1,816 matches
-
Mama urmărea gemul până se lega. Încerca mereu cu o lingură de lemn pe o farfurie, punând câteva picături. Dacă se închega (se făcea bob), atunci gemul era gata. (Între timp se spuma mereu și eu aveam grijă, să mă îndulcesc, frigându-mi limba, care se albăstrea și ea). Mai pregăteam gem de vișine, de căpșune, de zmeură, de pere și uneori de mere. Mult de tot îmi plăcea dulceața de nuci verzi și de trandafiri (acestea erau mai fine și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
apărut pe lume într-o miercuri iar Joiana întro joi. Cele două vaci mugeau încetișor, chemându-și astfel vițeii la supt, dar știind că hrănirea odraslelor se petrece în același timp cu mulsul de către stăpâni, care au grijă să le îndulcească traiul cu porția de tain pus în dreptul boturilor lor. Mândrolea era o vacă înaltă, ciolănoasă, cu păr roșcat bătând spre galben, avea coarne mari și arcuite ca ale unei rădaște iar ochii mari aveau cearcăne negre, de parcă ar fi fost
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
casă, cu cada plină de poamă zdrobită, plus o grămadă de struguri puși pe foaia de cort și câteva zeci de corzi cu struguri, ce vor fi agățate de grinzi în odaia „de din gios”. La iarnă, strugurii stafidiți vor îndulci mesele gospodarilor, care au fost prevăzători și au pus la păstrare roadele anului scurs. Iar Săndel mergând pe lângă căruță se gândea la poezia cu drapelul, Surorile și ceilalți frați ai lui îi spuneau că-i ceva măreț. Acum versurile rostite
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dispoziție, iar aparatul de radio trecuse și el pe numele rudelor mele, astfel că Riegerii continuau să-și îngroape urechile, fără probleme, într-însul ca să asculte BBC-ul. Și altele, firește, pe care nu le mai rețin, avantaje mărunte, dar îndulcind existența cotidiană. O vizitam și aici, ca și la Cluj, destul de des pe tanti Elenuța: cu toate că dădeam mâna totdeauna politicos („bine crescut“) cu domnul Rieger sau o sărutam ceremonios pe a doamnei, când îi întâlneam pe culoarele casei, nu cred
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
șoferii nemaiavând permisiunea de a părăsi mașinile și dacă erau nevoiți să o facă, în cazuri extreme, aveau obligația de a controla minuțios pe dedesubt, la motor, pe sub scaune, fiecare ungher, pentru a nu avea surprize. Pentru a ne mai "îndulci" șederea și a ne arăta și o altă "față", M.R.E. organiza, din când în când, pentru șefii misiunilor diplomatice și soții "excursii de documentare" la centre viticole, la ferme, în pitoreștile sate de munte, la minele de cupru... Ce-i
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
vorba de „depresiune”, dar în alt înțeles, în acela de încetare a tensiunii generatoare, de dizolvare a tuturor concrețiunilor, deci în înțelesul unei „decomprimări” în macrocosm. E în fond expresia unei nostalgii a neantului primordial, o sete de repaos, un „îndulcind cu dor de moarte” la scara universului. În ordinea umanului, adică a microcosmului, care în cosmologia tradițională reflectă macrocosmul, această nostalgie a dispariției, „dorul de moarte”, nu înseamnă un deficit vital, nu înseamnă un minus, ci, dimpotrivă, un maximum al
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
-i-se grav tatăl, are nevoie de un medicament, „Rutin“, 200 tablete, un tub, sau, dacă nu se găsește, un alt medicament pentru hipertensiune, și m’a rugat să ni-l procuri tu, trimețându-l prin avion. Dacă aceasta ar putea îndulci raporturile mele cu Mimi, și eu cred că o poate, te rog mult, și aceasta e ultima rugăminte de acest gen, să mi-l trimeți cât mai degrabă. Nu înțeleg cum nu ai primit scrisoare de la Rodica; ea mi-a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu știe juca, odaia i se pare strâmtă. Se duce și magarul la Ierusalim, dar nu-i hagiu. Ziua trece, viața se duce și nebunul se bucură că vine Bairamul. Poți vorbi cât vrei de miere, că nu ți se îndulcește limba. Adevărul e mai amar decât veninul. Am spus prietinilor mei adevărul și m-au urât. Când spui adevărul să fii c-un picior în scară. Pe cel care vorbește pe față nouă târguri îl alungă. Dacă-i scris să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Semionovna de care ne-am despărțit cu părere de rău și mâhnire pentru supărarea care a silit-o să se întoarcă la Moscova. Mai avem de vizitat Rița și Suhumi și mă întorc acasă la noi cu tovarășa mea Valeria îndulcit de mierea amintirii. Mi-au plăcut priveliștile, construcțiile minunate; mi-au plăcut mai ales oamenii. Vă îmbrățișez cu dragoste pe d-ta și pe Boris. * Pescuit în mare cu dandineta, plumb la fund și câteva cârlige. La plajă, în grădini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
