1,117 matches
-
arăta vânzătoarei amuzate marfa de care avea nevoie: nu aia, băi Ghiță, aialaltă - pâinea aia, sticla aia, paltonul ăla. Cu cârja i le arăta. Și dacă vânzătoarea se făcea că nu pricepe, agăța chiar el marfa cu pricina, cu capătul îndoit al cârjei. N-avea timp de fleacuri - trebuia să se întoarcă iute acasă, unde-l așteptau Viețile sfinților, pe care le copia cu scrisul lui mărunt, meticulos, în registre mari, cu coperți cartonate. Le făcea apoi cadou acelora din familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pună uși metalice și gratii la balcon, chiar dacă locuiau la etajul opt. Cosmin ieși pe balcon, să nu scape scrumul pe covor. Printre blocuri văzu mișunând trupuri obeze sau ațoase, cămilite, cărând sacoșe doldora. Aveau umerii frânți, mergeau cu genunchii îndoiți. Pe chipurile de obicei încruntate sau viclene, acum se citea bucuria vânătorii îmbelșugate. Nu numai că își vor umple burțile, dar era asigurată hrana și pentru viitoarea generație de prădători urbani. Stinse țigara în farfuriuța de pe pervazul balconului. Patru raze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din cap. — O parte a personalului bea ceva sus. Băuturi nealcoolice. În întâmpinarea Anului Nou. Poate doriți ceva. Fiona se gândi. — Niște suc de fructe. Un suc de portocale, poate. — Păreau să nu mai aibă suc de portocale, spuse infirmiera îndoită. Să văd ce pot face. Fanta e bine? I-am dat să înțeleagă că nu ne-ar deranja Fanta, apoi am fost lăsați din nou singuri un interval de timp care ni s-a părut foarte lung. Nu găseam nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lanț de circumstanțe, presupun, care a adus... Brusc, mi-am dat seama că nu înțelesesem remarca ei. De ce aș fi furios pe doctorul Bishop? Poate că ar fi fost mai bine dacă v-ar fi dat antibioticele ieri-noapte, spuse ea îndoită. Măcar s-ar fi simțit mai bine. Deși până la urmă, n-ar fi avut nici o importanță... — Ia stai, am spus. Am crezut că le-a primit ieri-noapte. Vreau să spun că asta mi-au spus că se va întâmpla. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
plăcea ca un principe să fie cumpătat, pe cînd soldații preferau un principe cutezător, crud și lacom. Ei voiau de asemenea ca acesta să facă uz de însușirile lor, împotriva poporului, pentru ca la rîndul lor, ei să obțină o soldă îndoită și să-și satisfacă din plin lăcomia și cruzimea. Se întîmpla astfel ca împărații care, nici prin firea lor și nici prin felul de a guverna, nu se bucurau de o faimă prea mare, așa încît să poată ține în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de o îndoită glorie, aceea de a fi creat un principat nou și aceea de a-l fi înzestrat și întărit cu legi bune, cu armate bune și cu pilde de același fel; după cum, dimpotrivă, se va acoperi de o îndoită rușine acela care, fiind născut principe, își va pierde statul din pricina puținei lui înțelepciuni. Dacă ne gîndim acum la acei seniori din Italia care și-au pierdut statul în vremurile noastre, cum sînt regele Neapolului, ducele Milanului și alții, vom
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un șurub, făcu o curbă scurtă spre dreapta Într-un nor de zăpadă și apoi merse paralel cu dealul și cu gardul de sârmă ghimpată, Încetinind. Privi În sus, pe deal. George cobora făcând un telemark, aproape Îngenuncheat; un picior Îndoit și ținut Înainte, celălalt târându-se În spate; bețele-i atârnau ca picioarele subțiri ale unei insecte, ridicând norișori când atingeau zăpada și, la final, poziția asta Îngenuncheată se transforma Într-o curbă frumoasă spre dreapta, el ghemuit, cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i prindă și pe ceilalți, până la ultimul jucător. 28.Păsările călătoare Jucătorii stau în cerc perechi unul în fața celuilalt cu fața spre centru. Unul dintre elevi rămâne fără pereche. Jucătorii din interiorul cercului stau cu picioarele nemișcate sau cu genunchii îndoiți. Jucătorii din afară sunt „păsărelele”. La un semnal dat de conducătorul jocului, „păsările”, împreună cu cel fără pereche, aleargă în jurul cercului format din „cuiburi”. La al doilea semnal „păsările” trebuie să se așeze în dreptul unui cuib. Jucătorul fără pereche va căuta
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
alergării, se opresc, își dau mâna și spun „Hai noroc, noroc!”. După aceea continuă fuga pentru a ocupa locul rămas liber. Cel care rămâne pe dinafară reia jocul. 32.Ursul nărăvaș Locul - curte, teren, sală. Material - un săculeț, o batistă îndoită, un fular. Jucătorii sunt așezați în cerc ținându-se de mâini iar în interior se desenează vizuina ursului. În ea stă ursul ghemuit cu săculețul sau cu batista în față. Jucătorii aleargă în cerc spre dreapta sau spre stânga. La
