1,348 matches
-
avea idee unde se află. Vorbele ei i-l arătau iarăși stând la birou și uitându-se pe fereastră - ce-o fi văzând? ce-o fi văzând? ce-o fi în capul lui în orele în care privește către vacarmul înfundat al străzii, nemișcat și tăcut, de parcă ar privi în gol? - și făcând calcule neînțelese de vreunul din casă, care pot să fie și foarte adevărate, dar și joc. Îi spunea cum îi crescuse deja părul pe locul operației, cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ochilor chipul bombănitor al lui Sid James, care-i adresă un zâmbet amenințător și șopti: — Hai, glumețule. Cred că e timpul să mergem la o plimbare. Imobilizând ferm brațul lui Thomas la spate, îl împinse pe un coridor, ignorând protestele înfundate ale ilustrului bancher. — Știu că pare dubios, spunea el, dar verificam doar soliditatea materialelor de construcție. Este absolut esențial să știm că investițiile noastre sunt... Ascultă, băiete, am citit despre oameni ca tine în ziare. Sunt cuvinte despre oameni ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dumneata. N-ai văzut cum mi-a smuls pijamaua... — A fost extrem de prudent, zise Mickey, după ce-l lăsară la spital. — Să rîd? Întrebă Kay. — Pe bune, totuși, cu un picior de plută! Dacă or să afle ceilalți... Kay rîse pe Înfundate. — „Kay! Kay!“ zise ea cu o voce guturală. „Cred că-i făcut pilaf.“ Mickey aprinse țigări pentru amîndouă. — Las-o baltă. — Nu te supăra, dragă. Oricine ar fi gîndit la fel. — Poate. Totuși, fata aia n-avea niște ochi căprui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și mozaicul cu o sirenă pe care meșterul l-a lăsat pe jumătate terminat după ce i-am zis că nu-i mai dăm nici un ban În plus, așa că are numai țâțe și n-are coadă. Prin ușa Închisă, aud brum-brumuri Înfundate urmate de chicotitul lipicios, à la Sid James, al lui Ben. Probabil Rich se preface că lingurile pline cu cereale sunt mașinuțe ca să-l facă să deschidă gura. Se aude un claxon afară, semn că Pegas a sosit. Mă furișez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
perfectă de la acest frumos evanghelist al fileului. Crawford plecă ultimul. La cinci și un sfert, botul de rechin al Porsche-ului său Își făcu apariția În dreptul porții. Șoferul opri să cerceteze strada, apoi acceleră și mașina trecu pe lîngă mine gîlgîind Înfundat. Am observat că Își schimbase echipamentul de tenis cu o scurtă de piele neagră stil gangster, peste o cămașă albă. Părul blond, uscat la repezeală cu föhnul, Încă-i mai lucea după duș. Cu ochelarii săi de soare Închiși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
obositoare. La vreo cincizeci de metri distanță, În fața porții cimitirului catolic, se oprise un bărbat călare pe motocicletă, Îmbrăcat În piele neagră, cu cască și cu fața acoperită de o eșarfă. MÎinile lui Înmănușate strîngeau coarnele motocicletei, și auzeam bolborositul Înfundat al eșapamentului. Roata din față se răsuci puțin și-mi păru că se Îndreptase către mine. Am avut o ezitare Înainte de-a coborî de pe trotuar. Drumul trecea pe lîngă vilele izolate, apoi dispărea din fața ochilor, coborînd către Estrella de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
întrebătoare. îmi plac furtunile, dar și arși țele. La fel cum îmi place să înot în largul mării, până hăt-departe, dincolo de geamandură. Lângă masa noastră s-au așezat doi tineri îndrăgostiți. Se țin de mână și șușotesc tandru, râzând pe înfundate. Parcă ar fi singuri în lume, nu mai văd nimic în jur. Eduard privește încordat pe geam - nu știu la ce se gândește. Mă străduiesc să-i aud gândurile, dar nu reușesc. în schimb, prind șușotelile tinerilor îndrăgostiți, care își
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
păpușel, de ce eziți? Sau frontul te-a lăsat fără sculă? Poate a trecut în partea cealaltă, intervine alta cu glas răgușit, mâncat de tutun prost și alcool ieftin. Nici nu ar fi de mirare pe acolo. Imediat răsună câteva râsete înfundate și obscenități, după care toate revin la starea inițială, de semi-adormire. În sfârșit, găsește o birjă liberă. Vizitiul, un bătrân scund, cu nas mare, coroiat, sub care se vede arcuită o frumoasă mustață de husar, apucă hățurile îndemnând blând micuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arcuită o frumoasă mustață de husar, apucă hățurile îndemnând blând micuța Rosinantă. Tactul copitelor pe caldarâm este din când în când acoperit de tusea și strănuturile birjarului. Sănătos! Mulțumesc, domnule ofițer. O năpastă de răceală. Deh, slăbiciunile bătrâneții! Din cauza nasului înfundat vorbele ies pe gură odată cu un bâzâit constant al nărilor. Zgribulit, își ridică peste urechi gulerul lat al mantalei lungi, din postav negru, încinsă cu o curea de piele. Da' ce să facem, c-așa-i rânduiala de la Dumnezeu. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Lumea își va urma nepăsătoare același curs, să spunem "normal", astfel că, din păcate, bufeul lui protestatar nu va schimba absolut nimic. Un soldat agață cu bocancul patul unei arme și puștile puse în piramidă se prăbușesc cu zgomot metalic, înfundat. Caporalul urlă către recrutul ghinionist: Grijania mătii de răcan împuțit, nu vezi unde calci? Ostașul se oprește și în timp ce încasează stoic înjurăturile și afuriseniile pline de năduf ale gradatului, continuă cu un aer tâmp să mănânce din gamela plină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îndreptat direct contra baronului Manfred von Killinger, ambasadorul nazist la București. Prin anumite cercuri se vehicula bârfa că Mihai Antonescu nu era străin de publicarea lui. Poftim bătrâne, lectură plăcută! Să nu te plictisești cumva după-amiază, continuă el râzând pe înfundate ca un puștan. Cu pași mari se îndreaptă către plutonul lui. Subofițerul este deja în picioare, așteptând. Ordinele se succed rapid, tăind aerul compact al zilei. Pregătirea pentru adunare! Pe aliniamentul de tragere, marș! Poziția de tragere luat! Încărcați! Ochiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din buzunar o cheie și o învârte de două ori în broască. Pătrund într-un fel de debara, plină cu tot felul de vechituri. Praful aflat din abundență îl izbește drept în față, în zona nărilor, pe Marius. Strănută scurt, înfundat. În față, o altă ușă. Dincolo de prag, un culoar lung și îngust duce către holul principal, mascat cu o draperie grea, roșie, în spatele căreia se aud pași grăbiți si tonurile ridicate ale unor femei bete. La mijlocul coridorului, o scară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de automat sapă dâre adânci în perete. Îi urmează alta, scurtă, la fel de prost controlată. Din gura țevii se văd flăcările care localizează trăgătorul. Imediat răsună clănțănitul sec al unui alt pistol mitralieră Se aude un țipăt răgușit și o bufnitură înfundată anunță căderea unui trup. Poți să vii. Drumul este liber. Aplecat peste balustrada scării, Manfred privește precaut jos, în hol. Marius smulge automatul din mâna mortului. Spre surpriza lui, la lumina parașutelor de semnalizare, recunoaște în trăsăturile feței schimonosite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
câteva secunde, șocul loviturii face pe Marius să privească amețit prin parbrizul crăpat cum totul joacă în fața ochilor lui. Cu mare greutate, se degajează din mașină, prăbușindu-se pe caldarâm. Scutură buimac de câteva ori din cap și de undeva, înfundat, în urechile lui își face loc zgomotul unui motor turat la maximum care se apropie cu repeziciune. Brusc, realizează ce se întâmplă. Sforțându-se la maximum, îl trage de haină afară pe Manfred, pe jumătate leșinat și recuperează arma căzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
timpul trece apropiindu-l inexorabil de momentul începerii acțiunii. Din interiorul adăpostului apar alți doi militari care încep să discute cu santinela. Probabil ceva vesel, după fețele amuzate. Trec astfel lungi minute chinuitoare. Deodată, în ecouri unduitoare, se aude uruit înfundat. Crește în intensitate, începe parcă să domine valea. Zgomot de motoare, multe, foarte multe motoare. Soldații își aruncă țigările și imediat se transformă în militari model, cu ținută desăvârșită. În sfârșit, iată-i! Exact ora17,30. Punctualitate tipic germană. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că un an tocmai se sfârșise și începuse altul, 1945. Pornește pe un coridor lung, cu numeroase uși de o parte și de alta. Tălpile grele ale cizmelor sale strivesc distinct și ritmat mozaicul holului, zgomotul pașilor reverberându-se în ecouri înfundate, dure. Se deplasează prin clădire cu firescul unui obișnuit al casei. Lasă în urmă ușa deschisă a unei camere dinăuntrul căreia înregistrează automat cinci soldați ce joacă zgomotos cărți. Unii sunt cu tunicile descheiate, alții numai în cămăși, cu mânecile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mătură totul. Un vânător de munte răsare dintr-un morman de cadavre, la nici câțiva metri de cazemată. Aruncă o grenadă înspre ambrazura betonată. Mitraliera îl ciuruie cu o rafală lungă. Se zguduie neîncetat, cuprins parcă de fiori. O detunătură înfundată face să tacă țăcănitul prelung. Norul gros de fum se împrăștie repede, în urma lui rămâne un miros greu de carne arsă. Câțiva germani, echipați în halate albe, ies din cazemată ca să se prăbușească sub gloanțele lui Marius și ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