30 am ajuns acasă. O „telegramă de lux” de la Lucica și Radu, alta de la profesorul Cantemir, o scrisoare de la Stețcu, un telefon de la „nenea Jean” și, adineaori, încă unul de la Domnul Ciopraga, plecat spre Tescani împreună cu familia Husar, au mai îndulcit impresia dezagreabilă de la primele ore. Dintre localnici, Nicu s-a dovedit cel mai prompt. Cert, nu-mi place să fiu firitisit, dar nici ignorarea nu-mi priește. Zilele onomastice și cele aniversare verifică anumite constante, soliditatea amicițiilor. În fiecare an
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la vernisajul expoziției lui Vasile Crăiță Mîndră și a lui ștefan Pristavu. Fără legătură directă cu aceasta, el a fost frumos în sine: considerații despre literatură, pictură și societate, în formulări metaforice, elegante: „scriitorul e o bombă de cuvinte”, „arta îndulcește asprimile vieții”, „peisajul ne vindecă de migrenele cotidiene” etc. N-au lipsit trimiterile diletante la clasicii picturii universale: Da Vinci, Vermeer ș.a. Bineînțeles, totul a fost spus cu o dicție elaborată, pedantă. A lipsit, în schimb, judecata de valoare (fie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
urmă despre agricultură și despre consecințele ei asupra nivelului de trai. Pentru mine, problema nu-i c-o să mor de foame, ci de a mă aproviziona cu cele necesare fără să pierd timp și fără să fiu umilit. Ca să-și îndulcească relația cu vînzătoarele, unii au ajuns de le fac curte. Nu mă văd capabil s-o alint pe cea de la „Pîine” cu „Prospețica”, darămite să găsesc un cuvînt giugiulitor pentru cea de la „Carne”. *„Vezi, a ieșit și soarele, dac-ai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
șoferii nemaiavând permisiunea de a părăsi mașinile și dacă erau nevoiți s-o facă în cazuri extreme, aveau obligația de a controla minuțios pe dedesubt, la motor, pe sub scaune, fiecare ungher, pentru a nu avea surprize. Pentru a ne mai "îndulci" șederea și a ne arăta și o altă "față", MRE organiza din când în când pentru șefii misiunilor diplomatice și soții "excursii de documentare" la centre viticole, la ferme, în pitoreștile sate de munte, la minele de cupru... Ce-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dinainte cuceriți de el. Conversația lui nu era lipsită de farmec, acțiunea lui asupra ta nu era nici odată mai puternică decât atunci când intimitatea cea mai fi rească, revărsarea naivă a încrederii, sirena care îi punea miere în glas, îi îndulcea vorba pătrundea în inima ta, cu aerul că și el și-o des chide pe a lui: era clipa primejdiei. Una dintre trăsăturile cele mai izbitoare ale acestui carac ter neobișnuit era ușurința cu care își deplasa toate facultățile, toate
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
care imaginația ei părea să se hrănească, parcă vedeai moartea surâzând ironic. Îmi reproșam uneori prefăcătoria mea complice. Sufeream de bariera pe care o înălța între noi această neîncetată constrângere. Mă acuzam că, amăgind-o fie și pentru a-i îndulci ultimele clipe, păcătuiam împotriva prieteniei. Mă întrebam dacă adevărul nu este o datorie; dar care ar fi fost oare rezultatul unui adevăr pe care Julie se temea să-l audă? Am spus deja că cercul ideilor ei nu se întindea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
binefacere. Am putea spune că a perfecționat și a făcut să progreseze arta bunelor relații între oameni: prietenia ca artă care împodobește, înnobilează și dăruiește totul în jurul ei. Spiritul de partid era atunci în culmea violenței sale. Ea dezarma mâniile, îndulcea asperitățile, îți lua brutalitatea și îți inocula indulgența. Nu se dădea bătută până nu făcea să se întâlnească la ea prieteni de apartenențe politice diferite, până nu-i făcea să se împace sub puterea unei medieri clemente. Prin asemenea influențe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
decelabilă cu asupra de măsură în nuvelele naturaliste care prezintă fără excepție excepțiile, cazuri patologice, dereglări nervoase grave sau psihisme abisale. Anxietatea nu este exclusă nici din spațiul comediilor sau al momentelor unde ludicul rimează cu o anume jovialitate care îndulcește asperitățile acolo unde ele amenință echi- librul microsocietăților divizate conflictual. Caragiale înso- țește întotdeauna un coleric cu un personaj-frână, un personaj-tampon, Brânzovenescu este însoțit de Farfuridi, Tipătescu este calmat de Zaharia Trahanache, Lache de Mache, Lefter Popescu de căpitanul de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în paralel cu ea și țesătura de lână, indispensabilă vieții de toate zilele a tuturor membrilor familiei. Tot în apa Bâlii, sprintenă și darnică cu stropii săi de cristal a mai găsit cîrțoroșanul și alte surse cu care să-și îndulcească traiul. Între acestea, de importanță capitală pentru existența sa va fi meșteșugul morăritului. La început bunii noștri își făceau făina de secară, mai rar din grâu, mai târziu de porumb, cu ajutorul a două pietre ferecate, puse în mișcare cu efort