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
în acrochirisma. — Vezi? întrebă maestrul arătând spre cei doi. E un fel de joc în care loviturile sunt simulate cu palmele deschise, dar în care trebuie să cunoști anumite scheme de evitare și de apărare - îți aperi fața cu brațele îndoite. Privi cu atenție lupta celor doi. — La Roma s-a format o asociație a atleților profesioniști. Luptătorii, pugiliștii și pancratiștii au aceleași drepturi ca lucrătorii obișnuiți. Făcu un semn instructorului, care le dădu câteva ordine celor doi luptători. Acum, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din mai multe motive, explică Proculus. Unul dintre ele este că forma lui curbată îți îngăduie să-l înclini cu ușurință spre interior. Valerius luă scutul și începu să străbată galeria. Furca atârnată deasupra lui îl obliga să țină genunchii îndoiți și să stea aproape ghemuit. Umărul stâng, care sprijinea scutul, cedă după scurt timp din cauza efortului, brațul deveni rigid, iar Valerius nu mai reuși să încline scutul așa cum îi arătase maestrul. — Odihnește-te o clipă, îi zise Proculus. Valerius se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
până la ultimul sclav. — Ausper! striga Vitellius printre hohote de plâns. Glasul său răsuna în palatul pustiu. — Ausper... Îl zărea pe un coridor, apoi într-o sală, mereu departe, cu neputință de atins, făcându-i semn să se apropie cu degetul îndoit ca un cârlig. — Ausper! — Ești speriat, împăratule, zise Listarius cu milă, apropiindu-se de Vitellius. Ți-e frig. Cu un gest hotărât, îi puse pe umeri lui Vitellius o mantie neagră. În clipa aceea, la Ludus cineva deschise ușile celulelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fi mai bine să-mi suflec mânecile, spuse. Dacă ții o clipă lanterna... Ieronim i-o luase și, cu mâna stângă, distrat, începu să preseze franjurile rochiei. - Și, totuși, îmi aduc foarte bine aminte că nu era împăturită și nici îndoită... Cu mânecile tunicei bine sumese, Vladimir îi luă lanterna și examinară din nou, amândoi, poziția rochiei. - Cum tot n-o să mai servească, începu Vladimir, eu zic s-o așezăm cum s-o nimeri... Că se face târziu... Ieronim continua să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Pătruț o acoperă cu o coală proaspătă-proaspătă, o mîndrețe de coală, pe care o transform, după ce dau "bunul de culoare", într-un tablou nonfigurativ: înmoi o sfoară groasă în cerneluri negre-albastre, mixez cu galben strălucitor. Sfoara o petrec prin coala îndoită anume, trag de ea și iese ceva à la Hartung. Din tentația mai-binelui, exersez cu sfoara. Așa-zișii Picabia, Kandinsky, Arp, Mondrian, colajați cu bilete de autobuz, cu timbre, cu pliculețe de ceai, cu capace de Ness, umplu pereții redacției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de mine. Așadar, Iubitamuzica tot pe locul întîi era, dar mă iluzionam să-i fiu eu apa tămăduitoare. Atunci am reușit. Nu era decît o mică repetiție a bolii care l-a omorît: tușise cu sînge. Îl priveam cum dormea îndoit ca un semn de întrebare. Prețiozități, așa e, nu-i nevoie să mi-o șuiere vocea cealaltă, dar l-am auzit, luat de somn: " Fără tine n-aș fi decît sicriu". Jaluzelele tăiau geamul în felii înguste, așa cum tai eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoți ai Domnului. 4. În ziua cînd își aducea Elcana jertfa, dădea părți nevestei sale Penina, tuturor fiilor, și tuturor fiicelor pe care le avea de la ea. 5. Dar Anei îi dădea o parte îndoită; căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă. 6. Potrivnica ei o înțepa deseori, ca s-o facă să se mînie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. 7. Și în toți anii era așa. Oridecîteori se suia Ana la casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
