10,960 matches
-
nu-L recunosc ca Fiu al lui Dumnezeu, dat fiind că El Însuși le-a cerut apostolilor să nu vorbească public despre acest subiect. În plus, faptul că s-a pogorât pe pământ „învelit în carne”, așadar „camuflat” sub o înfățișare comună, reprezintă o piedică în fața acceptării adevărului. Prin urmare, nerecunoașterea Sa ca Mesia constituie un păcat justificabil, care poate fi înțeles și, la o adică, iertat. Cu totul altfel stau însă lucrurile în ceea ce privește Duhul Sfânt, dat fiind, spune Hrisostomul, că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se retrage strategic, lăsându-i Iadului dirijarea operațiunilor. Totul însă e zadarnic. „Porțile de aramă s-au sfărâmat, drugii de fier s-au făcut zob și toți morții au fost sloboziți din legături. și cum a intrat Împăratul slavei, cu înfățișare omenească, tot întunericul Iadului s-a luminat.” Nu pot reproduce integral scena, care ar merita o interpretare profesionistă. De altminteri, cu această mise en scène, cu această „tragicomedie” sacră desfășurată la porțile iadului încep unele slujbe de Înviere. Iadul îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
etapă a urcușului. Dacă între pământ și primul cer ea era de „treizeci de zile”, acum, între primul și al doilea cer, e de „șaizeci de zile”, așadar dublă. și iarăși o câmpie plină de oameni: de data aceasta, cu înfățișare (theoria) canină și picioare de cerb. Monștrii cu pricina sunt „proiectanții” turnului Babel, cei care au conceput și apoi au îndemnat oamenii, bărbați și femei laolaltă, să se înhame la o muncă titanică, mai presus de firea omenească. În nemăsura
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
precedate de două zone de „aer”, foarte primejdioase pentru profet. Ajuns în al șaptelea cer, Isaia primește veșminte îngerești, devine așadar egal cu îngerii. Dualismul întâlnit în primele cinci ceruri nu mai există aici (îngeri „de dreapta” și „de stânga”). „Înfățișarea tuturor este una, iar lauda lor, egală” (8,16). Privită din al șaselea cer, lumina celorlalte cinci pare întuneric (8,21). În al șaptelea cer profetul îi vede pe Adam, pe Abel și pe toți drepții, pe Enoh, toți îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
șeol - 1Enoh 51,1). Astfel începe coborârea lui Cristos prin cele șapte ceruri, trecând prin „tărie” și prin „aer” (o zonă de care nu ni se spusese nimic la urcarea lui Isaia) până pe pământ. În fiecare cer, Preaiubitul își schimbă înfățișarea, confundându-se cu unul dintre îngerii cerului respectiv. Camuflarea dovedește caracterul docetist al textului. În plus, la fiecare cer i se cere câte o parolă de intrare. Dar cel mai șocant episod, pentru un creștin ortho-dox, îl constituie nașterea. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Pecetea”, prin urmare, oferă cititorului, ceea ce În arte, În general, este un fapt esențial. Cele mai importante caracteristici ale prozei lui Vasile Ilucă pot fi considerate, În plan arhitectural, ca structura de rezistență a unui edificiu, care, finalizat, capătă o Înfățișare distinctă și atrăgătoare din punct de vedere estetic. O operă bine Împlinită - cum ar putea spune un ochi de amator. Bine articulată - cum ar comunica un exeget. Ambele constatări evidențiind aceeași realitate: valoarea operei. Născut și crescut Într-un spațiu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe Despina cu mare bucurie. ― Cum se vede, fetele astea te iubesc mult, Despi. ― O fi și asta, dar comportamentul acesta nu li-l impune nimeni. Aceasta vine din vremea nașului, profesorul Zenit. Când au ajuns la rezervă, cu o Înfățișare ghidușă, Despina a bătut În ușă. După ce din interior s a auzit un “Da. Poftim!” spus cu undă de bucurie de Nicu, tot ea a deschis ușa, cu mare Încetineală, făcând-o pe Lia să zâmbească, deși era copleșită de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-l iubesc pe tati. Altul ar fi pus Întrebarea ca la tribunal: „Ia spune, ce probleme ai?” ― Da’ nu cumva tu umbli cu lingușeli? ― Iar m-ai ghicit. Niciodată nu pot să te iau pe nepregătite - a sfârșit Despina, cu Înfățișarea celui Învins. ― Atunci, deșartă sacul cu „povești”. Sunt numai urechi... ― Să nu mă cerți, tati, că nu i-am spus mai Întâi lui mami. Îmi promiți? ― Deși nu bănuiesc o iotă din ce Îmi vei spune, nu te voi certa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și pe chipul său negricios și spânatic nu se văzu tresărind nici un mușchi. După ce