1,702 matches
-
un singur lucru. Toate mi se arată pe rând și toate strălucesc o clipă în lumina inimii, la fel de posibile, apoi se sting unul după altul, pentru a lăsa locul celui mai negru abis. Ca o respirație la ureche sau ceva înfricoșător și cu miros de migdale, ca o apă vicleană și rea, din care e mai periculos să ieși decât să rămâi, sau ca clapele pianului, care alunecă unele după altele. De mult, de când a dispărut Ștefan, sau poate și mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și trupul și toată dragostea ta. Na-le! Primește-mile, pe toate, și, fă, cu ele, tot ce știi tu să faci! Anticrima Ploaia a Început brusc. Mai Întâi cerul s-a Întunecat, au izbucnit din toate părțile, tunete și fulgere Înfricoșătoare, apoi, din nori, a pornit prăpădul. Autoturismul Înainta de parcă ar fi fost Împins, nu tractat, de motor. Momentul Îi surprinsese, pe cei doi, fără ștergătoarele, atât de necesare, În astfel de Împrejurări, pe parbrizul oricărei mașini ce se află În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
receptorul telefonului și o sună pe matilde. îi răspunde robotul. Ce mesaj să-i lase ? „spune-i că treci spre seară pe la ea.” — trec spre seară pe la tine. Da ? te sărut... X se sperie de propria sa voce. o voce înfricoșătoare. abia și-o recunoaște. o voce de înecat. Coardele sale vocale par calcinate de timp. alege alt creion și desenează mai mult cercuri pe cîteva din paginile dosarului. Decide apoi să deschidă televizorul. telecomanda funcționează, dar ecranul nu captează decît
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
că văd planete îndepărtate care ard, sau fulgere la marginea universului. Dar lumea mea rămîne în continuare liniștită, înghețată în tăcerea ei. Dacă ies pe balcon și las un pahar să cadă pe trotuar zgomotul se amplifică într-un mod înfricoșător, se propagă în aer ca și cum întregul oraș s-ar afla sub cupola unei catedrale cu o acustică desăvîrșită. ecoul ricoșează de la un acoperiș la altul și se stinge extrem de încet, după zeci și zeci de minute. Din cauza absenței vîntului și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cuvioase, să mergem, că s-a făcut amiază. Domnul să binecuvânteze această casă. Moș Costache, foarte serios, întrebă: - Și sufletul vede și aude ca și în viață? - Of, Doamne, zise părintele, silindu-se să scape depreciziuni compromițătoare, acestea sunt taine înfricoșătoare, de care nu se cade să ne apropiem, dată fiind puținătatea minții noastre. De bună seamă că Domnul, în mare mila Sa, a îngrijit de toate. Popa Țuică chicoti ca un copil, înecîndu-se în tuse: - Oale și ulcele, hi, hi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în aerul sărat și curat al țărmului Mării Negre. Au alergat de zăpăciți pe plajă, au petrecut cu mai mult folos această oră decât să fi stat în clasă degeaba, să fi dormit sau zgâit la planșele colorate și cu schelete înfricoșătoare. Oricând elevul de la Mircea era dispus și mai ales tentat în timpul orelor când vremea prielnică îl îndemna să privească peisajul marin nesfârșit, zguduitor de monoton însă în permanentă frământare și mai ales că rămăseseră numai câteva zile până la sfârșitul anului
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
întunecat pe frunțile înguste și, sub cozoroace, privirile lacome nu slăbeau zeama din talere. Clefăiau neîntrerupt, urmăriți de dini. Mâinile murdare apucau cu îndemînare. Dulăii se apropiară, încăierîndu-se. Femeia le aruncă o bucată tare de pâine. Se iscă o bătălie înfricoșătoare. Trupurile animalelor se încordară, ochii lor galbeni sclipeau, se sfâșiară urlând, își apucară beregățile, căzură unul peste altul și căutară zadarnic. Oamenii râdeau, asmuțindu-i cu alte bucăți pe care le zvârleau din ce în ce mai departe. Se lăsase răcoarea. La picioarele lor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
găuri. -Lau dus legat la pârnaie, dar pe drum a rupt lanțurile de la picioare și de la mâini. J)in doi pumni, a pus gardienii jos. Au tras sticleții-n el, -lau găurit, sită-i făcut, șase gloanțe are-n piele... Înfricoșătoare povești mai știa Oprică! Găina moartă era plină de raci. Trăgeau sfoara și-i scoteau unul câte unul. Aveau crustele reci și cenușii și gheare ascuțite. Îi ciupeau de mâini. Petre îi arunca în sacul lui cu gioale. Duceau și-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fost cinci-șase târlii, pline. Hoții au făcut un foc de vreascuri și au așteptat. Pe la patru după masă, zăpada albăstrise. Soarele șters, depărtat și rece, se rostogolea peste coroanele despuiate ale fagilor. În pădurea Munteniei venea o noapte sură și înfricoșătoare. Vântul lovea trunchiurile subțiri și drepte. I-a 159 luat o frică pe pungași! Se uita Horea împrejur, se uita Oacă. Nu erau obișnuiți. Parcă tot mai bine era în mahalalele lor, la golitul buzunarelor! Pe cerul lucios și verde
