2,071 matches
-
a spus că nu trebuie să vorbesc despre murdării de-astea. De-atunci, s-au răcit relațiile între noi. — Îmi pare rău, am zis. — E un om bun, dar e tare îngust la minte uneori, spuse Midori. De exemplu, se înfuria când nu purtam lenjerie de corp albă. Ai mai pomenit așa ceva? — Mă rog, e chestiune de gust. Mi se părea incredibil că un individ ca acesta poate iubi o fată ca Midori, dar nu am mai dat glas mirării. — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dar niciodată nu am putut face ce vreau, nimeni nu mi-a permis așa ceva în cei douăzeci de ani de viață. Tata și mama nu m\ bag\ în seamă, iar iubitul acela al meu nu e genul acesta. El se înfurie când am eu chef de ceva și sfârșim întotdeauna prin a ne certa. Ești singurul pe lumea asta căruia pot să-i spun orice și acum sunt cumplit de obosită și vreau să adorm spunându-mi-se că sunt plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
te plac eu pe tine. — E cel mai drăguț lucru pe care l-am auzit vreodată, spuse Midori, cuibărindu-se la pieptul meu. Dacă mă placi atât de mult, înseamnă că o să faci tot ce te rog și nu te înfurii. Nu, nu mă-nfurii. — Și o să ai mereu grijă de mine. Sigur că o să am, am spus eu, mângâindu-i părul scurt. Nu te-ngrijora, o să fie totul bine. Dar îmi este frică, zise Midori. O țineam în brațe, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tine. — E cel mai drăguț lucru pe care l-am auzit vreodată, spuse Midori, cuibărindu-se la pieptul meu. Dacă mă placi atât de mult, înseamnă că o să faci tot ce te rog și nu te înfurii. Nu, nu mă-nfurii. — Și o să ai mereu grijă de mine. Sigur că o să am, am spus eu, mângâindu-i părul scurt. Nu te-ngrijora, o să fie totul bine. Dar îmi este frică, zise Midori. O țineam în brațe, ușor, și imediat după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
grăma’ de gîturi la viața ta. Da’ eu n-am apucat nici măcar să-mi beau cafeaua. Deci ești convins c-am tăiat gîturi la viața mea? Nu. Și nici nu-mi pasă. Nu poți să faci afaceri fărĂ să te Înfurii? — PĂi acum sînt deja furios. Și-mi vine să te omor. — Ei, pe dracu’, Îi zic, nu mai da atît din gură. Haide, Pancho, intervine cel care vorbise primul. Îmi pare foarte rău. PĂcat că nu ne poți lua, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fi știut unde se ducea să atace a doua zi, aș fi spus că era furios din vreun motiv anume. Și cred că pe undeva, Înăuntrul său, chiar era furios, foarte furios. SÎnt o grămadă de lucruri care te pot Înfuria, și faptul că trebuie să mori fărĂ rost este unul dintre ele. Da’ mă gîndesc și că așa e cel mai bine să fii atunci cînd ataci, furios. Mai jos de creastă În ziua aia călduroasă și prăfuită ne Întorceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pentru că Întotdeauna prefera să bea asta În loc de sînge de negustor hindus. Într-o zi a refuzat să mănÎnce opt vite ale tribului masai și s-a mulțumit doar cu niște paste și-un pahar de suc de roșii. Asta Îi Înfurie foarte tare pe leii cei răi și una dintre leoaice, care era cea mai rea și nu reușea niciodată să-și curețe sîngele de negustor de pe mustăți, chiar și atunci cînd Își freca fața de firele de iarbă, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din spatele casei și venise-n bucătĂrie cu o jumătate de oră mai devreme. VĂzîndu-l pe pădurar cum doarme pe podeaua verandei și sticla de whisky aproape goală pe masă, se sperie, Însă În același timp fu scîrbită. Apoi s-a Înfuriat. — Cum adică, nu-i nimic? o Întrebă pădurarul ținînd Încă urciorul În mînĂ. — Așa, simplu. — De ce? CĂ nu-i nimic de mîncare. — Da’ niște cafea? — Nici cafea. — Ceai? — Nu. Nici șuncă. Nici porumb. Nici sare. Nici piper. Nici cafea. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
niște prieteni ai lui și au pus pe șine alte jucării mai vechi să deraieze trenulețul, ca să se distreze pe seama mea. Bineînțeles că l-au stricat, iar Barney s-a făcut că nici nu mă vede când eu m-am înfuriat - așa de tare m-am supărat atunci, că nici acuma nu mi-a trecut de tot; am încercat să-l repar, dar roțile n-au mai funcționat niciodată ca lumea... Nu cred că a dorit-o pe Vanessa doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