piept, cea dreaptă peste cea stângă. Înainte să-i coboare în groapă, patru soldați îi învelesc cu foile de cort. Cerul picură domol fulgi albi, maculați. Pare că plânge cu lacrimile înghețate ale părerii de rău. Tunetul artileriei se sparge înfundat undeva departe, în timp ce mitralierele, fără să facă economie la muniție, trag fără încetare. Toți soldații companiei se descoperă. Garda de onoare se aliniază. "...Veșnica lor pomenire, Veșnica lor pomenire..." Vocea lui Marius comandă calm. Pregătiți arm'! Foc! Trei salve răsună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din priviri lui Caftoi. Marius își pregătește grenada în fața unei uși închise. O lovitură violentă cu talpa piciorului drept, un gest scurt cu mâna și proiectilul zboară înăuntru. Marginea de lemn a ușii nu ajunge să lovească peretele când explozia înfundată a grenadei azvârle afară un deget de fum și flăcări galben-roșiatice. Marius tușește, cu cerul gurii zgâriat de varul mărunțit. Mai mult pe pipăite, înaintează de-a lungul holului. Se împiedică de echipamentul abandonat și împrăștiat peste tot. Cade greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Murise. Iovuț caută sub vestonul pătat de sânge plăcuța de identitate. În ultimele minute nu auzise nimic, ca și cum urechile iar fi fost înfundate, dar acum zgomotele îl asaltează din nou. Tropăituri, frânturi de conversație, un râgâit sonor, urmat de râsete înfundate, uși trântite, înjurături. Strânge în pumn bucata metalică cuprins de furie și deznădejde, până când simte cum marginile metalice îi intră în piele. Domn locotenent! Domn locotenent! Ce-i Mâțule? Întreabă cu glas tare Marius, aplecându-se peste balustrada scării. Jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aduc o masă în timp ce altul meșterește la ceva ascuns în spatele unei ridicături de teren. Din obișnuință sergentul armează automatul. Încă nu-și dă seama de rostul activității celor din față. Gura i se deschide de uimire când aude un bâzâit înfundat, dar puternic, ca a unui bondar uriaș. Locotenent Rădulescu! Surprins, Mâțu se lipește și mai mult de pământ în timp ce ciulește urechile. Ai cinci minute la dispoziție să te predai împreună cu oamenii tăi. Știm că sunteți foarte puțini. După acest apel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe oameni în cursul sfintelor sărbători ale Paștilor. Ea e cu atât mai gravă cu cât formează încheierea unei serii întregi de fapte {EminescuOpX 214} întunecoase al căror teatru a fost în timpul din urmă Rusia. Mișcarea revoluționară din Rusia fierbe înfundat; pe ici pe colo se-ndreptează pistoale contra șefilor administrațiunii de gubernie, se descopăr amploiați, sergenți de poliție, ba chiar persoane din societatea înaltă cari iau parte și dau impulsiune mișcării. Siberia se populează cu adepții nouălor idei și cu toate
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
-l pe dom' Bacaloglu la treabă!" Umil și acoperit, țiganul își strecura batjocura în auzul celorlalți, care rânjeau. Vintilă se răsuci să-i răspundă, dar îl oprii: "Lasă-l în pace!". În aceeași clipă auzii un zgomot ciudat, o plescăitură înfundată, apoi alte două și îl văzui pe Bacaloglu agitîndu-se în colțul lui, unde stătea lângă o coloană de scurgere, alături de W.C. El șprițui în jur și sări într-o parte. Era asaltat de șobolani, care fugeau de sus, unde era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îi puse o mână în cap și cu cealaltă, cu podul palmei, fără veste, îl izbi sub bărbie de jos în sus de-i clănțăniră dinții. "Ei?! îi strigă triumfător, e în regulă? Și se întoarse la locul lui râzând înfundat. Nu ți-a plăcut, ai? îi zise mai departe. Tu de la început ți-ai căutat-o! Păi cum vorbești tu, mă, cu dom' profesor? Îi spui tu, parcă ai fi păzit porcii cu el? Uite că te-a caftit, să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
destul bun simț să tacă, decât să debiteze banalitățile de circumstanță. ― Credeam mereu că putem recupera timpul pierdut... mai târziu. Dar acum e imposibil. Lacrimile apărură, cu întârziere. Așteptaseră cincizeci și șapte de ani. Ripley rămase pe banchetă, suspinând pe înfundate, stingheră într-vin spațiu diferit. Burke o bătu pe umăr sperând că o va încuraja. Era jenat că participa la o asemenea scenă și încerca să nu se trădeze. ― Trebuie să te prezinți la 9 și 30. Nu întârzia. Faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]