1,346 matches
-
suportase atunci durerea, știa doar că, paradoxal, teama de a nu fi pedepsit de părinți pentru poznă, fusese mai mare decît durerea. “Ce mă fac, cum să-i zic tatii ce-am pățit?“ se-ntreba, strângându-și la piept mâna îndurerată. Pe-nserat merse cu unchiul, fratele mamei fost ofițer în armata rusă, la nașul său de botez, Vasile a’ lui Tofan, la care întâmplător mai venise un gospodar, felcer în sat. Acela-l privise lung: Băiete, de data asta eu ți
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de parcă ar fi Într-o sală de interogatorii. Conversația e plină de tăceri stânjenitoare și abia așteaptă să-și găsească o scuză și să plece. Și dupaia Întotdeauna Își amână vizitele. Ajungi să fii tratat nașpa... se sufocă el, aparent Îndurerat, ținându-și respirația, ca un lepros nașpa, repetă el, — ... așa te simți Bruce, ca un lepros nașpa. — Mda. Hurley Își scoate un pic de ceară din ureche și se șterge de partea de jos a scaunului pe care stă. — Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
știe că-i mai bine să nu spună nimic. Trec la atac ca să previn orice Întrebare despre Carole și copilul. — Și cum stau lucrurile cu Bunty... Încercai să-mi zici aseară, dar eram mangă. Nu prea bine Bruce, Bladesey pare Îndurerat. De fapt diseară mă duc cu mașina până la mama, În Newmarket. Doar pentru câteva zile. Să-mi văd familia și chestii din astea. Bunty s-a decis să rămână aici. Face un asemenea tămbălău. Adică și așa Îi văd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
loc nepermis. Mă rog. Unde sunt bulangii de la circulație? — Bruce... e ok... aud o voce firavă venind din spatele meu. Mă duc și mă așez pe canapea. Îmi pun capul În palme și Îmi rezem coatele pe genunchi. Adopt o voce Îndurerată și gravă și spun — Nu pot să fac sau să spun nimic... am Încurcat lucrurile. — Nu... O aud că se ridică În picioare și că vine Înspre mine. Îi simt atingerea ușoară pe gât. Mă masează, degetele ei mari de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
zi și noapte, este gata să vină în ajutorul fiului ei. Iris o găsește în lăcașul ei din mare și o poftește la Zeus. Tetis e nedumerită și nu se arată prea dornică să se ducă pe Olimp acum, când, îndurerată, plânge, înconjurată de surorile ei cele multe (Iliada pomenește, pe nume, treizeci și șase), ursita fiului ei. Dar până la urmă își pune un veșmânt albastru întunecat și pornește într-acolo. Este primită solemn, Atena îi dă locul ei de lângă Zeus
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
albastru întunecat și pornește într-acolo. Este primită solemn, Atena îi dă locul ei de lângă Zeus. Hera o salută cu mare politețe și îi întinde o cupă de aur plină cu nectar. Zeus îi vorbește cu blândețe, ca unei mame îndurerate, apoi îi spune să-i ducă lui Ahile porunca. Tetis se duce la el, îl mângâie și-i spune ce i se cere, îndemnându-l să-și lase durerea, să mănânce, să doarmă, să se bucure de Briseis. Îi amintește
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
durerii lui pentru Patrocles. În prima, Ahile, care își ține mâinile pe pieptul prietenului și se tânguie în puterea nopții, visând răzbunare, este comparat cu un leu căruia i s-au luat puii și geme și îi caută prin văi îndurerat și mânios și nu-i găsește. Ahile geme după omul pe care îl iubise cel mai mult între oameni și îl caută printre amintiri și zadarnice vise. Iar în alt loc, în timp ce vânturile întețesc flăcările rugului lui Patrocles, Ahile, care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
zi și noapte, este gata să vină în ajutorul fiului ei. Iris o găsește în lăcașul ei din mare și o poftește la Zeus. Tetis e nedumerită și nu se arată prea dornică să se ducă pe Olimp acum, când, îndurerată, plânge, înconjurată de surorile ei cele multe (Iliada pomenește, pe nume, treizeci și șase), ursita fiului ei. Dar până la urmă își pune un veșmânt albastru întunecat și pornește într-acolo. Este primită solemn, Atena îi dă locul ei de lângă Zeus
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
albastru întunecat și pornește într-acolo. Este primită solemn, Atena îi dă locul ei de lângă Zeus. Hera o salută cu mare politețe și îi întinde o cupă de aur plină cu nectar. Zeus îi vorbește cu blândețe, ca unei mame îndurerate, apoi îi spune să-i ducă lui Ahile porunca. Tetis se duce la el, îl mângâie și-i spune ce i se cere, îndemnându-l să-și lase durerea, să mănânce, să doarmă, să se bucure de Briseis. Îi amintește
