1,401 matches
-
totul pe neașteptate, îl întrebă pe d'Arrast dacă se gândise la pedeapsă. - Ce pedeapsă? - Ați uitat de șeful poliției? - Să-l iertăm. Judecătorul spuse că lucrul nu e cu putință și că vinovatul trebuie pedepsit, în timp ce d'Arrast pornea îndărăt către Iguape. În mica Grădină a Fântânii, misterioasă și tăcută sub ploaia măruntă, ciorchini de flori ciudate se revărsau de-a lungul lianelor, printre bananieri și pandanus. Grămezi de pietre ude însemnau locul de răscruce al cărărilor, pe care umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și camera și coborî în goană scara. Se pomeni în stradă, în larma asurzitoare a clopotelor și a pocnitorilor. Trebui să se lupte cu mulțimea veselă, cu cei ce purtau lumânări, cu penitenții jigniți. Dar, fără să dea un pas îndărăt, înaintând cu trupul lui mare în susul puhoiului de oameni, își croi drum cu o mișcare atât de năvalnică încât, când se trezi singur, în urma mulțimii, tocmai în capătul străzii, se clătină pe picioare gata să se prăbușească. Se lipi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
calcul, se ridică în picioare. Peste chipul ermetic, pulberea oboselii ridează obrazul japonez. Aleargă, nerăbdător, spre singurătatea duminicii. ...Întors, întortocheat, în trecut, să recupereze întâmplări și gesturi de care fusese deposedat. Asculta duminica rulând, oră cu oră, dublată de curgerea îndărăt, oră cu oră, gest și cuvânt lângă gest și cuvânt. În jurul pereților, dulapurile metalice, planșetele. Douăzeci și trei de planșete și cinci dulapuri metalice, cenușii, verzui, primul cordon în jurul sălii. Ordinea și dezordinea barocă a atelierului de proiectare ? Normativele pentru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Înnecînd a mele gânduri de lungi maluri le risip. {EminescuOpIV 148} Prefăcute-n vulturi ageri cu aripi fulgerătoare, C-ochi adânci și plini de mite, i-au trimis în cer să sboare, Dar orbite, cu-aripi arse pe pământ cad îndărăt; Prefăcute-n stele de-aur merg pân-la veciei ușă, Dară arse cad din ceriuri și-mi ning capul cu cenușă, Și când cred s-aflu-adevărul mă trezesc - c-am fost poet. Ca s-explic a ta ființă, de gândiri am pus
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
atât de jalnic! 165Căci Sultanul, care-o crede cumcă e necredincioasă, Tânărului Cicisbeo el acum căta pricină. Cu curagiu el se ridică, creasta-i roșă se-nvenină Și lugubru el îi zice: - "fugi sau mori tu, ticăloase! ". Făt-frumos gîtu-și îndoaie îndărăt și îi răspunde: 170" Nu m-atinge-a ta insultă, tu, de-origină plebeu - Diferința prea e mare, cine ești? și cine-s eu? "Eu petrec și eu fac curte cui voiesc și ori și unde". "Te-oiu sili să lupți cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu frunza lată, cu flori pîn-în pământ, Spre marea-ntunecată se scutură de vânt ". {EminescuOpIV 421} Prin salele pustie un om în neagră haină Temîndu-se de pașii-i, se strecură în taină. Sub mantia lui lungă ascunde un pumnar, Tot îndărăt privește cu spaimă și amar. El râde... Se repede spre umbra-i... umbra sare. Din dreptul unor ziduri, încet ea iar apare... Asupră-i se repede și iar se dă-nnapoi: " - O Sarmis, luptă lungă, grozavă e-ntre noi! "Ce fugi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
187O ) Copii de pe natură Furtișagurile literarii ale lui Cocovei Moretto sau vicleniile lui Scapin traduse-n spaniolește de Signorul Don Lopez de Poeticales Motto: Es muss auch solche Kautze geben Istorie ciudată! Timpii se iau de păr și se trag îndărăt! Trecutul e viitor și viitorul trecut. - Anul l5... a furat pe anul 1870 într-un mod oribil și cu precauțiunea viclenește zâmbitoare cumcă n-are să fie recunoscut. Odată... în timpi mai... în anul 1870 trăia în România un scriitor care
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Să-i pară că ese din arc de pilastri Un prinț Cu ochii albaștri. {EminescuOpIV 543} Se-nvioșează fețele Ș-un matelot [agale], C-o luminare coborî-n Camara de butoae. De odat-un țipăt spăimântat Urlă-n urechi spre mare, Vine-ndărăt, dar flacăra De-asupra lui răsare. {EminescuOpIV 544} Se-nvioșează fețele Ș-un matelot [agale], C-o luminare coborî-n Camara de butoae. De odat-un țipăt spăimântat Urlă-n urechi spre mare, Vine-ndărăt, dar flacăra De-asupra lui răsare. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