păru a se lămuri, el îi arătă vizitatorului străin un scaun lângă perete, sub portretul lui Gheorghi Maximilianovici Malenkov, succesorul fără carismă al lui Stalin, cu înfățișarea unui birocrat stătut, apoi dispăru afară pe ușă cu document cu tot. Surprins, Nando nu mai apucă să-l întrebe de ce era nevoie să ia documentul. De afară răzbătu zgomotul unui motor de mașină și, apropiindu-se de fereastră, văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Nando nu mai apucă să-l întrebe de ce era nevoie să ia documentul. De afară răzbătu zgomotul unui motor de mașină și, apropiindu-se de fereastră, văzu un automobil negru, din care tocmai coborau trei inși bine îmbrăcați și cu înfățișare prosperă, desigur niște demnitari de rang înalt ai partidului. În urma lor se ivi un al patrulea, mai scund și mai tânăr, purtând bățos o uniformă de general, urmat de un soldat înarmat cu Kalașnikov și de doi tipi solizi îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Mitică Belghiru, buzat și pocit, cu un kalașnikov mai mare decât el atârnându-i peste turul pantalonilor. Mai mult de un metru și patruzeci noul șef al postului de miliție nu avea, dar compensa acest teribil handicap fizic printr-o înfățișare de om al cavernelor. Salutând cu un glas gros de tot, care-i ieșea parcă direct din cizmele-i lăbărțate, cu tălpi de mărimea 48-50, șeful postului de miliție traversă crăcănat și zborșit încăperea și se trânti cu turul larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai era nou în legătură cu începerea cursurilor și ca să-și cunoască viitorii colegi. Din păcate, pe holuri și la secretariat, nu întâlni nici o figură cunoscută. Doar profesorul Barbilian își făcu o scurtă și intempestivă apariție, pe când aștepta la secretariat. Profesorul, cu înfățișarea lui de ins distins și superior, năvăli pe ușă foarte grăbit și foarte supărat că una dintre secretare, mai tânără și mai puțin experimentată, îi încurcase rău niște liste cu studenții restanțieri, pe care urma să-i examineze chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Daaaaaa.... -Taci, măi, că tu nu te pricepi decât la ode închinate partidului! îl puse la punct poetul pe guraliv. Să vii la mine, să-ți dau vacs, ca să-mi lustruiești bine ciubotele!... Toți râseră. În acest timp, individul cu înfățișare de mops, care până atunci se ținuse deoparte, ieși din umbra casei scărilor și se apropie cu pași măsurați de grupul de studenți, fără ca nimeni să-l ia în seamă. Ne-ai recitat cea mai frumoasă poezie a lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îl provoca, când el binevoise să considere încheiată toată acea poveste. Vreau să vă-ntreb, vorbi mai departe fata, strângându-și și mai tare la piept gentuța ei cu cărți, dacă dumneavoastră l-ați citit vreodată pe Eminescu... Tipul cu înfățișare de hingher, înțolit în haine de domn nu găsi pe moment ce să răspundă, așa că fata se grăbi să completeze: Vă-ntreb asta, fiindcă dacă l-ați fi citit ați fi văzut că a mai scris și alte poezii decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acestea, pe Virgil nu îl deranja deloc prietenia cu Picior de Lemn. Omul îi părea isteț, hâtru și foarte bun de gură. O discuție cu cojocarul satului era pentru el o veritabilă delectare. De câte ori îi călca pragul casei sale cu înfățișare de han și de crâșmă, Picior de Lemn îl poftea la masă și-l cinstea cu covrigi înșirați pe sfoară și cu țuică de prune fiartă, apoi se apuca să-i istorisească tot felul de moși pe groși, făcând grimase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îl recunoști pe Victor în acest bărbat năpădit de o barbă țepoasă și care nu mai are nimic din vioiciunea, frumusețea și seninătatea lui obișnuită. Fața i s-a alungit și colțurile gurii s-au orientat spre bărbie dându-i înfățișarea unei tragice măști din antichitate. Văzându-l, te poți întreba : Oare care din cei doi a suferit mai mult ? Ea care, sub efectul anestezicelor, a hălăduit într-un minunat și straniu univers necunoscut, sau el, care a vegheat la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
adăpostește și rezultatele studiilor mele. Studii etnografice, se grăbește el să precizeze cu mândrie nedisimulată. Frate-miu mă cam tachinează și mă poreclește "hârțogar", dar asta este pasiunea vieții mele, după cum a lui este muzica. Dora îl analizează. Are o înfățișare complet diferită de a lui Dragoș. Este, sau mai curând pare să fi fost blond, căci acum doar o șuviță răsucită cu grijă pe chelie în forma unei cochilii de melc lasă să se vadă culoarea a ceea ce cândva au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
