8,189 matches
-
nouă pe care n-o vedea împlinită decât alături de ea. Păcatul, plecarea precipitată și de autopedepsire a lui Radu, reprezenta o șansă pe care nu era prost să o piardă dar trebuia să aibă răbdare și mult tact. Nu se îndoia că, mai devreme sau mai târziu, atunci când va fi nevoită să se întoarcă la rutina de zi cu zi, Luana va constata că-și mai iubește încă bărbatul. Că în ciuda suferinței pe care i-o provocase, sentimentul de afecțiune adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe ziar. Am o vagă idee. Putem merge împreună, dacă vrei. Numai până acolo. După aceea mă descurc singură. Sigur. Clădirea în fața căreia el opri mașina o impresionă peste măsură. Fațadă din sticlă, uși imense, scări de marmură. Ezită. Se îndoia că locul ei era acolo. Nu te teme, făcu Ștefan din spatele ei. Înăuntru sunt oameni ca și tine. Îl lăsă afară și ea păși dincolo de ușă. Tot ce i se înfățișă o făcu să se creadă teleportată într-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Îți mulțumesc că ai adus ziarul în casa mea, că ești lângă mine, că exiști. Să dea Dumnezeu să știu cum să te răsplătesc pentru tot binele pe care mi-l faci. În clipa aceea, ca o presimțire, el se îndoi amarnic că va ști să facă asta. Acceptă, însă, provocarea, cu speranța că Acela pe care ea îl invocase își va întoarce privirile și către el. În prima zi de muncă, Luana debarcă în anticamera cochetă la ora opt. Pregăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana se retrăgea în camera ei și se apuca de citit. Își făcu un program strict de studiu pe care nimeni nu îndrăzni să i-l tulbure. La sfârșitul lui februarie, într-o dimineață albită de atâta zăpadă încât se îndoia că va mai veni, vreodată, primăvara, sună telefonul și Luana auzi în receptor mai înainte să apuce să scoată un cuvânt: Good morning! I'm Nik Lost. Is Mr. Bariu there? Se blocă. Deși înțelesese ce i se vorbise, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
șeful. Întreaga dimineață se foi și nu-și găsi liniștea la gândul că-și permisese să facă acest lucru fără aprobare. Consultase agenda de lucru și fixase întâlnirea la una din orele pe care le păstra pentru eventualele urgențe. Se îndoia, amarnic, că fusese inspirată și nu era deloc convinsă că pronunția ei în engleză sunase măcar acceptabil. La întoarcerea directorului, ea i se înfățișă palidă, reușind cu greu să-și înfrâneze tremurul vocii. Îl puse în temă cu evenimentele zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
puțin tot atât de sus pe cât o făcuse în afaceri. Avea nevoie de un om care să-l ajute să-și atingă obiectivul și nu era deloc convins că ea este acela. Ceea ce interlocutoarea sa ascundea sub rochie îl făcea să se îndoiască, amarnic, că discuta cu cine trebuia. Atunci, asta e, zise Luana cu o detașare care-l făcu pe Bariu să tresară. Hotărî că e cazul să intervină între acești încăpățânați care, trăia vaga impresie, aveau mult mai multe să își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
refuza să fie socotit lipsit de mijloace, ca toți cei care locu iesc Într-o magherniță prăpădită. Voia să fie privit ca oricare alt profesionist din clasa de mijloc, iar ea era Încântată să-i facă pe plac. Dar se Îndoia că ar putea să mai reziste multă vreme. N-ar fi vrut să-l vadă plecând. — Îți e vreodată dor de Leida? l-a Întrebat ea. Treceau pe lângă un canal cu apă stătută, acoperită de un strat de ulei. — Nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ținea Întruna pe nas la lucru, iar lui Margaret i-a făcut plăcere să-i vadă culoarea ochilor. — Nu-i așa că e plăcut? a exclamat. E prima oară când ieșim un deva În oraș Împreună. Rostind vorbele acestea, nu se Îndoia o clipă că situația nu era În nici un fel convenabilă: o femeie occidentală și un tânăr javanez Împreună Într-un loc public! știa bine că indonezienii detestă astfel de situații. Poate că tocmai din pricina asta se ținea el atât de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care se numesc Texeira, De Souza și Menezes, deși arată ca toți ceilalți indonezieni. Povestirile despre istoria legendară a insulei Perdo erau cele mai Îndrăgite de Adam. Se agăța