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fi Îndatorate a Îndeplini datoriile bărbaților lor singuru bărbatul rămânând răspunzător pentru datoriile sale particulare”. Problema fiind extrem de delicată, ministrul apelase (pentru a câta oară?!) la sentimentele patriotice ale proprietarilor și arendașilor În acest fel: „[Datoriile particulare] negreșit se vor Îndulci În urma unui apelu la sentimentele de generozitate ce vă autoriză a face Domnilor esploatatori de moșii. Dumnealor, ca oameni luminați și patrioți, sunt siguru că voru consimți să ia parte la greutățele sarcinei ce cade În timp de resbelu asupra
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Ion Druță. În text este vorba chiar despre o furnică, una dintre milioanele și miliardele existente pe pământ, care nu se deosebește prin nimic de celelalte furnici și nu are așa cum ne-am aștepta nici o însușire extraordinară, care să-i îndulcească oarecum viața ei furnicească. O furnică ce pornește dis-de-dimineață din cuib, să caute o frunză hrănitoare și plină de sevă pentru ea și suratele ei, care străbate în drumul ei brazdele nesfâșite ale unui câmp proaspăt arat, urcându-se cu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
se deterioreze, criza economică Își lăsase deja amprentele. Tata a renunțat la atelierul de pantofărie și În majoritatea zilelor din săptămână participa la muncile agricole. Când se lumina de ziuă, sărea din pat, lua o gură de rachiu Înmuiat și Îndulcit din timp, Își confecționa o țigară și ieșea În curte să se ocupe de animale: două bivolițe, din care una aproape totdeauna "cu lapte”. Venea În casă doar când mămăliguța era turnată pe cârpătorul de pe masă și aștepta să fie
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cel mai Însorit al satului, lăsată În paragină după colectivizare, ca fiind prea izolată. Tata plantase toate soiurile de viță, de la ceasla albă și roșie, cea mai timpurie, până la coarna algeriană, cu ciorchini care depășeau un kilogram și care se Îndulceau doar după căderea brumei, spre marea noastră durere. Îmi amintesc din primii ani ai copilăriei un cules de vii, la care verișoara Mioara (tușica de mai târziu), elevă la liceul Domnița Ileana din Sibiu, s-a repezit să culeagă un
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
poveștilor, alunecând în primul rând spre eroizare și eufemizarea violențelor. În epoca bunului sălbatic, a primitivității sacrului, a frumuseții lumii basmelor, a geniului revoluționar și a salvatorului providențial, poveștile cu și despre pirați s-au adaptat și ele apercepției dominante, îndulcind fantast asperitățile morale și producând un contrast evident față de realitate. El va fi amendat, mai târziu, de unii istorici mai severi și oricând dispuși a descoperi adevăruri ascunse sub formele normale ale activității mentale. Problema alunecării spre comercial a acestui
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
pentru unul din copii, tinde să dispară, pe măsura în care mamele sunt mai cultivate intelectual. Înțelegerea în familie dă naștere Armoniei. De când lumea au fost tensiuni între generațiile ce se succed - dar, unde veghează o mamă înțeleaptă, asperitățile se îndulcesc. Între tatăl, păstrătorul sever al orânduirii morale și sociale, pe de o parte, și generația care-și caută, zbuciumată, calea cea nouă, pe de alta, o mamă intelectuală e mediatorul ideal: iubitor și obiectiv totdeodată! „Înțelegând” pornirile celor tineri, nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
totdeauna m-a susținut; suferința vieții, pe care în corespondență cu acest model am speranța să o pot învinge și depăși în intimitatea ființei mele. Nimeni nu poate evita să îmbătrânească. Însă generația noastră dispune de multe mijloace pentru a îndulci greutatea anilor. Nu trebuie să ne enervăm pentru că devine necesar să purtăm ochelari, aparat auditiv, proteză sau orice altă invenție, ci să acceptăm toate acestea ca pe o evoluție evidentă. Rezultatele medicinei și farmacologiei constituie un ajutor pentru persoanele în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]