1,239 matches
-
ea. Ce noroc pe Broanteș! Să descriem puțin camera. în mijlocul ei, la dreapta patului cu baldachin roșu, trona un lavabou. O sobă mică, de tuci, duduind plăcut, ocupa un colț al încăperii. Un discret miros de levănțică și năut se înfiripa dinspre dulapul sculptat din stânga patului în fața căruia o măsuță zveltă, cu picioare subțiri acoperite pudic de-o față de masă străvezie dădea un aer șic fotoliilor somnoroase ce-o înconjurau. Lângă sobă, pe perete, era un păretar de pânză înfățișând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un bagaj cultural, calificându-mă pe unde s-a putut. La rândul lor, părinții mei, oameni simpli, față de care am tot respectul, considerau pe vremea aceea că unei fete îi trebuie trusou, neluând în seamă curentele literare care se tot înfiripau. Am dus-o greu, tovarăși, pentru că dacă nu ești la curent, degeaba termini tu romanticii când tocmai apar „Moromeți”. Văzând că n-am cum s-ajung din urmă cultura, m-am apucat de istorie, care merge mai încet și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
e cumva, ceva, noi... să știți... la o adică... noi... oricând... suntem aici!... Episodul 195 VESTEA Cu toate că Sima-Vodă părăsise în mare taină Curtea, la plecarea lui nefiind martor decât Vasâle feciorul care după aceea adormise buștean, vestea fugii domnului se-nfiripă undeva în aer, apoi coborî pe ulițele Ieșului, dădu colțul câtorva case boierești cu obloanele închise, fu împinsă de vânt până la Podul Leoaie, de care se izbi și se-ntoarse înapoi spre Mitropolie, încrețind o clipă, în trecerea ei joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și-și desfășoară firul gândirii în mod firesc. Așa e și cazul doctorului Eugen Tomescu, care-și relatează povestea iubirii pentru doctorița Pavelescu, colegă de facultate. Câte personaje, tot atâtea povești de viață. Fiecare cu interpretarea lui. Idila care se înfiripează între Iuliana și doctorul Eugen e menită să mai destindă atmosfera încordată legată de accident. Iustin Dobrescu începe să-și depene amintirile în fața doctorului curant la fel de firesc de parcă s-ar fi aflat în fața unui prieten vechi. Pe alt palier epic
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pe mal și să privească minute în șir luciul apei sau rămurelele sălciilor pletoase, lăsându-și buclele să se răsfețe în bătaia ușoară a vântului... Era bucureșteancă oare? Nu-mi amintesc, dar ce importanță mai are acum? Credeam că se înfiripase ceva și în inima ei... Mi-a acceptat prietenia și nimic mai mult, iar când am îndrăznit să-i fac propuneri „indecente”, după clasificarea făcută de ea, nu s-a supărat, dar m-a refuzat elegant:Știi ce? Încă nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
interioarele și aleea centrală, Eugen a pus-o la curent cu toate noutățile privind situația lui Iustin. Iuliana a tăcut, ascultând cu atenție și mare îngrijorare. Ultimele fraze ale lui Eugen au scos-o din starea de teamă ce se înfiripase în sufletul ei și i-au reînviat speranțe ce dispăruseră în ultimii doi ani. Deja credea că este posibil orice. Omul de alături o alimenta cu încredere și un fel de energie interioară pe care nu o înțelegea, dar a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și se străduia să-i facă pe plac în orice împrejurare, dar nu din milă, nu din dorința de a-i oferi compensații, ci pentru că îi făcea Marian Malciu plăcere, pentru că o îndrăgea și avea nevoie să-și manifeste dragostea înfiripată cu limpezime în acest fel... Niciunul nu va uita un anumit moment din ziua a treia, seara, în care s-a întâmplat un ceva inedit, neprevăzut, nepremeditat. Erau pe aleile din parcul în care se înfiripase dragostea lor. El povestea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să-și manifeste dragostea înfiripată cu limpezime în acest fel... Niciunul nu va uita un anumit moment din ziua a treia, seara, în care s-a întâmplat un ceva inedit, neprevăzut, nepremeditat. Erau pe aleile din parcul în care se înfiripase dragostea lor. El povestea ceva petrecut cu ani în urmă, o întâmplare haioasă din vremea rezidențiatului său. Ea asculta atentă, ca de obicei, ochii sclipindu-i de plăcere. S-a oprit din mers, l-a privit în ochi cu toată
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
