1,889 matches
-
Nu și-l ridica decît pentru a-și căuta paharul și a mai cere whisky. Incredibile, spuse din nou după o jumătate de oră. Santiago Își Întrerupse conversația cu prietenul de alături, dar, cînd se uită la el, Lester Își Înfundase și mai tare capul În atmosfera aceea Întunecoasă pe care și-o crease Încetul cu Încetul, pahar după pahar, Între bar și propriul său corp. Nu mai are mult și-o să cadă pe jos. Se prăbușea văzînd cu ochii, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
La facul tate predam câtorva studenți noțiuni elementare de limbă română. Când ieșeam, serile, mă plimbam ore-n șir prin oraș, cu o umbrelă picurătoare dea supra capului. Mergeam de-a lungul canalelor semi circulare, treceam peste poduri arcuite, mă-nfundam prin ulițe strâmte cu mici magazine suspecte... Cum eram pletos ca naiba și cu geacă de piele, mereu eram agățat de cei care vindeau marijuana, mai ales negri și asiatici, care-mi vârau sub nas punguțe legate cu elastic. De
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
așa cum Aleful strălucea în pivnița personajului lui Borges. Prin iulie am plecat într-o tabără de tineri scrii tori, undeva, în Banat. Am dat, acolo, peste o poetă nimfomană cu care am avut o poveste de toată jena. M-am înfundat până la gât în mizeria sexului, a băuturii și-a geloziei. Tipa asta a stat cu mine într-o căsuță de bârne, dar în același timp s-a dat oricui i-a spus „vino“, adică întregii componente mascu line a taberei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mă scoți din spelunca asta. Cine să mă salveze, dacă nu tu? Weber își arcui sprâncenele, dar nu răspunse. —Frate! Trebuie să ajung acasă. Să mă întorc la serviciu. Slujba aia e singurul lucru bun din viața mea. O să mă-nfunde de tot dacă mai stau mult pe-aici. Karin își strânse tâmplele în mâini. —Mark, am mai avut discuția asta. Ești trecut la dizabilitate. Dacă doctorii consideră că mai ai nevoie de terapie, asigurarea de la IBP o să... — N-am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zecime din pahar dădea pe dinafară. El se întoarse pe umărul suferind și o privi, alarmat. —Zău? Pe atunci făceam sex prea des? Hohotele de râs țâșniră din ea ca niște mașini peste niște praguri de limitare a vitezei. Își înfundă fața în pernă, încântată și îmbujorată. S-ar putea să fie prima oară în istoria umanității când cineva pune întrebarea asta pe un ton anxios. Îl văzu pe fața ei, gândul care o străbătuse înainte ca el să-l pronunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
n-ați recunoscut. N-ați spus povestea. V-ați schimbat cauciucurile și le-ați aruncat în râu pe alea vinovate. —Ascultă-mă. Nu știi nimic. Își ridică vocea. Ăștia de la poliție întâi te leagă și dup-aia pun întrebări. Îi înfundă pe ăștia de-alde Tommy și cu mine. Suntem o amenințare pentru ei. —Voi, amenințare? Și el s-a luat după tine. Amicul tău Rupp. Maistrul militar. —Uite, tu nu mă crezi nici acum. Crezi că poliția ne-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am zis - „trebuie să plecăm“. Și el zice: „Ce s-a Întîmplat?“ „Doamne, simt că mă sfîșie-n două!“ - am zis. „Doamne, n-am să mai ajung niciodată! Haide!“ - și-am plecat cu copiii după noi și-alunecam și mi se-nfundau picioarele-n nisip, de credeam că n-am să mai ajung niciodată, și gheara aia mare mă sfîșia și m-a luat În brațe și m-a dus ultima bucată de drum pînă acasă și-am spus: „Vezi, vezi ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
grătarul forjat al ușii de fier". Să dăm fuguța din real în ficțional De aproape două decenii sunt utilizator al mașinii Dacia, fără să știu cum funcționează motorul. Pricep, ce-i drept, anumite lucruri minimale, bunăoară faptul că "jiglorul" se înfundă și trebuie suflat, că atunci când bujiile "se ancrasează", adică se umplu de ulei, nu este bine, că acest fapt se corelează sistemic cu fumul pe care îl scoate Dacia pe țeava de eșapament, că aceste două simptome ne arată nouă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