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
durerii lui pentru Patrocles. În prima, Ahile, care își ține mâinile pe pieptul prietenului și se tânguie în puterea nopții, visând răzbunare, este comparat cu un leu căruia i s-au luat puii și geme și îi caută prin văi îndurerat și mânios și nu-i găsește. Ahile geme după omul pe care îl iubise cel mai mult între oameni și îl caută printre amintiri și zadarnice vise. Iar în alt loc, în timp ce vânturile întețesc flăcările rugului lui Patrocles, Ahile, care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
această epocă. Credința care se răspândește din ce în ce mai mult la aceste popoare la care sensibilitatea mistică era pregătită de evenimentele politice și sociale, ia locul speculației filosofice care era deja minată de scepticism. Dorința de penitență și salvare care traversează umanitatea îndurerată își găsește expresia în fuziunea gândirii medicale cu gândirea religioasă. Adorarea lui Christos, considerat ca Salvatorul tuturor relelor fizice și morale reduce adorarea lui Esculap al cărui cult era larg răspândit. Medicina a devenit o preocupare preponderentă a preoților, iar
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
starea de spirit a personajului o permite. El ia două exemple de situații în care monologul nu ar putea fi credibil, acela al unui general de armată care s-ar bucura cu voce tare de victorie, cel al unui amant îndurerat care și-ar mărturisi grijile pe care i le dă amanta lui. "De exemplu, nu ar fi verosimil ca un General de Armată care tocmai a cucerit un oraș important, să se afle în Piața cea mare39; și deci, punând
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pretextul bunei cuviințe, au golit scena de spectacolul suferinței fizice. "Este de remarcat că printre puținele tragedii antice care ne-au parvenit, se află două piese unde durerea trupească intră în mare parte în suferința care îl lovește pe eroul îndurerat. Pe lângă Filoctet, este și Hercule pe moarte. Și pe acesta din urmă, Sofocle îl face să se plângă, să geamă, să lăcrimeze și să strige. Datorită amabililor noștri vecini 49, acești maeștri în ceea ce privește conveniențele, un Filoctet care geme, un Hercule
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o pudibonderie și o jenă destul de nostime. În sfârșit în 1829, datorită lui Shakespeare, ea a pronunțat vorba cea mare, spre spaima și starea de leșin a celor slabi de înger care au scos în ziua aceea strigăte prelungi și îndurerate, dar spre satisfacția publicului care, în marea lui majoritate, obișnuiește să numească o batistă: batistă. Cuvântul a fost folosit; ridicol triumf! Ne va trebui câte un secol pentru fiecare cuvânt real introdus pe scenă? În fine, se râde de această
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
le pune în toate; în munca și viața lui. Pășea cu capul plecat, nu numai în fața Cerului ce-i zâmbește ...dar, plecat în fața atâtor lucruri care cer ascultare și tăcere. În ochii lui negri se pot citi amarul unei vieți îndurerate, nădejdile neîmplinite... credințele nelămurite, nădejdea care-l stăpânește. Fruntea-i acoperită pe jumătate de căciulă, când se luminează de un gând mântuitor, când se întunecă, ca un vis rău. - Bună zâua, moș‟ Costan! .. Anuca îi dădu binețe, când ajunse în dreptul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Să fiu un bocet la sfârșit de vară, Până și toamna vine într-o doară Și simți că vrei și simți că nu mai poți. Noi ne-am pierdut pe drum de-atâta timp, Tot rătăcim, bezmetici, printr-o plagă, Îndurerați, bolnavi, lipsiți de vlagă, Trăind confuz, stupid, în contratimp. Ne sinucidem prin cuvinte mari, Și așteptăm minuni contradictorii, Ne înfrățim, zâmbind, cu detractorii, Din plopii fără soț ne facem pari. Suntem asediați de-un trai dement, Reduta noastră a ajuns
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
a pârjolului războiului. Vasile și Dumitru căutau să nu se-abată de la rând, de teamă de a nu pierde fărâma de hrană. Ridicând ochii spre Sângeap, văzură o mogâldeață, care se poticnea la fiecare pas: Alt ciung, păcatele mele, rosti îndurerat Vasile. De, oftă Dumitru, păcatele oamenilor. Că tare mai suntem păcătoși! D-apoi, ista i Gheorghe! țipă Vasile, frecându-se la ochi, bucuros că presimțirea lui nu a dat greș. Da, bădie, încredință și Dumitru, asta-i minune mare! Și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
