunelu. Poate că de-aia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
buchețele de flori în mână. Mica fanfară a garnizoanei cânta, de fiecare dată, Marșul lui Radetzky. Tamburul-major, agitându-și bastonul, se străduia să atragă atenția asupra fanfarei ale cărei cazne erau acoperite de șuieratul locomotivei. Când trenul dispărea, se priveau încurcați, ca și cum n-ar fi știut de ce stăteau acolo. Se risipeau în tăcere. Birjarii se trezeau și îi duceau înapoi exact pe cei pe care îi aduseseră. Nimic nou nu se întâmplase. Cu toate acestea, peste câteva zile, se adunau iarăși
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să mă concedieze, s-o spună de-a dreptul, să nu umble cu vicleșuguri din astea. Iar dumneata, păcat că te pretezi să le faci jocul... Se opri, gâfâind. Se înroșise la față și se bâțâia pe scaun. Dar tăcu, încurcat, căci străinul aștepta, răbdător, să termine. — Așa crezi deci... Dacă nu ai deloc încredere în norocul dumitale, cine să aibă ? Jenică își pierduse aplombul de adineaori, se mărgini doar să ridice din umeri. — Cum spui, hotărî străinul și întinse mâna
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca Ioanide să-i G. Călinescu construiască cavoul, întocmindu-l așa încît să se potrivească la el și grupul statuar al îngerului și soției. - Foarte bine, spuse Ioanide, dar unde e acum mormântul soției dumitale? Hagienuș clipi din ochi, rușinat, încurcat. - Păi, deocamdată aici. Și cu mâna arătă spre un dulap cu cărți. Acolo, între tomuri, pe postamentul rafturilor de jos, lucea un chivot de metal, pe care Ioanide nu-l luase în seamă, ca o cutie de bani portativă Fichet
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
două suluri. - Vin timpuri grele, domnule Ioanide, ce ne facem? zise Saferian când arhitectul fu lângă el. Cum Ioanide nu deschise gura, Saferian mai emise o interogație: - Ce ne facem dacă e război? Ioanide făcu un gest de nepăsare. - Afaceri încurcate, se căină armeanul, nesiguranță. Undesă pleci mai întîi, ce să scapi mai degrabă? Timpuri grele, timpuri grele... - E mai bine să nu ne mai batem capul, fu de părere Ioanide. Noi aici suntem pățiți, obișnuiți cu toate răzmerițele. - În comerț
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în filozofia lui copiii prin legea naturii înlătură pe bătrâni. Făcând tot ce părinteasca lui slăbiciune îi dicta în favoarea copiilor, luase o precauțiune, deoarece soția îi testase averea, lăsîndu-i uzufructul, pe care însă Hagienuș nu-l reclama, ținând numai lucrurile încurcate și pe copii în imposibilitate de a vinde. Casa în care locuia era jumătate acordată drept zestre fetei, jumătate testată fiului celui mai mare, cu drept pentru Hagienuș de a locui în ea. O bucată bună de vie fusese dată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
puteau oferi bani. Ioanide părăsise orice altă lucrare spre a se dedica construcției bisericii, astfel că bugetul lui personal fu dintr-o dată diminuat. Mai mult, spre a fi cu totul liber, lăsase un suplinitor la catedră, iar acum se simțea încurcat să retragă prematur însărcinarea pe care o dăduse. În timpul iernii nu putea construi. Firește, primarul se dădu peste cap a găsi bani, greutatea nu era a-i obține, ci a-i încasa. Formalitățile erau grele și se fixau termene pentru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
primi de la minister o adresă, fără a fi făcut vreo intervenție, că s-a aprobat ca în locul fostului suplinitor să funcționeze un altul, al cărui nume se comunica. Astfel, conform acestei adrese, Ioanide era ținut departe de catedră tot anul. Încurcat, rectorul ceru lămuriri și i se răspunse că ministerul a înțeles cum că Ioanide ceruse concediu pe tot anul, prin urmare suplinitorul care abandonase catedra fusese înlocuit cu un altul, recomandat de Pomponescu. Nu era în uzul școalei o astfel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai mult posibil imprecizia, starea de nesiguranță și, prin aceasta, dependența în raport cu ceilalți factori sociali. Numai cu ajutorul teoriei faptele, fenomenele, diferitele situații sociale devin inteligibile, iar noi trăim sentimentul că știm unde ne aflăm și că lucrurile par mai puțin încurcate. 1.2. Etape ale dezvoltării teoriei Dezvoltarea teoriei asistenței sociale a cunoscut mai multe etape. * Primii pași în acest domeniu au fost întreprinși la începutul sec. XX de promotoarele feminismului Alisa Solomon (Germania), Marie Gaherry (Franța), Elisabeth Fry (Anglia) și