lui Victor. Pianul se transformă într-o sanie în formă de rădvan scund și lat în care se urcă cu sprinteneală un bărbat și o femeie. Victor și Alindora ? Dragoș și Dora ? Un cântec de zurgălăi e pe cale să se înfiripe... Doamna Dora, scuzați-mă că vă trezesc, dar Atanasie vă așteaptă ca să vă ducă la Solca, la Ciprian, să căutați ceea ce vă interesează. Dragoș a plecat de dimineață călare pe la treburile lui și desigur că a trecut pe la frate-su
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
oaspeți și nu ne-ar fi displăcut nici nouă, femeilor, câte o înghițitură. Atmosfera de sărbătoare s-a instalat greu, prezența celor doi străini ne stânjenea oarecum, dar până la urmă colinzile de Craciun în limba ucraineană au început să se înfiripe. Am strâns-o pe Minodora la piept și am început și noi să murmurăm colindele noastre. "Te gândești la tata, nu-i așa ?", m-a întrebat ea când ne-am oprit din cântul firav. De unde știa Minodora că într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
al timpului și al puterii, Om-Dumnezeu. El este singurul autorizat să lase o mărturie a exsitenței sale printr-un mormânt personalizat: ceilalți continuă să moară în anonimat. Așadar odată cu principele apare și noțiunea de individ, după cum, odată cu dictatura sa, se înfiripă și primul vis de libertate. Un adevărat imperiu se instaurează atunci când ia sub controlul său surplusul, care-i permite să se apere și să-i atace pe ceilalți. El decade atunci când nu mai are destulă forță pentru a controla căile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
iau naștere statele, în forme deocamdată embrionare. în anul 800, Imperiul Roman de Apus, mai mult o aparență decât o realitate, renaște în Germania, mai întâi sub domnia lui Carol cel Mare, apoi a lui Otto și Frederic. Alături se înfiripă două națiuni îFranța, dominată de franci, și Rusia, dominată de vikingi), precum și nenumărate principate întemeiate de vizigoți în Spania, de saxoni în Germania și Flandra, de lombarzi în Italia. Această istorie este de fapt a noastră: și astăzi Franța, Rusia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
insistent, încurajându-i cu laude și visuri de viitor mare, încât deseori reușea să-i mobilizeze, să-i facă să lege firul din punctul unde fusese întrerupt. De obicei, cam în această perioadă, când încrederea în ei reîncepea să se înfiripeze, simțeau un sincer atașament pentru Sidonia, din simplul motiv că ea miza mult pe capacitatea lor, și prin urmare, îi căutau mai des compania, ca să beneficieze cât mai mult de focarul mobilizator. Atunci când îi vedea gata aprinși, Sidonia găsea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pantofii și din nou a avut sentimentul de nesiguranță, a avut impresia că marea lui grabă ascunde ceva. Am stabilit ora când îi întâmpin mâine la gară, i-a relatat el sec, dorind să scurteze comunicarea care s-ar fi înfiripat în acest sens, o să mă duc la gară numai eu ca să încapă în mașină părinții, sora ta și soțul ei. Pe urmă a sărutat mâna mamei. Tatălui i-a strâns degetele, a aplecat corect fruntea și, dintr-odată a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sunt acasă. O seară plăcută, la revedere. Când se urni din loc, femeia avu impresia că psihicul ei inventase totul. Din ce întuneric ieșise, din ce plasmă vâscoasă, nu mai era sigură pe nimic. Bărbatul acela nu exista, nici discuția înfiripată în drumul către casă, nici senzația că se cunosc de multă, foarte multă vreme și că se înțeleg. Avu o viziune complexă într-o singură fracțiune de secundă. Între ei doi era posibilă o afinitate sufletească pe care o crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poate. Diferența de ani era neglijabilă, bineînțeles! O, dacă ar fi reușit să se observe cu ochii lui, pentru o fracțiune de secundă măcar, ar fi înțeles pe dată adevărul. Dar așa, așa reușea să guste din prea plinul speranțelor înfiripate pe loc, reușea să fie conștientă de tulburarea din sânge. Sufletul ei... pălălaie arzând cu flacără mare! Sunt foarte presată, domnul meu, zise, de o mie și una de probleme, așa m-am obișnuit, ce să mai fac, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și-a amintit o mulțime de anecdote, nu a lăsat nici un minut să se scurgă în liniște, ca nu cumva vocea interioară să se facă auzită și să-i strice planurile. Dorea să scurteze lenta desfășurare a relațiilor ce se înfiripau între ea și omul acela. Se temea să nu se trezească și să se răzvrătească împotriva sa. O singură ezitare, o singură remarcă cinică adresată sieși și ar fi spulberat tot ceea ce acum construia la repezeală. Nici nu a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
