3,818 matches
-
rătăcesc singur printre chemări în ruine de drumuri și ascult romanța greierilor care-mi spune că n-am murit de tot, tu vii fără să vii printre vis prin sălcii ca un fel de naiadă a ploilor, alergând prin memorie înfășurată-n negura gândurile mele. vara și tu vara aceasta e ca o femeie în somn, văzduhul arde pe lângă ea în mătăsuri tremurate printre copacii hipnotici, ieșiți din mari urgii, în verdele lor de paradă; în liniștea clipei trupul tău gol
STROPI DE ILUZII-POEZII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346170_a_347499]
-
să se adune ...se aduna.Isi dau întâlnire...și bineînțeles nimeni nu lipseste.De ce ar lipsi ...un drac nu vine niciodată singur. Un umăr puternic este mai tot timpul la dispoziția frunții mele obosite și un zâmbet ștrengar mi se înfășoară în jurul inimii ... Vară mă obosește. Vară nu e anotimpul meu... Nu-mi place vară. Nici vacanță de vară. Nici vară la țară. Nu-mi place plajă cu nisip prea fierbinte...cu piele înroșita și chinuita...și scorojita... Și soarele asta
MI-E TOAMNA... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356062_a_357391]
-
tot a venit vorba de oglinzi, să vorbim și despre oglinzile din proza semnată Carmen Firan. “Plăcerea conferințelor în fața oglinzii s-a transformat în ritual. Își aducea paharul cu apă, ținea în mână un creion pe post de microfon, își înfășura la gât un fular lung sau o eșarfă, își dădea capul pe spate, își dregea vocea și se lansa în discursuri. Se imagina în fața unei audiențe numeroase și se străduia s-o epateze. Din când în când se oprea, se
INDIA CA SPAŢIU SPIRITUAL INTACT ÎNTR-UN DIALOG CU SCRIITOAREA CARMEN FIRAN, AUTOAREA ROMANULUI “INDIA ÎMPOTRIVA CUVINTELOR” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356068_a_357397]
-
Acasa > Versuri > Visare > DRUMUL SPRE " FATA MORGANA" Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 285 din 12 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezie de AL.FLORIN ȚENE Drumul spre “Fata Morgana “ “Săgata albastră “ înfășura distanțele pe roți despărțind cu zgomot orașul în două oamenii ne priveau uimiți ieșiți la porți iar cealaltă jumătate tăcea sub rouă. Orașului îi clănțea dinții de căldură Și plombele de pe străzi stau să cadă, Blocurile cu ușile deschise cu
DRUMUL SPRE FATA MORGANA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356239_a_357568]
-
numele Poesiei... Lașasem libertatea în urmă, închisoarea aceea călduța rotundă, umflată precum balonul, din care sorbeam printr-un soi de tub lung, mișcător, moale, catifelat la atingere pentru închisoarea această numită ironic: viața. Mă jucam cu tubul acela, mi-l înfășuram pe grumaji, pește gât, așa cum mai tarziu aveam să mă-nfășor cu propriile gânduri. Mă lepăd de voi, cum m-aș lepăda de întunericul fără de seamăn al uratului, vreau să înot spre lumină pe apă Styxului, în luntrea lui Charon
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356251_a_357580]
-
precum balonul, din care sorbeam printr-un soi de tub lung, mișcător, moale, catifelat la atingere pentru închisoarea această numită ironic: viața. Mă jucam cu tubul acela, mi-l înfășuram pe grumaji, pește gât, așa cum mai tarziu aveam să mă-nfășor cu propriile gânduri. Mă lepăd de voi, cum m-aș lepăda de întunericul fără de seamăn al uratului, vreau să înot spre lumină pe apă Styxului, în luntrea lui Charon, pe apă sâmbetei mele pe care am alunecat la venire într-
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356251_a_357580]
-
îmi pun gheață pe coapsă și pe gleznă. - Nu, tu stai acasă, în pat! Merg numai eu la cumpărături! Fiul meu mi-a adus o pungă cu cuburi de gheață din congelator. Am împărțit cubulețele în mod egal, le-am înfășurat pe fiecare în prosoape mici și mi le-am pus pe coapsă și gleznă. Când s-a întors, mi-a adus un buchet de crizanteme aurii pe care mi le-a dat, sărutându-mă pe obraz. - Ți-am cumpărat doua
INTERVIUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356236_a_357565]
-
munții de piatră ai viselor mele ca un imn al iubirii ce pătrunde în piatră în curgerea apei și în culoarea petalei ce se adapă cu lumina din soarele răsărit Devine un imn al iubirii și cu mantia lui îmi înfășor sensul vieții și ademenesc zborul păsării ce se alintă în curenți planetei Foșnește cuvântul Iubito să nu trezim toată semantica lui cu îmbinările noastre melodia ce o cântăm din sufletul nostru comun străbate adânc depărtarea cunoașterii încipiente În zori va
SUNETUL UNEI VOCI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368806_a_370135]
-