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spus vreodată, nu se mai isprăvea. Lupii fugiseră la câțiva pași, și după câtăva vreme, obișnuindu-se cu zgomotul instrumentelor, se apropiaseră din nou. Ședeau pe labele dinapoi și așteptau. Lumina vânătă a începutului de zi îi făcea și mai înfricoșători. Erau cât niște viței, cu capetele mari și coame înspicate de gheață, dârji în așteptarea lor nedumerită. Câte unul mai flămând se ridica și se repezea spre lăutari, și când ajungea aproape de ei, o lua speriat înapoi. Sunetul gros al
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vedea departe de câmpul sălbatic, înghețat într-o tăcere de moarte. Anghel nu se mișcă de la locul lui. Firele ude ale arcușului uriaș se rupseseră, ici și colo, dar coardele groase, făcute din mațe de cal, tot mai scoteau gemete înfricoșătoare. Neacșu nu ajunse departe. La vreo douăzeci de pași, căzu. Haita îl prinse și-l sfărâmă în câteva clipe. Animalele se încăierară și se sângerară. Cei trei îi auziră ultimele strigăte și puțin după aceea trosnetul oaselor sfărâmate de dinții
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
urmăresc, pe toate planurile, decât mântuirea lor ca popor, ca rasă, ca neam sau mai știe Dumnezeu ce. Atașarea de lume explică de ce în tot ce au gândit - dar mai cu seamă în tot ce au suferit, în întreg blestemul înfricoșător al existenței lor - n-au conceput și n-au simțit persistent și adânc tentația renunțării. Așa au fost de legați de propria lor soartă, atât s-au afundat în misiunea lor, că n-au tras niciodată concluzia inevitabilă din suferință
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
complet egoismul, nemaipăstrîndu-și nici o urmă, nu poate rezista mai mult de douăzeci și una de zile, învață într-o școala vedantică modernă. Nici un moralist occidental, nici măcar cel mai sumbru, n-ar fi îndrăznit să avanseze despre natura umană o precizare atât de înfricoșătoare, atât de revelatoare. Ti-ai dori uneori să fii canibal, nu atât din plăcerea de a-l devora pe cutare sau cutare, cât din aceea de a-l vomita. "N-ați avut dreptate să contați pe mine." Cine s-ar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Chiar dacă eliberatorii nu erau niște Îngeri, erau cei care, În mod obiectiv, prin victoria lor militară, i-au scos dintr-un coșmar prelungit. Din acest unghi, subliniem că e imposibil de Înțeles aderarea evreilor la comunism fără a sublinia realitatea Înfricoșătoare a fascismului, fără a remarca prezența succesivă a celor două tipuri de totalitarism În realitatea istorică. Firește, explicația dată, ca orice analiză, este simplificatoare. Viața este mult mai complexă, și la fel oglinda sa, care e istoria. Nu toți antifasciștii
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
nu este lipsit de mișcare, ci e un eveniment ecstatic, proiectat spre infinitul personal al dorinței divine. În cuvintele Sfântul Grigorie de Nyssa: „Este firesc ca frumusețea dumnezeiască să-și aibă o trăsătură care o face iubită, în înfățișarea ei înfricoșătoare, arătată prin cele potrivnice frumuseții trupești”. Dimensiunea „înfricoșătoare” a acestui tip de fenomenalitate nu are nimic grotesc sau repugnabil. Acest atribut semnalizează doar necesara distanță prin care frumusețea dumnezeiască, spre deosebire de erosul căzut, se sustrage unei aproprieri vulgare, grăbite, indisciplinate. Impuritățile
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
eveniment ecstatic, proiectat spre infinitul personal al dorinței divine. În cuvintele Sfântul Grigorie de Nyssa: „Este firesc ca frumusețea dumnezeiască să-și aibă o trăsătură care o face iubită, în înfățișarea ei înfricoșătoare, arătată prin cele potrivnice frumuseții trupești”. Dimensiunea „înfricoșătoare” a acestui tip de fenomenalitate nu are nimic grotesc sau repugnabil. Acest atribut semnalizează doar necesara distanță prin care frumusețea dumnezeiască, spre deosebire de erosul căzut, se sustrage unei aproprieri vulgare, grăbite, indisciplinate. Impuritățile cu care se naște dorul după frumusețea fizică
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
promisiuni, nu-și au rostul aici. „E firesc ca dragostea de Dumnezeu să se nască din cele contrare poftei trupești, încât dacă aceasta e însoțită de moleșeală și de revărsare moleșitoare, care slăbănogește, apoi semnul dragostei de Dumnezeu e bărbăția înfricoșătoare și neînfricată. Căci numai când mânia bărbătească înspăimântă și pune pe fugă gândul plăcerii apare frumusețea curată a sufletului”1. În planul divin, ca și la nivel uman, transfigurarea dorinței rămâne decisivă pentru ca istoria să devină preludiul comuniunii eshatologice. Dincolo