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
asupra unor persoane vulnerabile), de mult tact și abilitate. În relațiile cu asistenții sociali clienții așteaptă și le acceptă doar pe cele bazate pe sinceritate, încredere și cooperare egală. David Howe subliniază acest lucru, dacă un client este derutat și încurcat, el este greu de ajutat, trece în defensivă și se comportă cu stângăcie, ajungându-se chiar la blocarea prin refuz a cooperării sau la conflicte de opinii și, în final, la eșuarea programului sau activității respective. Nimic nu trebuie ascuns
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
și iar un strat de brânză cu ou..." Zis și făcut. Monica a luat un vas de Jena, a pus în el stratul de macaroane, stratul de brânză și ou, stratul de macaroane... A venit ora mesei și musafirii, vădit încurcați, au încercat o vreme să mestece macaroanele care pocneau spărgîndu-se între dinți. Prietena socotise că este superfluu să precizeze că în prealabil macaroanele trebuie fierte. "N-a fost grav, a comentat Monica povestindu-mi, pentru că musafirii nu erau niște apropiați
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dezorientați, speriați și melancolici. În cele din urmă, Președintele dă semne că dorește să plece, Mircea îl însoțește până la mașină încercînd să-i strecoare în mână un bidonel cu vin din podgoriile lui de lângă Calafat. "Nu, Mircea, lasă...", spune Președintele încurcat. "Lasă, bre, se încheie dialogul de adio, dacă nu bei matale, bea coana Nina." Amuțit, staff-ul germano-elvețian al Colegiului " Noua Europă" asistă din capul scărilor la scenă. Au trăit și ei într-o zi cât în zece ani la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aicea trebuiesc oameni ai faptei pre care să nu-i orbească nici șansele, nici aurul, nici stelele și ordurile mari (cari în genere se pun pre inime mice! ) și, apoi, cu oameni probi și de caracter nu se încap tranzacțiuni încurcate. Ei vor cere pentru națiunea lor cât li va ordona națiunea ca să ceară, și nu vor cede nici o iotă din pretensiunile lor, căci nu vor avea astuția de a o face. Dacă mai are cineva o singură îndoială despre importanța
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
liniștită. - a lui Alexandru cel Bun. Aici se văd rezultatele stabilității. În 33 de ani el organizează țara bisericește și politicește și moare având o singură nenorocire: are doi fii în loc de unul. Vin războaiele dintre frați, apoi dintre veri, pagini încurcate ale istoriei noastre, din care numai un lucru se vede clar, că unii ajungeau la tron cu ajutorul ungurilor, ceilalți cu al polonilor. Țara se deschide influențelor străine. În aceste turburări trece vremea, până la suirea pe tron a lui Ștefan cel
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ea, înainte de a fi reprezentată în Cameră. Prin aceasta ș-a pierdut cea mai mare parte a pădurilor și pășunelor ce le folosea mai nainte, au pierdut dreptul de a fierbe rachiu, li s-a introdus o administrațiune și justiție încurcată, care nime nu o pricepe, mânuită prin oameni străini care de fel nu cunosc împrejurările de acolo, care, în teritorul acela dedat la regulă și pace, au semănat discordii și nemulțămiri, încît abia după un an de administrațiune ungurească guvernul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
la timpul lui, a uitat de polonezul ăsta episcop von lebărvurșt. (Erna icnește și se repede la Grete. Începe o încăierare nemiloasă. Mariedl încearcă să se roage, dar se întrerupe mereu din cauza sughițurilor. Brusc, luptătoarele încremenesc o clipă. Se depărtează încurcate una de alta și încep să se dichisească. Mariedl începe să se liniștească și strânge bucățile de păr căzute din coafura lui Grete. Erna și Grete zac pe podea fără o vorbă. În cele din urmă se ridică Erna și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
VEHICULUL care trage după el toată recuzita care îi aparține. Este costumat ca și EA și dă să sugă unui Bebeluș imaginar. Se costumează în cele din urmă ca EL și împinge un cărucior de copil invizibil. Dispare din nou încurcat) EL: M-aș îmbăta conform calendarului și aș merge să joc popice în acele Zile pe care lumea le numește Sfârșit de săptămână. Și aș merge la urmă la o saună mixtă. Soarele zilnic ar răsări roșietic ca un trandafir
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]