întîmplă ceva. Gay îi aruncă o privire furișă și speriată. — Sludden m-a trimis să cumpăr țigări și nu-i place deloc să aștepte. Lanark observă că mîna lui cu dragonită se strîngea pregătindu-se s-o lovească. Și-o înfundă în buzunar, unde se agită ca un rac. Gay nu băgă de seamă. îi spuse pe un ton melancolic: — Ești un tip foarte puternic, Lanark. Cred că aș putea merge cu tine, dacă m-ai susține. Dar Sludden nu renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl atîrnă pe perete și se depărtă privindu-l cu brațele încrucișate și capul înclinat. — Mai aproape de perfecțiune? Ai dreptate, Duncan, e mai aproape de perfecțiune. Da, sînt mulțumit de lucrul meu de-o noapte. — Numai și numai absurdități! rîse pe înfundate domnul Drummond din pat. — Da, sînt mulțumit de lucrul meu de-o noapte, repetă Drummond acceptînd o ceașcă de ceai de la Janet. întunericul de-afară se rări și cerul se coloră într-un roz pal în spatele turnulețelor bisericuței mizere. Drummond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-mă ilustrînd primul capitol discreditat printr-o formă de artă învechită, aplicată la o clădire amenințată dintr-o sărmană provincie a unui imperiu care se prăbușește. Doar geniul meu miraculos mă scutește de depresie, și chiar pensulele mele s-au înfundat de atîta teologie, acest bastard al științei. Să nu uit că o pictură, înainte de orice, este o suprafață pe care sînt aranjate culorile într-o anumită ordine. E prea mult albastru în această pictură, și-aș face bine să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că vede o față subțire care se strecoară și iese, de doisprezece centimetri lungime și mai puțin de un centimetru lățime, nasul subțire ca o ață terminîndu-se într-un fel de clapă mică și absurdă, iar ochii de pe ambele părți înfundați în pliuri verticale. Gura era o gaură ca de pungă strînsă, iar sora își vîra mereu degetul în ea, pentru a-l ajuta să respire, probabil. Apoi gura se deschise într-un oval cu ceva plat în interior, iar ovalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sui pe mal și se întinse pe spate, răsuflînd din greu. închise ochii să se apere de albastrul intens și strălucirea îi străpunse ploapele într-o nuanță de un roșu ucigător de fierbinte. Alexander îi spuse: — Apa tot se strecoară. — înfundă găurile cu mușchi și pietriș. — Nu cred în Dumnezeu, zise Alexander. Lanark clipi și-l urmări cum se căznește să smulgă bucăți de pămînt din mal. — O? făcu el. — Nu există. Mi-a spus bunicu’. — Care bunic? Toată lumea are doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mii de ani, priviți cu ochi mai ageri decît ai vulturului mingea aceea albăstrui-verzuie și umedă a celei de-a treia planete. Deșerturile sînt mai mici decît azi, junglele și pădurile mai întinse, pentru că acolo unde solul e gros, tufărișul înfundă fluviile și astfel ajung să se întindă în pămînt mlăștinos. Nu există poteci largi sau cîmpii împrejmuite cu garduri, nu sînt nici drumuri și nici orașe. Singurul semn de om este acolo unde marginea vestică a globului se rostogolește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe Grosvenor să clipească, fără voia lui. Și, așa cum lumina asta îi tulbură ochii, un sunet ciudat îi zbuciuma nervii - un sunet înfricoșător, ca un bubuit de tunet, provocat de o colosală revărsare de energie. Nava continua să străbată spațiul, înfundându-se din ce în ce mai rapid în hăul negru, căscat între galaxia spiralată, în care Pământul reprezenta doar un punct rotitor, și o altă galaxie, aproape la fel de imensă. Pe acest fundal se desfășura acum o luptă decisivă: cea mai mare și mai ambițioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nici o eroare. Dar, deși totul decurgea așa cum prevăzuse el, Grosvenor era foarte emoționat. - Pardoseala se va prăbuși? îl întrebă McCann, revenind lângă el. - Văd că n-ai înțeles, îi răspunse Grosvenor clătinând din cap. Pardoseala rămâne neschimbată. Ei, însă, se înfundă în ea, iar dacă vor continua să înainteze vor cădea! Tare-aș vrea să văd ce mutră va face Gourlay când oamenii lui îi vor raporta despre acest fenomen! adaugă Grosvenor, râzând. Fenomenul nu-i altceva decât o materializare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
aș putea fi tras la răspundere. - Presupun că ai dreptate, oftă McCann, aruncând o privire spre ecran. Grosvenor privi și el și văzu că atacatorii încercau să înainteze sprijinindu-se de perete, dar înaintau foarte încet, căci mâinile li se înfundau în perete. - Ce-ai de gând să faci? îl întrebaă McCann. - Am de gând să-i adorm, uite-așa! Și apăsă pe-o tastă. Clinchetul de clopoței răsună la fel de slab ca și data trecută, dar oamenii de pe coridor se cufundară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
