1,549 matches
-
Decor: e incredibil de chic, minimalistă și elegantă. Singurele lucruri care fac notă discordantă sînt hăinuțele lui Amy, care au tendința de a sta Împrăștiate pe podelele din camera de zi și din bucătărioară, dar Lisa, nedezmințindu-se, reușește să le Îndese În cutii de răchită elegante și, odată ce sus-zisele cutii sînt strînse Într-un teanc ordonat lîngă perete, nici prin cap nu ți-ar trece că vreun copil a pus măcar piciorul În casă, darămite să mai și locuiască aici. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În fața ochilor Își Întoarse brusc capul, silindu-se să privească În direcția opusă; era prea târziu. Văzuse craniul murdar de pământ, cu orbitele goale, de care atârnau șuvițe de păr alb. Văzuse vertebrele Împrăștiate, amestecate cu țărâna. Înțelesese. Continuând să Îndese rămășițele În sacul de plastic, groparul Îi aruncă o privire lui Michel, rămas lângă el, năucit. — Mereu aceeași poveste..., mormăi el. Nu se pot abține, trebuie să privească. Un sicriu nu rezistă douăzeci de ani! mai zise el cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
despre cină, filme, despre aranjamente care totuși rămân în picioare. E o bună dispoziție generală. Abia mă abțin să nu strig și eu „Uraaa !” Dar n-ar prea fi în ton cu statutul de partener. Îmi strâng toate hârtiile, le îndes în servietă și-mi trag scaunul. — Samantha. Am uitat. Guy se îndreaptă spre mine. Am ceva pentru tine. În clipa în care îmi întinde un pachet alb simplu, mă străbate un val ridicol de bucurie. Un cadou de ziua mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă pune ușor în încurcătură. Mai dau o foaie pentru a dovedi că e cum spun - și nu știu cum, întregul conținut al dosarului îmi zboară pe jos. Slavă Cerului că există agrafe de birou. Roșie la față, culeg dosarul de pe jos, îndes toate hârtiile înapoi în el și iau o gură de cafea. — Îhâm. Guy dă din cap foarte serios. Ce să zic, e bine că nu ești nervoasă sau agitată sau ceva de genul ăsta. — Da, zic, refuzând să mă ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
par să nici nu observe ce se întâmplă în bucătărie. Și să nici nu-mi audă țipetele. Partea bună a lucrurilor este că se pare că de data asta i-am dat de rost toasterului. Când au terminat de mâncat, îndes vasele murdare în mașină și încerc disperată să-mi amintesc cum am pus-o în funcțiune ieri, când Trish intră în bucătărie. — Samantha, domnul Geiger dorește să te vadă în biroul său, spune. Pentru a discuta salariul tău și condițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un portbagaj ? îi răspunde Eddie agasat. Aș vrea să te văd pe tine că faci asta ! N-am trei mâini, să știi. Mi-l și închipui pe Eddie luptându-se cu o tonă de baloane strălucitoare, chinuindu-se să le îndese în Porsche, și-mi mușc buza cu putere. Nu ți-am trecut vârsta pe baloane, Samantha, adaugă Trish cu glas șoptit. M-am gândit că o să apreciezi gestul, așa, ca de la femeie la femeie. Ridică paharul și-mi face ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să găsesc un subiect de conversație. — Îhm... trebuie să-ți mărturisesc ceva, spun, arătînd spre farfuria lui. Ți-am furat o scoică. Aștept să se prefacă șocat sau furios. Sau cumva. Nu-i nimic, spune absent și Începe să-și Îndese mîncarea În gură. Nu Înțeleg. Ce s-a Întîmplat ? Unde s-a dus toată veselia ? Parcă e brusc alt om. *** CÎnd ne terminăm puiul, tarhon cu cartofi prăjiți și salată de anghinare, mă simt deja absolut mizerabil. Întîlnirea asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
auzea și el tot mai tare, așa că, până la urmă, aveam și noi puțin noroc. - Ușor. M-am strecurat primul În mărăcinișul des și am tras de culcușul lui Enkim, În timp ce Runa, roșie la față, Îl Împingea din toate puterile. Îl Îndesarăm pe Enkim În mărăciniș, după care ne afundarăm și noi printre spinii ascuțiți, fără să ne pese de zgârieturi - eram rupți de țepi, bătuți peste față și peste mâini de crengile uscate, În timp ce colbul stârnit din pământul sfărâmicios ne umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În clocot, apoi o acoperi cu o piatră netedă de prundiș. Aburul prinse a ieși În fuioare subțiri de sub piatră, iar el mai așteptă câteva clipe Înainte să deșerte