ulițe și drum, Gata, nu mai stau în casă: Merg la derdeluș de-acum! Fac și omul de zăpadă, Este mare veselie, Îi pun doi ochi de cărbune, Și-o oală drept pălărie! Un fular să nu răcească I-au înfășurat la gât, Un nas mare dintr-un morcov I-au mai pus, și cam atât. A... și-o mătură tocită Prinsă bine într-o coadă I-au mai pus, și-n jurul lui, Fac îngerași de zăpadă! Referință Bibliografică: TABLOU
TABLOU DE IARNĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368844_a_370173]
-
așteptare și-n loc de diademă am pus răbdare, sub pernă-n noapte-un fir de busuioc să te visez, iubitule, să ard ca un foc. Gândul zburdalnic l-am trimis la tine, să te cuprindă strâns dorul de mine, înfășurat în dorințe mii să te găsesc, căci pădurile noastre nu-mbătrânesc. E noapte, prin ramuri vântul răsună în calendar veșminte de sărbătoare, tăcerile le simțim ca o muzică divină, iubirea rămâne pe soclu nemuritoare. Am pus busuioc în păr de
ÎN NOAPTEA DE BOBOTEAZĂ de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368850_a_370179]
-
pravoslavnică se prelinge roua din lacrimi de Hristos, de îngeri, de sfinți, de oameni, de turturele, de calofir, de legăminte, de albăstrele și de păpădii. Fecioara Maria zămislește frumosul în Fecioare, hărăzind avântul de porumbiță ca al stegarului dârz ce înfășoară zările dace, pogorând lumina în inimile-sărbători. Fecioara prin fiorul ei melodic răpește cântarea fiecărei inimi purtătoare de dor, o transfigurează și o înălțâspre zările mirifice ale extazului. În Fecioară surâde mugurul primăverii ademenind prin miracolul verdelui ei princiar, perfecțiunea ce
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
Noi, copiii ne cam spărgeam dinții cu ele. Veneau învelite în staniol ieftin, argintiu, din care nu se puteau decupa nici măcar banalele benzi pentru înșirat verigi în ghirlande. Noroc cu capacele de iaurt. Din ele modelam steluțe în opt colțuri, înfășurându-le pe-un vârf de creion. În acel context, pachetul din Germania semăna cu o pălărie de magician din care extrăgeam extaziați tot felul de surprize împachetate impecabil, în culori vii. Fiecare avea o gaică din elastic auriu, pentru agățat
ALLES GUTE KOMMT VON OBEN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368994_a_370323]
-
2015 Mâna păcii Mâna păcii m-a mângâiat Pe fruntea plină de zile Și nopți conturate în iertare. Mi-a scris pe buze cuvinte Pline de zare și murmurul viu Și ninsoare de clipe în care Țășnit-am în vii izvoare... Înfășurați în seninul cerului Ochi priveau răsăritul... Sărutau mâinile curcubeului, Ce scria legământul. De-atunci pacea cu dragostea Sunt îmbrățișate în inimă... Iar cântul meu e plin de bucuria Unui imn etern ce mă animă. Cluj Napoca 4 decembrie 2015 Cristale de
DRAGOSTEA E PACE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369069_a_370398]
-
îmbătrâni și un sprijin la așa vârstă nu ar fi fost de colea, nu?! Astfel își spuneau din ce în ce mai des. Dar, mai cu seamă, rămânerea fiului acasă îi pria mamei. De la o vreme, ea cam bolea. Slăbise și o tristețe o înfășura, îndepărtând-o de restul oamenilor... După ce sfârșea treburile gospodăriei, se primenea și, așezată pe un scaun la fereastra bucătăriei, îl aștepta nerăbdătoare pe băiat, acesta având darul să-i umple cu vorbe inima, luându-i cu mâna suferința! Mulțumit era
OCHI CEREŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369105_a_370434]
-
lucru este cert și anume prezența Sa divină ne va însoți pas cu pas pe calea vieții mângâindu-ne inimile și călăuzindu-ne în descoperirea adevărurilor Sale glorioase. Uneori este posibil ca sub presiunea problemelor și a întunericului ce ne înfășoară să ne clătinăm pe calea vieții gândind că călătoria vieții este grea însă Iisus Hristos ne va sprijini prin harul Său minunat ce se revarsă în viețile noastre aducând prospețime și fericire. ,,Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te
CĂLĂTORIND PRIN VIAȚĂ FĂRĂ TEAMĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370825_a_372154]
-
Iar țiganii cu armonici, aduși de pe moșiile din Pometești și Adâncata, au început să cânte de zor la poartă, din țambal, scripcă, cimpoi și contrabas. În prima trăsură au urcat părinții, bunica băiețelului „polcovniceasaˮ Zoe, care ținea nepotul în brațe, înfășurat într-o plăpumică albă de mătase, alături de Caterina, fetița îmbrăcată într-o rochiță roz, cu o pălărioară „à la Parisˮ, cum se exprimase bunica venită din Dolj, alături de ea, Dimitrie, fărțiorul cu pălărie verde. În celelalte trăsuri s-au urcat
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
tradiția ortodoxă și primit în sânul acestei religii. Întorși acasă cu mare alai, generalul s-a comportat ca un mare senior față de ofițerii din subordine, îmbrăcați în ținută chamarres d’or*. Colegii formaseră o gardă de onoare în preajma copilului creștinat, înfășurat în dantele și mătăsuri, supravegheat cu atenție de bunica Zoe, dar și de nașii Mița și Constantin Procopie. * Era împodobită cu aur (fr). Alexandru Macedonski - Sur la nuit de ma naissance, în Bronzes (București), 1897, p. 225 * 24 Alexandru cel