margarete culese probabil din poieniță, Theo a dus-o ieri acolo, el pictează, Maica Domnului purtând pe Iisus, dacă îl fac pe Iisus pe brațul drept al mamei sale, mi-a explicat el, înseamnă, după cum ne spune tradiția, că mama îndurerată își oferă fiul ca jertfă, ca să se îndeplinească sfintele scripturi, dacă îl fac pe brațul ei stâng, Ana a ajuns în spatele lui și-l acoperă de margarete, una, îi urmăresc zborul lent, cade de pe schelă pe pardoseala murdară, mă grăbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe pieptul ei îi înconjură cu vopsea sânul, stângul întâi, apoi îl nimbuiește și pe dreptul, și iarăși ia vopsea pe vârful degetului, ea se arcuiește înaintea lui în vreme ce el o pictează în galben de nimb, Ana râde sub privirea îndurerată a Maicii Domnului, și-l trage pe Theo cel murdar de vopsele la pieptul ei nimbat, Mai ești aici, Daniel? mă întreabă glasul lui de acum, foindu-se în pat neliniștit, ce și-o mai fi amintit oare?! sau sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e mai bine, că, dar simțea atunci că e pentru ultima oară când ar mai putea vedea biserica lui Theo cu pictura neterminată, nu înțeleg de ce lumina asta curată căzând neatinsă deasupra pădurii e ca o alifie pentru inima mea îndurerată, nu mai am lacrimi, mă întreb de ce nu s-ar răspândi din frunzele copacilor lumina și nu de la soarele întors spre apus, de ce mă îmbie, stând pe treptele de piatră, la reverie clipa aceasta când înăuntru părintele Ioan moare, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rupt și n-am mai găsit-o niciodată, venea an de an la mănăstire și-ntotdeauna când îi auzeam chiar și de departe clopoțeii tresăream puternic așteptând să mă cheme, Nu m-a mai chemat, și continua sub ochii mei îndurerați să se prăvale pe podelele de lemn ale bisericii înaintea părintelui Ioan când ieșea cu darul, trupul ei firav, dar înfășurat în haine căpătate pe care le îmbrăca toate o dată, nepăsătoare la anotimpuri, trupul ei se cutremura pe covorul bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am făcut anul acesta, nici nu-ți dai seama cât m-am zbătut pentru fonduri, ne reluăm inspecția prin clădire, Mai am în plan un nou amplasament pentru chilii și pentru casa preoțească, O dărâmați pe cea veche? întreb eu îndurerat, Sunt nevoit s-o fac, în pod plouă, tencuiala se crapă, e făcută din cărămizi de pământ și nu mai ține mult, vreau să extind mănăstirea, trebuie să mă gândesc și la ziua de mâine, cu mâinile împreunate la brâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rusul atins de umbra nebuniei, după ce și-a șters palmele de pereți a privit înmărmurit la ceea ce făcuse și a izbucnit într-un plâns isteric, aruncându-se în genunchi înaintea Răstignirii, împroșcat cu vopseaua roșie din mantia arhanghelului Mihail, chipul îndurerat al lui Cristos îl privea iertător peste petele de vopsea, rusul își bătea deznădăjduit capul de podele și-atunci meșterul Vasile m-a tras de mână afară din biserică și s-a dus să-l caute pe preot, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
toată biserica mă așteaptă răbdătoare ca să mi se dăruie, cum să-mi explic oare această neputință teribilă, 9 august, vine tot mai multă lume la mănăstire, cu părintele Ioan nu apuc să vorbesc despre ceea ce mi se întâmplă, oameni mai îndurerați decât mine îi solicită ajutorul și eu încă n-am făcut nimic, poate ar trebui să renunț și să, Întorc pagina, nemulțumit oarecum de tăcerea pe care o lasă Theo asupra acestui timp încărcat de grele amintiri, n-a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de la Maastricht, când va fi asta? îl întreb eu speriat, Theo, în ce secol trăiești? din ce lume vii? astea sunt deja realități, Eu pictez o biserică! și bisericile se vor picta pe calculator? Nu, îmi răspunde el cu glas îndurerat, calculatoarele au devenit adevăratele biserici, aici e problema, Theo! îmi dau seama că ceea ce fac eu pe calculator nu-i artă, eu părăsesc pentru o clipă culorile ecranului, urmărindu-l, nu-i artă în definiția clasică a termenului, dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]