apa și praful Într-o cochilie mare de melc În care Îndesase un snop de frunze de mentă. - O să te răcorească, Îmi zise Înainte să-mi Întindă cochilia. - Ție, Aban, am spus și am Întins spre el palma cu degetele rășchirate. - Ție, Krog, răspunse el și, În clipa aceea, femeile ieșiră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pentru oale. Articole de băcănie În valoare de câteva sute de dolari erau ambalate În cutii de carton. După ce făcea cumpărăturile, Vela nu se Întorcea acasă, ci pleca la universitate cu mașina. Eu preluam cumpărăturile livrate la domiciliu și le Îndesam În frigider sau pe rafturile din bucătărie. Desfăceam cutiile de carton și la aplatizam, după care le duceam jos cu liftul. Eram În relații amicale cu intendentul și nu voiam să‑l plictisesc cu căratul gunoiului. Kerrigan, poetul și traducătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
care „le‑au cunoscut vag” În gruparea antisemită, paramilitară, numită Garda de Fier? Adevărul e că Îmi plăcea să‑l urmăresc pe Grielescu. Avea o sumedenie de ticuri. Era un fumător nervos, care ba Își scurma pipa, ba și‑o Îndesa, ba Îi destupa țeava cu un curățitor de sârmă, ba nivela cu degetul cocoloșul de tutun din căuș. Era scurt și chel, dar Își lăsa părul de la baza craniului să crească și să i se reverse peste guler. Țeasta, larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
povestit că la masă ținea disertații despre istoria antică, Își umplea pipa, aprindea o sumedenie de chibrituri. Își Încleșta pipa ca s‑o Împiedice să tremure și, pe urmă, degetele care țineau chibritul tremurau de două ori pe atât. Își Îndesa mereu În pipă tutunul rebel. Și când tutunul nu se lăsa presat, nu avea destulă forță În degetul mare ca să‑l bătucească. Cum ar putea un asemenea om să fie primejdios din punct de vedere politic? Manșetele hainei Îi atârnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să ne ducem acasă. Odată culcat În patul meu o să mă simt mai bine. Firește, nu mă vedeam cum arăt. Nu știam ce febră mare aveam - nu urmăream decât să demonstrez că eram perfect sănătos. Rosamund a cedat și a Îndesat valizele și cutiile noastre În portbagajul unui taxi. Când am ajuns la destinație, după ce‑am plătit cursa era, desigur, cu neputință să car bagajele sus, iar șoferul, mirosind dificultăți, și‑a băgat banii În buzunar și a șters‑o. Necazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Mobila era turtită la pământ ca butaforia din teatru. Nimic nu a mai rămas În picioare. Între timp a fost adus un camion, și toate hainele mele, pălăria Borsalino, aparatul de ras electric, articolele de toaletă, CD‑urile etc., erau Îndesate laolaltă În pungi de supermarket. Eu am fost urcat Într‑un scaun cu rotile și Încărcat apoi În remorca unui camion. Acolo am dat peste biroul meu - ba nu, peste cabinetul unei surori, micuț, dar pus la punct, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Vomită.) Te omor! PARASCHIV: O să-ți treacă. MACABEUS (Mieros.): Mi-e foame. Mai vreau. PARASCHIV: Trebuie să te porți frumos cu mine. MACABEUS: Mă port frumos. PARASCHIV: Ar trebui să-mi pupi mâna. MACABEUS: Ți-o pup. PARASCHIV: Ha! (Îi îndeasă alt cartof nesărat în gură.) MACABEUS (Înghițindu-l hulpav.): Era... fără sare... PARASCHIV: Sarea ți-o dau separat... (Îi presară sare pe limbă.) MACABEUS: Mare cutră ești... PARASCHIV (Râzând.): Zău? MACABEUS: Ah ce te-aș mai beli! Ce te-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mine, de urlam că credeam că jucau ăia cu copitele în afundul meu, împungeau cu coarnele să-mi iasă prin țâțe, prin ochi, prin urechi, peste tot unde căta și nu găsea scăpare, băga Macatist toți ăia în mine, îi îndesa, îi colcăia, îi răsturna, era tartorul lor și eu eram răchitișul în care-i alunga, eram prădătura ălora, eram groapa neumplută de toată colcăiala ălora și moartă eram de-atâta colcăială și moartea venea atât de dulce, ca lintița sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dat seama că uitasem în sufragerie geanta cu mapa și am intrat valvârtej, încălțat, și mi-am trecut-o pe după umăr. O ultimă privire în oglinda din hol - aveam cravata vârâtă pe sub gulerul cămășii. Am dat-o jos și am îndesat-o repede în geantă. M-am privit încă o dată