de ele cu pasiune, temător să nu-l părăsească. Nu se Îndoia o clipă că liniștea sufletească resim țită la amintirea lor venea din faptul că Îi dezvăluiau cauza deosebirilor dintre el și ceilalți. Poate că și În el curge sânge străin. De aceea nici nu arată ca ceilalți copii de pe insulă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a tăcut un moment, cu pieptul umflat de o satisfacție obosită. În momentul acela vâjâiala circulației Jakartei a devenit atât de puternică, punând capăt monologului lui Din și umplân du-i lui Adam auzul cu propriile ritmuri. El nu se Îndoia Însă că Din n-avea cum, nu era În stare să tacă prea mult timp. — Fratele meu, a zis el, e În Malaysia. — Ce? a sărit Din, Întorcându-se să-l privească. Credeam că nu știi unde se află! Adam
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
La vie passionnée d’Arthur Rimbaud, Războiul peloponesiac, vol. II. — Dar cum? Cum puteam eu să cunosc adevărul, să știu că Din minte? A spus doar Margaret mi-a cerut să mă ocup de băiat. N-aveam de ce să mă Îndoiesc. Asta Înseamnă să ai Încredere, Mar garet. Asta Înseamnă să nu fii cinic. Se cheamă omenie. Eu n-am pierdut-o. Nu vreau s-o pierd. Spre deosebire de... S-a oprit, a luat o gură de bere și și-a clătit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-l ungă decât după ce a simțit că i-a mai trecut durerea și că nu mai gâfâie. Când a Început, degetele Îi alunecau lin pe pielea Întinsă și netedă. Adam și-a ținut respi rația și a ridicat un braț Îndoit din cot, cu pumnul strâns, de parcă se ferea de o primejdie cu neputință de ocolit. A Încercat iar să se liniștească, dar mângâierile fetei Îl gâdilau și-i venea totodată să chicotească și să icnească. știa că, dacă râde, presiunea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
plutea pe față ceva ce Adam a recunoscut imediat, căci Îi era prea familiar lui Însuși: sfiala. — Cine e? a Întrebat Adam arătând cu mâna spre foaia de hârtie. Karl a privit un moment desenul, a râs zgomotos și a Îndoit hârtia dintr-o mișcare. — Oh, nu-i nimic, eram doar cam plictisit... mă jucam. Ia să vezi ce poate să facă tata doar dintr-o foaie de hârtie! și din câteva mișcări pricepute a transformat desenul Într-o bărcuță. — Hai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu vocea senină, neschimbată, îi aminti că era o ipochimenă drăgălașă. Apoi auzi cum se răsucește butonul yalei. Coborî scările și se simțea ca un câine bătut. Scena trebuia să fie un avertisment. Un avertisment? Greșise cu ceva? Da, greșise, îndoindu-se chiar și pentru o clipă, de dreapta lor judecată. Mai asistase odată la această coaliție a tăcerii. Tocmai picase un musafir, pare-se nepoftit, un coleg de-al Ninei, profesor de sport, fost handbalist. Își făcuse bietul om intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de informare cu mult mai complete decât acelea la care ai putut ajunge tu într-un timp relativ scurt, fușerind pe ici pe acolo, să știi că niciodată nu judecăm un om dacă nu avem motive suficiente, să nu te îndoiești de asta. În ce-l privește pe X, păi el e o țintă clară, mă, ca la poligon când ești pus să tragi într-o vacă mare din PFL, situată la doi metri distanță. O poate ochi și un orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar fi potrivit excelent în contextul discuției. Alexe rămânea pentru ei un cui, un punct sensibil era mult mai lesne să-l ocolești decât să-l combați, era imposibil ca după o întâlnire cu el să nu începi să te îndoiești de propria ta persoană, să nu-și șubrezească cele mai intime convingeri, să nu-ți strecoare în suflet îndoială, să nu-ți invadeze gândurile câteva zile măcar. Alexe era ca un fel de conștiință supărătoare, sâcâitoare, arțăgoasă, absurdă și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se simte și ea lezată în niște drepturi pe care și le alocă fără nici un merit, dacă nu-și corcolește niște orgolii fără de sens. Uneori își aducea aminte cu jind de pacea acelui trio, Alexe, Nina, Marga. Începea să se îndoiască serios de justețea atitudinii sale... Poate îi respingea doar din lașitate, poate îi era de fapt prea greu să se înalțe pe aceeași treaptă cu ei. Tăcea. Nu