spăimântat Urlă-n urechi spre mare, Vine-ndărăt, dar flacăra De-asupra lui răsare. {EminescuOpIV 544} Se-nvioșează fețele Ș-un matelot [agale], C-o luminare coborî-n Camara de butoae. De odat-un țipăt spăimântat Urlă-n urechi spre mare, Vine-ndărăt, dar flacăra De-asupra lui răsare. {EminescuOpIV 545} Apucă vergile în larg Și pînzile cuprinde Și de frânghii și de catarg Plesnind, sburînd se prinde. Iar căpitanul fără păs De moartea-n foc ori apă Dă luntri-n jos și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cât și în privirea raportului față cu restul spațiului. Tot astfel se-ntîmplă cu timpul. Deși închipuindu-ni-l ca infinit, fiece parte a lui determină tot trecutul și tot viitorul, e o linie de demarcare între ceea ce-a rămas îndărăt și ceea ce se va-ntîmpla înainte. În privirea cauzalității el rămâne mai obscur. Aci vine J. Bobert Mayer și susține că întreaga energie cuprinsă în sistemul nostru solar este o sumă constantă, incapabilă de-a fi diminuată sau sporită, pururea aceeași
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
determinant, deci între materii brute. Schimbul între ceea ce un om face și ceea ce un alt om ar putea face potențial și în proporție de consumația sa și producțiune aproape este o nedreptate și duce la degenerarea muncii la poporul rămas îndărăt. Producțiune. Consumațiune și schimb tratate din punct de vedere fiziocratic. [CĂRBUNE ȘI DIAMANT] 2255 Orice om datorește societății care-l susține un echivalent de muncă; dar nu orice vită încălțată are dreptul de-a determina valoarea acelui echivalent. Cele câteva
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a mână statistica literaturei românești, înfigeți-vă ochii în ea spre a vedea mai bine progresul ce-l facem - progres, metaforă ironică pentru degres, căci, cine privește obiectele din fondamentul lor absolut, acela va putea vedea lesne că pasul făcut îndărăt - negativ - e mai mare, cu mult mai mare decât cel pozitiv. [PRODUCȚIA NOASTRĂ LITERARĂ] 2258 Ceea ce producem noi nu place pentru că e prea slab față cu esperiențele de artă și literatură ce le avem în alte limbe - va să zică noi înșii
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Pentru Leda am 20 de carte de abonament la baie. Ne *** în baie. Ne *** la Vila Regală. Ne *** la Ferăstrău. Ne *** în infinit 76. Leda e germană. Prin Leda aflu toate [secre]tele lui Bismarck. ["CAUZA DEZVOLTĂRII"] 2257 *** * meu dat îndărăt de țăran să nu fie oare cauza dezvoltării mele estraordinare? S-o cerc c-un copil asta. îi reducem * ***. Și există reduse. Să vedem ce va ieși. ["MĂ NIMICESC... 2255 Mă nimicesc pentru a te iubi?! Nein, mein Kind! Pentru
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
De patru nopți, neamurile negre așezate în oazele dintre marele deșert și valea rodnică a fluviului Hapi își pierduseră liniștea. Sunetul îngrijorat al tobelor de la miazăzi arăta că nici celelalte neamuri nu mai trăiau ca odinioară. Dacă numeri patru nopți îndărăt și te gândești la viața lor dinainte, e drept, adevărata liniște tot n-o vei găsi. La miazănoapte sunt așezați statornic sau mai ales umblă de la o pășune la alta niște oameni înalți, cu trupul mai alb, și cu arcuri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Iahuben, însărcinat să-l însoțească. Iahuben fu mirat să-l vadă trist și după ce se depărtară îl întrebă: - Ți s-a întîmplat vreun necaz? Auta nu răspunse. - Pari trist, de aceea te-am întrebat! mai zise soldatul. Auta se uită îndărăt. În preajma lor nu era nimeni. - M-am descurcat greu cu Tefnaht. Mi-a spus că nu vrea să-i ia cu sine pe toți robii. Mi-a poruncit să-i aleg numai pe cei mai vrednici de muncă și mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Dacă s-ar hrăni numai ei și nu le-ar lua jumătate stăpânul ținutului și un sfert slujbașii, tot nu le-ar ajunge. Muncesc din greu și abia se întorc acasă la căderea nopții, istoviți, că trebuie să și plece îndărăt pe câmp. Și asta când e bine! Dar gîndește-te că uneori apa din Hapi nu se ridică atât cât trebuie și ogorul nu mai are mâl, e uscat! Nu toți au putere să-și facă șanțuri pentru scurgerea apei. Sau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ei, robul Hunanupu se încorda din răsputeri să vâslească. Meșterul pânzei poruncise vâslașilor să se lupte cu apele, ca să nu se abată corabia din drum. Pânza fusese strânsă. Vâsla lungă de șase coți sau lovea în gol, sau era izbită îndărăt de câte un talaz. - Dacă eram pe o corabie din Ta Kemet, ne chema Osiris al lor în Țara Morților! strigă Auta ca să poată fi auzit de Iahuben, de la doi pași depărtare. Afară de Iahuben, nu-l auzi nimeni. O izbitură