în oglindă: un tânăr responsabil, inspirând dinamism, a cărui cămașă descheiată la doi nasuri exprima virilitate și nonconformism. Am luat metroul. Căldura de pe străzi devenise insuportabilă. Mașinile și sudoarea oamenilor fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mătăsoasă care mă protejează în timpul delăsării mele la catedră pentru a rezolva unele probleme de procedură. Atunci oalele redevin copii cu fețe urâte, îmbrăcați în pulovere roase la guler și mâneci, care scot pe gură aburi când răsuflă și își îndeasă bine pe cap căciulile croșetate. M-am gândit de multe ori ce-aș face dacă ar lua foc școala și ar trebui să intru în flăcări ca să-l salvez pe vreunul, dar nu trebuie să-mi fac griji în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că moșneagul se uita la Magda, care lucra în bucătărie și era pe jumătate acunsă de un raft metalic. I se vedeau mâinile grăsuțe cum trebăluiesc deasupra plitei, cum apucă furculița și înțeapă carnea, depunând-o între feliile de pâine, îndesând-o puțin și făcând loc pentru celelalte ingrediente. I se vedea și profilul, bonețica rozalie de sub care nu ieșea nici un fir de păr, nasul coroiat și gura întredeschisă. Nu m-am interesat prea tare de lucrul ăsta, pentru că exista posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să mă întrebi dacă am pus niște pâine la prăjit, ei bine, nu! —E, asta e. M-am ridicat ușurel și m-am dus la frigider, de unde am scos pachetul de galete pe care-l păstram pentru situații de urgență. Îndesând cât de multe puteam în aparatul de prăjit, am scos margarina și borcanul de ciocolată Marmite. Pe unde ai fost, Sam? întrebă Hawkins, sprijinindu-se de masa din bucătărie și fixându-mă cu cea mai intensă privire albastră de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Sfântul Simion Stilitul 1? — S-ar putea. N-am avut eu nici un stâlp, dar nu m-am epilat pe picioare și cam aici s-a oprit asemănarea dintre noi. Se auzi scârțâitul prăjitorului: galetele nu ieșiră la suprafață pentru că le îndesasem prea mult, dar le-am pescuit cu un cuțit și am început să întind ciocolată pe ele. Nici măcar n-o să-ți pun vreo întrebare despre criza asta a ta, zise Hawkins cu noblețe. Ar fi fost mult mai nobil dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ajută, zisei eu cu sarcasm. Ce sofisticat. — Bestie mică, zise Hugo. Ia un bol, umple-l cu ce vrei și, după aceea, domnii aceia de acolo o să ți le gătească, dacă îi rogi frumos. Îmi arătă vreo doi orientali mari, îndesați în uniforme albe, care stăteau în spatele unui semicerc de guri feroce de gaz care le ajungeau până la brâu, deasupra cărora se afla un vas enorm de oțel inoxidabil, din care se ridicau nori groși de abur de mâncare. Îmi amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Roma. Văzu că tocmai intrau În Canale din Cannaregio. În cinci minute, poate mai puțin, aveau să ajungă la destinație. Femeia se opinti afară și se opri pe punte. O neașteptată pală de vânt Îi smuci chipiul, iar ea-l Îndesă pe cap cu o mână, apoi Îl luă și Îl lăsă pe lângă corp. Fără să mai fie rigidă, se dovedi a fi mai mult decât atrăgătoare. Brunetti urcă scările și rămase lângă ea. Cotiră la dreapta În Marele Canal. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
toate, perfecte și umede, pline de dulceață. El luă cuțitul și Începu să descojească una. Când termină, cu zeama curgându-i pe ambele mâini, o tăie În jumătate și-i dădu ei bucata mai mare. Mare parte din cealaltă o Îndesă În gură și-și șterse zeama ce-i curgea pe bărbie. Termină smochina, mai mâncă două, se șterse din nou la gură, se curăță pe mâini cu șervețelul și spuse: — Dacă-mi dai și un pahar mic de vin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se aranjă, Brunetti Îngenunche să-și adune hârtiile ce i se Împrăștiaseră din servietă, iar Patta se duse să se așeze În spatele mesei de lucru. Anitei Îi luă să-și Încheie bluza atât cât Îi luă lui Brunetti să-și Îndese hârtiile Înapoi În servietă. Când totul era din nou la locul cuvenit, Patta zise, folosind formula de politețe: — Vă mulțumesc, signorina. Am să vă trimit hârtiile astea de-ndată ce le semnez. Femeia clătină din cap și porni spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]