știa cum să procedeze ca să poată pleca, să se îndepărteze cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce-l avertiza că persoana din fața lui poartă pe umeri o răspundere anume și dintr-odată devenea smerit, chipul i se însenina de cele mai alese zâmbete, își potrivea cuvintele, vorbele lui trebuiau să facă impresie și deși nu se îndoia de mijloc, Carmina avea impresia că îi place să se poarte așa, echivoc, chiar dacă felul lui de a fi semăna a ploconire. Toate acele schimbări survenite la Ovidiu o uimeau pe femeie, o făceau să se neliniștească, parcă o ciupercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ce pretext a folosit Fanny Tarrant în cazul tău? — Pretext? — Da, pretext. De pildă, îl lămuri Șam, parcă explicându-i ceva unui copil, pretextul interviului meu este difuzarea pe post a filmului Întunericul. — Aha, cu asta te-a păcălit! — Mă îndoiesc însă că în cazul tău Fanny Tarrant a vrut să-și axeze interviul pe Antologia Paragon de texte dedicate crichetului. Asta-i cea mai recentă antologie a ta, nu-i așa? — Nu, ultima a fost de fapt cea cu Testamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ne fie deloc greu să-l plasăm la o revistă. Multă lume s-ar bucura văzând cum i se mai taie din nas lui Fanny Tarrant. Cunosc pe cineva la Chronicle care-ar fi fericit să publice așa ceva. — Nu mă-ndoiesc, Șam, dar... Șam țopăi prin încăpere, extaziat de frumusețea planului pe care-l născocise. — S-o batem cu armele ei pe nemernica asta! Ia-i un interviu în timp ce are iluzia că ea te intervievează pe tine! Află câte ceva despre trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
vorbi Adrian pe tonul cuiva care dorește sincer să fie lămurit, când ați terminat de scris unul din articolele dumneavoastră cu adevarat urâte, ca acela despre Șam... A, pot să scriu și mai urât de-atâta! exclama Fanny. — Nu mă-ndoiesc de astă, zâmbi Adrian. Dar când ați terminat un asemenea articol și el vede lumină tiparului, vă imaginați victima citindu-l? Vreau să spun, vi-l imaginați pe bietul Șam, să zicem, dându-se jos din pat duminică dimineață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ceasul de mână. — În locul tău, m-aș pune pe treabă imediat. Nu ai prea mult timp la dispoziție. — Bine, fie, nu mai pot îndrepta râul făcut, zise Șam. Dar te-aș putea ajuta să te-mpaci cu gândul asta. — Mă îndoiesc. — Îți poți face o pregătire psihologică pentru ce-o să urmeze. Frică e cel mai mare dușman al tău. — Te pomenești că în timpul sejurului tău californian ai facut ședințe de psihoterapie? îl întreba Adrian. — Care-i cel mai rău lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
25, Scara I, et. I, ap. 144 Localitatea Huși, cod 6575 Județul Vaslui h) Înainte de a fi introdusă în plic, scrisoarea trebuie recitită obligatoriu pentru a corecta eventuale greșeli, apoi ea va fi introdusă în plic cu formula de adresare îndoită către interior, urmând ca plicul să fie lipit și introdus apoi în cutia poștală. i) Pentru a avea deplina convingere că elevii au înțeles cum se întocmește o scrisoare, învățătorul poate stabili ca sarcină pentru întregul colectivul de elevi, alcătuirea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
O crizantemă privește lung în sus la soarele ce se arată indecis și palid apoi își frânge tulpina în țărâna rece și umedă. Un vânt rece scormonește totul și din copaci plouă cu frunze galbene, triste. În tulpinile care se îndoaie, în frunzele care cad și mor, simți parcă o lume întreagă de plante și gâze care se întrece neputincioasă între o luptă nedreaptă ce le sortește pieirii. Doar furnicile, mărgele negre semănate pe drumuri albe de lumină, aleargă să agonisească
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
te gândi că nu mă vei mai revedea și că vei muri dorind să mă mai privești odată în față, să mă mai strângi odată la piept și să mă mai auzi vorbind! Nu, te rog să nu te mai îndoiești că voi veni în curând la tine și că voi sta cu tine veșnic, ca să te alin și să te bucuri. Drept nu este să te îndoiești la fiecare zgomot, să uiți să mai zâmbești și să fii atât de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]