că oamenii n-au înnebunit din senin. ― Chiar așa e, cucoane, se amestecă iar Buruiană. Se zice, adică zic oamenii, că cuconița însăși ar fi spus grecului că nu-i mai prelungește arenda, măcar de i-ar da oricât, și îndoit decât îi dă azi, pentru că dumneaei vrea negreșit să vânză și să scape de tot balamucul cu arenda, și cu oamenii, și celelalte... Iac-așa, coane Miroane! Pe bătrânul Iuga vestea aceasta îl impresionă mai mult chiar decât povestea cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dacă am să pot bine... Se apucă de lucru. Aristide, lângă ea, o privea. Trupul ei mlădios era plecat ușor peste fierul de călcat. Basmaua roșie, legată la spate, îi strângea capul și-i lăsa gol gâtul plin și puțin îndoit. Printre umăr și capul lăsat într-o parte tânărul îi vedea, sub ia subțire și descheiată, sânii rotunzi, mărișori, cu niște sfârcuri ca mugurii plăpânzi. Se aplecă ușor și-i atinse gâtul cu buzele. Gherghina tresări și întoarse spre dânsul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se arătă nedumerit de dovada acestei explicații pe care, de altfel, o înțelegea prea puțin : o piatră pe care Rada o așeză la mijlocul mesei. O scotea uneori și o privea, rezemată de perete sau culcată pe-o parte, cu genunchii îndoiți. Avea impresia că, dacă se ghemuiește, își va feri pântecul mai bine. Pozițiile în care stătuse până la amorțire, în hangarul de la Măgurele, aveau rostul lor. Ele făceau ca lumea ei să fie cât mai apărată. La început, Berti nu dădu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
albe, cu o energie care-i suia din pântece și țâșnea ca dintr-un gâtlej retezat. După ce însă ochii se obișnuiau cu lumina, ieșeau la iveală tot felul de petice multicolore. Unele sclipeau, țevi înfipte pe jumătate, corniere rășchirate, table îndoite, tălpi încă lucioase de fiare de călcat, întoarse către cer ca potcoavele cailor morți. Altele absorbeau însă lumina, țigle sparte, mormane de cenușă ce mai păstrau urmele găleților în care se întăriseră, petice și cârpe de-a valma, pete gelatinoase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
principal muntenească, de coloratură câmpulungeană, prin care nașterea Țării Românești era pusă pe seama unui "ctitor" de stat, numit Negru Vodă, apoi Radu Negru. Gh. Brătianu, în Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești (1945), arată cum s-a ajuns la "un îndoit proces de confuzie între povestire (legendă) și realitate": de o parte, un "Negru Vodă" al datinei populare, învingător al tătarilor, pe care împrejurările istorice îl identifică cu Basarab, cel dintâi mare voievod și domn al Țării Românești, menționat în documentele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
supleței în articulația genunchiului. După atingerea feselor cu călcâiele, gamba coboară spre sol, laba piciorului ia contactul cu solul pe pingea fără să depășească proiecția centrului general de greutate (CGG). Brațele se mișcă înainte și înapoi pe lângă trunchi, cu coatele îndoite sau libere pe lângă corp. Trunchiul este ușor înclinat spre înainte, față de verticală . Acest mijloc al scolii alergării este des utilizat în cadrul pregătirii organismului pentru efort (încălzirea), alături de alergarea cu joc de gleznă și cea cu genunchii sus. Succesiunea metodică: Exercițiile
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
gambe pe coapsă la fiecare 3 pași, fără îndoirea brațelor din articulația cotului, la început lent, apoi vioi; - exercițiu anterior, cu îndoirea brațelor din articulația cotului; - mers cu pendularea alternativă a gambelor pe coapse la 3 pași, cu lucrul brațelor îndoite, lent apoi cu creșterea vitezei de execuție. Trunchiul ușor înclinat înainte; - exercițiu anterior, dar pendularea să se execute la fiecare pas, cu lucrul corect al brațelor; - mers cu pendularea gambei înapoi pe un plan înclinat, trunchiul înclinat spre înainte, contactul
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
pe lângă corp; - exercițiu anterior, dar executat pe nisip, iar apoi se va introduce și lucru brațelor pentru a ajuta; - din alergare ușoară sau alergare cu joc de gleznă, pendularea unei gambe înapoi, la 3-5 pași, cu mișcare brațelor cu, coatele îndoite; - același exercițiu, dar cu pendularea alternativă a gambelor la 3-5 pași; - alergare cu pendularea gambei înapoi în tempouri alternate (lent, rapid); brațele nu sunt îndoite din articulația cotului; - exercițiu anterior, cu îndoirea brațelor din articulația cotului, înclinarea corectă a trunchiului
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
așezate pe fese; pendularea posterioară a gambelor prin lateral. Indicații metodice: trunchiul să fie ușor înclinat spre înainte; contactul cu solul să se facă pe pingea; se va urmări ca brațele să se miște amplu înainte și înapoi, cu, coatele îndoite; după părăsirea solului laba piciorului se îndreaptă spre fese pe drumul cel mai scurt; la finalul pendulării, talpa să „privească” în sus 5. Alergarea cu pendularea gambei înainte (a.P.G. înainte) - aspecte generale Acest tip de alergare are o dificultate
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]