răsucită cu grijă pe chelie în forma unei cochilii de melc lasă să se vadă culoarea a ceea ce cândva au fost probabil pletele cu care se mândrea în tinerețe. Gura mică, străjuită de o mustăcioară blondă, tunsă scurt, îi dă înfățișarea unui portret de modă veche. Ochii sunt albaștri, de un albastru intens și limpede ca rupt dintr-un cer fără nor al unei dimineți geroase. Dar în privirea, pe care Dora o surprinde cu dificultate, se poate descoperi scânteia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în camera cea spațioasă la a cărei ușă stăruise să bată și nu primise nici un răspuns. Teodora tocmai conduce spre ușă un bărbat scund și spătos îmbrăcat într-o pufoaică și încălțat cu pâslari. Este înfășurată în aceeași bertă cu înfățișare de mantie de culoarea măslinei, bordată de franjuri înnodate în mod bizar. Artiomușca... Îi zace nevasta de mai multe zile și azi are mari fierbințeli. I-am dat niște picături de nalbă amestecată cu crețișoară. Dacă astea nu-i fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îmi spun acum că înstrăinarea între mamă și fiică nu trebuie să existe." A trecut mai mult de un an de atunci... În acest nou AZI, Victor măsoară de nenumărate ori cu pasul peronul gării unde o așteaptă pe Dorina. Înfățișarea lui s-a schimbat. Victor pare întinerit. Sacoul și pantalonul cad pe el cu elegantă nonșalanță. Fularul la modă, subliniază frumusețea masculină a chipului cu profil de medalie romană încadrat de coama părului rebel spicuit cu argint. Se uită nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
întâlnit destui moldoveni cu nume poloneze care-și cunosc obârșia leșască și că ei sunt urmașii celor care i-au jurat credință lui Ștefan Vodă după catastrofa de la Cosmin a rigăi Olbrecht. Da, slăvite rege! Nu numai numele, ci și înfățișarea lor este leșască: oameni bălai cu ochi albaștri, în timp ce moldovenii sunt negricioși cu ochi căprui sau negri ca mura câmpului. Mai mult, eu i-am auzit rostind și câteva cuvinte poloneze, când râdeau de-ai noștri că au răritură la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
copii din turma mea cea mare de pământeni muritori! Odată, demult, a venit la mine, cu viclenie, una de-a voastră, cu părul lăsat pe frunte și retezat deasupra sprâncenelor, dar nu ca celelalte din neamul vostru, ci cu o înfățișare de speriat pruncii și cu o ură nemaivăzută la alte noroade... Și-mi spune mie că niște forțe ale răului s-au sfătuit să vândă țara lui Antihrist și să-i spulbere pe drept-credincioșii cei cinstiți care vor binele Țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Și voi ziceați că sunteți alături de poporul muncitor!.. Adică cum vine asta?? Chiar așa precum ai auzit, măi deadea Kiprianov, i-a spus viitorul președinte, pre numele lui, Zozuleac, un bărbat încă destul de tânăr, viguros și cu ceva carte, după înfățișare și zicere a vorbelor. Că noi avem îndreptări încă de la Dragoș și Bogdan cum că aista-i loc voievodal, care, odată cu democrația, a devenit bun al poporului. Dar nu se poate, măi celovecule! Că documentele mele fac trimitere la uricele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a apei. Fără îndoială că minunea de la Sadău se va răspândi în întreaga Huțulie și huțulii îi vor pune sub călcâi pe trimișii lui Anticrist cu argumente convingătoare, de netăgăduit. Trebuie să-i anunțăm, părinte, chiar de la începutul slujbei, despre înfățișarea ce se va săvârși în casa Domnului de la noi la Sfânta Liturghie pentru Agheasma Mare. Să privească cu ochii lor cum Marele și Bunul din înalturi ne trimite câte o rază de speranță, ca celor din vechime, dovadă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
delicte de natură politică, economică, morală nici nu se punea problema oricât de grave și de condamnabile ar fi fost acestea... Că tovarășul Gâde de la Judiciar le instrumenta și îi instrumenta în așa fel, încât lucrurile se clarificau de la prima înfățișare. În atare situație, nu este de mirare că șefii multor instituții județene veneau cu oferte de posturi și bonificații pentru transfer care de care mai tentante, în special în sectoarele juridico-administrative pentru care cunoscutul slujbaș, atât de curtat, avea studii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]