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
împreună tot timpul. Când B. avea 4 ani, s-a născut cel mai mic fiu al meu, C.. Unele perioade nu au fost ușoare. A., când era bebeluș, avea foarte mari probleme cu astmul și ne-a pricinuit multe momente înfricoșătoare - nu-i doresc nici unei femei să treacă prin ce-am trecut eu, nici măcar dușmancelor mele18. L-am dus de multe ori la spital. Dar, una peste alta, e un copil foarte bun. De multe ori îmi era prea frică să
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
spumegare Ce se-ntrec pe cîmpul luciu, scoțînd aburi lungi pe nare. O! tu, gerule năpraznic, vin, Îndeamnă calul meu Să mă poarte ca săgeata unde el știe, și eu!” Nota dominantă a acestui spațiu deschis este exuberanța. În locul vuietului Înfricoșător al crivățului se aude acum clinchetul clopoțeilor. Natura e din nou primitoare, spiritul se vindecă de melancolii: „Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe Răpind sania ușoară care lasă urme albe. Surugiul chiuiește; caii zboară ca doi zmei Prin o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
neagră. Baba Cloanța duce În spate pe Satan și codrii clocotesc de un lung hohot. Satan urlă furios, și la urletul lui: „Mii de duhuri ies la lună Printre papură zburînd...”. Strigătul de ziuă al cocoșului pune capăt acestei goane Înfricoșătoare. Macabrul, demoniacul se termină În grotesc: Satan și jertfa lui, baba, se aruncă În „băltoiul mucezit”... Strigoiul din alt poem este un flăcău care, neascultînd de glasul blîndei copilițe, a plecat „pe la ceasul doisprezece” și a căzut În prăpastie dimpreună
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ar fi citit într-o carte sfântă, soarta fiului Regelui. În timp ce Tommaso rostea frazele și proiecta evoluția unei ființe încă în pântecul matern, Ludovic XIII, convins că este martorul unei minuni, simțea în acele cuvinte un adevăr furat viitorului. Ceva înfricoșător, dar se obișnuise deja cu acel om cu priviri arzătoare, înțesate de o lumină difuză și senină. Satisfacția suveranului era vizibilă, se uita la Tommaso cu recunoștință, fiul ar fi avut drept consilier un cardinal italian și tot un italian
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Așa trebuie să fi fost deșertul de care vorbește Biblia, chiar dacă, cât se vedea cu ochii, nu zăream pic de șes, ci tot dealuri și munți, și stânci deasupra unor prăpăstii. Îmi aminteam de poezia lui Dante. Erau niște promontorii înfricoșătoare, unele cărări, de-alungul pantelor, se învecinau cu genunile pe fundul cărora de zăreau stânci fierăstruite și ascuțite, adevărate bolgii infernale. Nu ți-a fost teamă să străbați tot felul de locuri primejdioase? Nu te-ai simțit pierdut în mijlocul acelor locuri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să le aștepte cu sufletul la gură. Ceea ce rămânea în urmă era răgazul dintre două prevestiri. Răul plutea deasupra capetelor noastre cu aripile lui solzoase, de liliac. Nu știu ce denumire să găsesc pentru celelalte zgomote. Aș putea să zic că erau înfricoșătoare, numai că frica are un ritual al ei, nu ai dreptul să-ți fie frică oricum. Și, în plus, frica precedă grozăvia și, adesea, rămâne în urma ei. Zgomotele acestea nu o precedau, erau grozăvia însăși. De altfel, așa a început
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ochii ei rotunzi, nedumeriți, de copil, și strigătul lui se stinse în întunericul uscat. Nu mai voia să se întoarcă acolo, între pereții strânși, la strigătul de durere al mamei lui, încercând să-și apere pântecul pe care piciorul vocii înfricoșătoare îl lovea. Apoi, dintr-odată, pereții se umeziră, se așternu liniștea, ochi numeroși pluteau în jur, privindu-l prietenoși. Putea să înoate, apa era caldă și păstoasă, ca un aluat subțiat cu lapte. Pereții se rotunjeau, lumea se reîntregea, Coltuc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cel mai bine clădirea, atelierele, scările de evacuare, subsolurile și felul în care poți să intri și să ieși, fără ca cineva să observe. Și așa a fost și de data aceea, numai că, pe trotuar, se treziseră în mijlocul unei forfote înfricoșătoare. Nu mai erau muncitorii încolonați de adineaori, aceștia de acum erau îmbrăcați în altfel de salopete, purtau caschete, pe obrajii lor urmele de cărbune se amestecau cu tuleiele nebărbierite și, mai ales, erau înarmați cu bâte, cu un fel de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]