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ca de astă dată. Sclavul Auta privea zarea mării liniștite. Vedea cum îndepărtatele corăbii din față, înainte de a se topi cu totul în zare, își pierd întîi partea de jos și numai după aceea pânza. În schimb, dacă se uita îndărăt, către ultimele corăbii din lungul lor șir, băga de seamă că fiecăreia pe rând i se ivește întîi pânza și apoi se vede toată corabia. Era încă o taină pe care Auta ar fi vrut s-o dezlege și nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în argint. Acoperișul neted și rotund, învelit în solzi de fildeș, sclipea odihnitor pentru ochi la lumina soarelui, în oricare ceas al zilei. În nopțile cu lună, Auta știa cât era de fermecător acest acoperiș. Spre laturile palatului, mult mai îndărăt și acoperite cu pâlcuri de copaci înfrunziți, se întindeau șiruri de clădiri scunde și cenușii, din granit cioplit, cu acoperișuri drepte din plăci de bronz. Printre arborii din dreapta se zăreau mișunând soldați. Dincolo, în stânga, nu era nimeni; acolo, numai noaptea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se prăbuși horcăind și muri în câteva clipe, apucând cu mâna văzduhul. Celălalt rob își aruncă uneltele și vru să fugă. Preotul privea. Atunci soldatul își înfipse îngrozit lancea udă de sânge în robul rămas viu. Apoi și-o trase îndărăt, cu mișcări încete, privind-o cu jale și groază. Preotul plecă fără a rosti vreun cuvânt, decât făcîndu-le robilor săi semn cu nuiaua. Iar soldatul se sprijini de lance cu fruntea și începu să hohotească de plâns. Era un soldat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în mare. Am înotat până la țărm, și de la țărm am urcat muntele dinspre răsărit, trei zile. Auta îl privi cu ochi de frate mai mare, mândru de tânărul rob și tulburat. Apoi îi spuse să-l aștepte și se duse îndărăt în palat. Marele Preot ședea în jilț. Îl sfredeli de-acolo cu privirea și, când Auta deschise gura să vorbească, îl opri cu un gest: - Auta, știu că-ți va fi greu să-mi spui adevărul și că-ți va
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îl apucă o spaimă nouă: dacă-și pierduse glasul? Ființa ciudată îi făcu un semn. Auta nu înțelese, dar se strădui să-i urmărească mâna. Această mână, într-o mănușă argintie (sau era totuși pielea?) lipită de degete, se îndreptă îndărăt. Abia acum Auta văzu înălțîndu-se la vreo zece pași de el uriașul turn. Lângă turn erau alte câteva făpturi, asemenea celei care era alături de el. Auta stătea înțepenit. Trecu un răstimp destul de lung. Făptura de alături nu părea nerăbdătoare. Aștepta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
simțea năuc. Totul dimprejur îl cotropise ca într-o clipă cumplită. Privea în neștire, smulgea fără să-și dea seama spice de grâu fărîmițîndu-le între degete, deschise gura să spună ceva, dar tăcu, întinse mâna spre străin și o retrase îndărăt. Apoi deodată se lumină. Își aduse aminte că trebuie să facă ceva, să se întoarcă la cortul soldaților și să trimită un crainic la Marele Preot, sau mai întîi să intre în turn, dacă străinii îl vor lăsa să intre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu ac nimeni nu i-l gustă. Alte câteva lucruri ciudate îi fură ținute câte un număr de clipe lângă ochi, pe tâmplă, pe limbă (Auta uită curând toate acestea) și scaunul cu cei doi inși așezați pe el coborî îndărăt lângă ceilalți. Auta nu putea ști ce se va întîmpla, dar era bărbat și încă bărbat voinic față de aceste făpturi firave, așa că nu-și arătă în nici un fel îngrijorarea. Atâta mai dorea, înainte de moarte să fie lăsat să-și mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Preot. Sau nu le înțelegi bine limba, și. te-ai lăudat că o știi. Dar atunci unul din străini arătîndu-se pe sine cu mâna, zise în limba atlantă: - Bătrân. Eu sunt bătrân. Trei veacuri și... Marele Preot făcu un pas îndărăt. - Ei știu limba noastră, Auta? întrebă Tefnaht căutând să-și ascundă îngrijorarea. Auta îi cercetă ochii și se gândi o clipă, apoi răspunse, moale: - Nu, stăpâne... numai câteva vorbe. Limba noastră li se pare prea grea. Străinul îl privi pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]