care se vărsau în mari favoriți creți, ușor încărunțiți, îmi inspira și încredere, și spaimă. Dar spaima era mai puțin agresivă decât curiozitatea. Avansam alunecând încet. — Cât e ceasul? Iată-mi și vocea, pentru prima dată. Răgușită la cât și înfundată la ceasul. De un’ să știu? E devreme! M-am sculat cu noabtea-n cab. Mata’ n-ai ceasornic? L-ai bierdut la cărți, ca baltonul și căciula, ai? Uite, ia baltonul de colo, voiam să-l dau de bomană, pentru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Costache acceptă și cafeaua, și coniacul și le combină, turnând câteva picături de coniac în cafea, à la manière de Marghiloman. Povesti pe scurt despre cele două cazuri care-i dădeau de furcă și nu păreau să ducă nicăieri, se înfundau unul mai rău ca altul, pe zi ce trece. Între timp multe gazete au început să se agite, iar asta strică. Tânărul Rareș Ochiu-Zănoagă, găsit împușcat, și un anume Dan Crețu - nu e rudă cu spițerul roșcovan -, cazuri între care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
măcar două dintre cele trei cred că se leagă, iar al treilea lucru e cel care încurcă. Dar care sunt cele două care merg împreună trebuie să afli dumneata. Du-te pe urma anunțului, dacă deocamdată celelalte căi s-au înfundat. — Și v-aș mai da un subiect de meditație, dacă-mi permiteți, spuse Costache din ușă, luându-și bastonul cu cioc de argint. Tânărul a rostit câteva cuvinte înainte de a muri, le-am notat: lumină, Popescu, lumină, Maica Precista și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o țigară. Îl întrebase dacă vrea un pahar cu lapte sau ceai și ceru o cafea, pe care altcineva i-o aduse de la un automat. Omar nu mai știa dacă era o capcană și, după toate astea, chiar îl vor înfunda sau dacă într-adevăr urmăreau ce spune. Oricum, nu mai conta și avea poftă să povestească, așa cum nu o făcuse de ani în șir. Pân’ la ziuă se lămuriseră: nu pusese o bombă la World Trade Center, el venea din
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fondate de premiantă. Fără Nobelul ei pentru Pace, Iranul le-ar fi închis, dar existau alianțe cu International Amnesty și cu alte zeci de foruri externe, imposibil de contrazis. Așa, se mulțumeau să le pună oricâte piedici și să îi înfunde pe rând. Nazi, sora lui Ebadi, a fost arestată la o săptămână după plecarea avocatei, iar Niaz și Elnaz, juristele gemene care lucraseră cu Ghazal, în următoarea duminică. Leclerc, care ar fi trebuit să se-arate neliniștit în privința iubitei lui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca să mai sug înc-odată laptele cel de văpaie albă a țâțelor ei, pentru ca să mă fac iar frumos și strălucit. Făt-Frumos îl ascultă. Se dete jos de pe cal și-și așternu mantaua pe năsipul încă fierbinte. Dar ciudat... ochii fetei se-nfundase în cap, oasele și încheieturile feței îi ieșise afară, pielița din oacheșă se făcuse vânătă, mâna grea ca plumbul și rece ca un sloi de ghiață. - Ce ți-i? o întrebă Făt-Frumos. - Nimica, - nu mi-i nimica, zise ea cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o putea strămuta nimeni; au ascultat-o și s-a pornit acolo. Când a ajuns, fata tocmai atunci se cununa. {EminescuOpVI 361} {EminescuOpVI 362} {EminescuOpVI 363} PROVERBE ROMÎNEȘTI SERIA I 1Ai îmblat cât ai îmblat, dar acum ți s-a-nfundat. 2Ai înghițit un ac, ai să scoți un fier de plug. 3Ai găsit un sat făr-de câni și îmbli cu mînile-n șolduri. 4A intrat vulpea-n sac. 5Ai dat spuză ș-ai luat cenușă. 6A vorbit și nea Ion, că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cumpără sanie. 355Vremea vinde paiele și nevoia le cumpără. 356Haina asta străină a ta este? 357An n-am câștigat, estimp am păgubit, la anul trag nădejde. 358Negustoria lui Nastratin Hogea. 359A îmblat cât a îmblat, dar acum i s-a-nfundat (se zice pentru cei ce cad în multe primejdii, dar de cea din urmă nu mai pot scăpa). 360Ai înghițit un ac ș-ai să scoți un fier de plug (se zice pentru cei ce iau cu sila și-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]