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
apoi, nici Dumnezeu nu ne va mai iubi pentru asemenea fapte! De fiecare dată când tata venea acasă, ne scotea din buzunare câte un fruct pentru fiecare sau bomboane, caramele sau halviță, iar când mergeau amândoi la nunți, ne aduceau înfășurate în șervețele, măsline și felii de salam: miroseau așa de bine și aveau un gust, aparte! Parinții noștri ne-au iubit în mod egal iar mama, după moartea tatălui a continuat aceeași tradiție de a ne împărți bunurile în mod
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
Acasa > Versuri > Visare > ÎNCERCĂRI Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1824 din 29 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Am încercat... să te luminez, spre a fi lumină-n noaptea-n care te-ai înfășurat... de o comoditate cosmică, odihnitoare. Am aprins stele pe cer pentru tine. Am intrat în copca gheții pentru a-ți aduce peștișorul auriu, care îndeplinește dorințe. Am pus zorile pe pervazul ferestrei tale, dar tu, tu, nu vrei să vezi
ÎNCERCĂRI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370955_a_372284]
-
Tu nu ai drepturi! Erau atât de încordați în încleștarea lor, că nici nu cred că mă observaseră.Când biciul a coborât cu forță peste umerii Ilincăi, ea a ridicat mâna cu încrâncenare și a prins cureaua biciului în mână înfășurând-o și strângând-o până la sânge. A privit cu ochi pe care nu îi mai recunoșteam căci deveniseră două fulgere de ură, în ochii bestiei din fața sa, care din păcate îi era tată și cu o voce răgușită, părând posedată
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
asta. Țupândăul sări de pe umerii lui și începu să frece cu coada baza stâncii, care trosni prelung și se căscă în fața lor, deschizând un tunel întunecos. Omul de zăpadă se înghesui în spatele băiatului iar țupândăul îi sări înapoi pe umeri, înfășurându-și coada lungă în jurul gâtului copilului. - Ce mai curajoși, bombăni Ionuț, căutând o creangă din care să își facă o torță. - Pssst, chemă o voce șoptită de undeva dintre brazi! Psssst! - Cine e acolo? Arată-te! Fără să mai aștepte
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
dată pe Vrăjitorul de Foc și găsi că era cu adevărat înspăimântător. Purta o mantie roșie și un coif negru, împodobit cu o coroană de flăcări. Era înalt, uscățiv și avea o barbă neagră atât de lungă, încât și-o înfășurase de câteva ori în jurul mijlocului. - Ce avem noi aici? Un ghem de zăpadă, un copil, un spiriduș și un animal? Râse gros, răsucind în mână toiagul pe care-l furase de la Moș Nicolae. Mi-ați adus clopoțelul? Moș Crăciun încercă
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
aprinzând un incendiu în potirul cerului; luna ne privea pieziși și-și juca umbrele pe fața ta, cerul se muta mai sus, atunci sărutul nostru s-a făcut taină, tu aruncai cu praf de stele spre mine, iar eu te înfășuram în covoare de crini ca un poet naiv ce eram, desfrunzând arborii lunii în harfe andaluze; suntem ca două uimiri flămânde de fericire, care ne căutăm cu o sete ancestrală și ne risipim la prima adiere a vântului ; hamletizăm mereu
JUCÂNDU-NE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370047_a_371376]
-
ființa c-o lumină caldă,nudă. Doamne, Din pocalul timpului-naripat din clepsidră, Am sorbit licoarea sorții, cu gust de aguridă. Ca un somnambul am pășit pe promontoriu... Prăbușindu-mă în mare...vis albastru, iluzoriu. Doamne, Aruncă-mi speranța să se-nfășoare de-a mea mână, Și scoate-mă din adâncul tulbure al întunericului... Spre LUMINĂ. Referință Bibliografică: RUGĂ / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1878, Anul VI, 21 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile
RUGĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370083_a_371412]
-
versuri diafane, sugerându-ne prin cuvintele scrise propia-i personalitate. nu este nevoie să-mi dirijezi traseul în timpul zborului spre regatul de chihlimbar stai departe de mine cât sunt prinsă în sforile vremii despletite ascultând plânsul din pietre așteaptă până îți înfășor inima cu ultimul acord nu sunt Rapunzel, nici Frumoasa Adormită am aripi rămân lebădă ( prin hățișul de cuvinte ) Parcurgând poezie după poezie observi cum Ana Maria folosește procedee tehnice impresionante precum în pictură. Aceasta nu înseamnă dispersare, ci dinpotrivă, o
SCHIŢĂ DE PORTRET de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370421_a_371750]