potențialului de dezvoltare a cetățeanului”...să dăm doar două exemple de militanți ieșeni. Refugiații basarabeni cunoscând sistemul destructiv al regimului de ocupație și imensele daune aduse de război, au menținut flacăra speranței și unitatea neamului. Cu aceste gânduri s-au Înfiripat În toată țara cercuri familiale de basarabeni animate de dorința de a păstra o stare de spirit și curajul În așteptarea unor zile mai luminoase. Astfel, raportându-ne numai la orașul Iași, numim doar câteva cercuri familiale care au menținut
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
care În cursul războiului era Încadrată la o unitate militară cantonată pe teritoriul României. În amintirea zilelor frumoase și ospitalității românilor a dat o deosebită Îngrijire și alimentație deportatului român, atenuând asperitățile și foametea regimului de Închisoare. După ce s-a Înfiripat cu sănătatea este transportat spre Taigaua nordică unde În condiții de frig și foame este repartizat la o brigadă care aduna conuri de brad. În condițiile aspre ale lagărului fusese martor la tentative de evadare a unor condamnați iar În
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
fără voia lu maître d’hotel. Nici bine nu m-am tras, c-am și ginit pă bune că șleahta țalilor Îmi alipea masa la una mai baștană, iar statu major dân salon să Îndoia slugarnic În plecăciuni, pencă se-nfiripa alde Lagrange. Pă parola mea dă bărbat că nu-i tratează ca pă gunoaie. Prima, mi-a atras atenția dă chilipirgiu creol două gagioale care seamănă ca surorile, da a mare ie pistruiată, că trage a morcoveață, iar a mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de a lămuri o frază oarecare, dintr-un scrupul explicativ. Narațiunea se naște din digresiune, lucru evident din primul capitol, care începe așa: „Ilie Cazane s-a născut pe 6 septembrie 1962 la București, dintr-o întâmplare“. Și romanul se înfiripează ca o încercare a naratorului conștiincios de a explica despre ce întâmplare este vorba. Bineînțeles, în decursul acestei lămuriri se desfășoară o amplă istorie cu minuni, securiști, amor, crimă, cârciumari bucureșteni și țărani moldoveni, așa încât, la sfârșitul capitolului („De aceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
efortului ICRNY. Îmi fac timp și mă reped la Guggenheim să văd expoziția lui Cai Guo-Qiang, I want to believe, despre care auzisem la București. Ce expresie puternică poate da mișcarea sugerată a corpurilor sau materialele din care acestea se înfiripă! Îmi dau seama încă o dată cum artele frumoase nu pot fi clintite din matca lor, față de biata artă cinematografică, mereu sub vremi, prea ușoară victimă a modei sau a lipsei de talent. Poate că sună patetic... dar dacă am dreptate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
învârte stomacul, reamintindu-i felul în care-l pusese la încercare bând sangria, și trebui să se repeadă la baie. În timp ce vărsa restul de vin, suc de portocale și coniac spaniol ordinar în vasul de toaletă, un gând i se înfiripă în minte. Era singură din nou. Nu mai avea pe nimeni care să-i întindă o poșetă. De data asta se depășise pe sine. Să pierzi un iubit putea părea o dovadă de neglijență, dar să pierzi doi vădea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că îi vad zâmbetul și prin fâșia de pânză care îi acoperea fruntea și partea de jos a feței. Lă- untrul lui se revărsa, senin și generos, prin priviri. Mi se părea că între noi doi și începuse a se înfiripa sentimentul prieteniei. Am stat de vorbă pe așezatelea, ajutat de Adina, ca și cum am fi fost doi vecini care tăifăsuiesc la gard. Omul îmi spune că tot ce a adus el în acel Târg este lucrat manual, după tehnologii moștenite din
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Și-a întors ușor capul și zâmbește spre mine. Știe. O artistă. Dana Verescu trece pe lângă ușor pe alee, departe. O bunică și nici o pereche de aripi Ciocănesc de două ori și aștept. Aștept. Bunica deschide. Între noi două se înfiripă un miros de levănțică și pișat. Sărumâna, bunico. Cu buzele umezite de țuică și cârnați, se cocoșează spre mine și mă strânge moale, șoptindu-mi: Vaaai de capul meu, bine că ai mai venit că nu știu cât mai rezist în viață
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]