rău decât o armată care se plictisește din cauză că războiul s-a terminat. De exemplu, la un moment dat se interzic Încăierările, rănile făcute creștinilor din răzbunare, legăturile cu vreo femeie, calomnierea fratelui. Nu trebuie să pierzi un sclav, să te Înfurii și să zici «o să mă duc la sarazini!», să rătăcești vreun cal din nebăgare de seamă, să dăruiești vreun animal, cu excepția câinilor și a pisicilor, să pleci fără Învoire, să rupi sigiliul maestrului, să părăsești reședința noaptea, să iei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În picioare pe coridor. Fereastra era În fund, eram la primul etaj, nimeni nu mă poate lovi, ziceam eu. Și mă simțeam ca un căpitan care stă drept În mijlocul careului când gloanțele șuieră În jurul lui. Apoi unchiul Carlo s-a Înfuriat, m-a tras Înăuntru cu brutalitate, eram gata să izbucnesc În plâns fiindcă distracția se Încheiase, și În clipa aceea am auzit trei Împușcături, geamuri sparte și un fel de ricoșeu ca și cum cineva s-ar fi jucat pe coridor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
înfățișare plăcută. Trei zile ieșiseră împreună la teatru, la filme, la restaurante. Mă uit în jur la camera cu pereții de paiantă, cu tavanul jos, cu plasa de pâine agățată într-un cui pe zid, să nu intre șoarecii. Mă înfurii cumplit. Hai să ieșim, să ne plimbăm! Mă sufoc aici. Mergem pe malul gârlei, pe lângă casele vechi în fața cărora, pe băncuțe, stau babe interbelice. Intrăm în Herăstrău și mărșăluim împreună cu coloana de funcționari care se plimbă pe aleea strâmtă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în ureche: ce faci, domle, vrei să mă nenorocești de tot? Da’ chiar nu te uiți ce faci cu mâinile alea? Cetățeanul își cere scuze cu jumătate de gură și se intoarce cu spatele, să privească pe fereastră. Asta o înfurie cumplit pe mătușă-mea: păi știi dumneata de câte ori am fost eu operată la ochiul ăsta? Știi câți bani am dat prin spitale? Pasagerii dau din cap cu reproș civic: așa e unii, critică bătrânii, da pe ei nu se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a interveni în modificarea lui, cum ar fi fost normal; dar și destinul uneori greșește. Când viața ne poartă cu sau fără voia noastră pe cărări neașteptate, când întâmpinăm greutăți de tot felul, unele mai mici, altele mai mari, ne-nfuriem sau ne consolăm cu „așa a fost să fie”, „așa mi-e soarta, așa mi-e destinul”, chiar dacă uneori suntem vinovați, de cele ce ni se întâmplă. În situațiile fericite, când bucuriile dau peste noi, nici nu-l mai amintim
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Dacă primeau ceva era bucuroasă și spunea: — Bogdaproste! Să vă dea Dumnezău sănătate! Dacă nu primeau nimic și erau alungate cu: „Țâgănci împuțite, iar ați venit după pomană? Să muncească tată tău și mumă-ta să vă dea!”, Izaura se înfuria și pleca bodogănind: Zgârcita dracului, dar-ar boala în tine să dea! Să te lovească în moalele capului...”. — Taci că te-aude, îi șoptea Prințesa. — Și ce dacă? Mi-a dat ceva ca să-i mulțămesc? Întâlnindu-se cu un domn
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de zăpadă și a dat în fereastra apartamentului de unde se- auzea muzica. — Ce vrei mă? l-a întrebat Prințesa deschizând furioasă fereastra. — Termină cu cântatul, că deranjezi lumea, nebuno. — Nebunule! Caramba!a închis fereastra continuând să cânte. Studentul s-a înfuriat și din nou a aruncat cu bulgări în fereastră. — Tu ai auzit să încetezi, că de vin la tine bucăți te fac. În timpul acesta, fiindcă n-avea altceva la îndemână, Prințesa a luat mandarinele de pe masă și a aruncat în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
zis că ne înțelegem, egoistule, dar cu tine nu se poate sta de vorbă. — Ba se poate sta, Teofana, că de aceea te-am chemat jos. Eu am exagerat. Am vrut să te necăjesc puțin, că-mi place când te-nfurii. Hai să discutăm serios, o ia sub cojocul lui din nou. Mai glumind, mai ironizându-se reciproc, pentru că se obișnuiseră cu așa ceva, au căzut de acord în care ore din zi să exerseze Prințesa pentru a nu mai deranja pe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
venit să iau și eu o gură de aer. — Când ți-e programul tău de învățat? Cezar ca să se joace aruncă cu bulgări de zăpadă în față. — Lasă-mă în pace și pleacă de aici. Cezar, continuând cu bulgăreala, o înfurie pe Teofana și încep să se bată cu zăpadă, el râzând, e furioasă, până când un bulgăre de-al Teofanei îl nimerește în față. — Stai, că-ți arăt eu ție, sălbatico, o fugărește până o prinde simțind plăcerea să o frece
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mi-o pui mie la rană, o necăjește Cezar. — Zău? Uite-te bine că-i curată, călcată, nefolosită. Înainte de a veni în parc mi-am pus-o în șort. — Nu, nu vreau! Atunci dă-mi-o pe-a ta, se înfurie Teofana. — N-am. — Vezi, moralistule! Atunci ce vrei?începe să-i curățe rana, după care se duce și spală partea batistei ce o folosise și-i leagă apoi genunchiul cu ea. Te doare? — Vino și stai lângă mine ca să-mi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fi așteptat liniștit până mâine, ar fi mâncat cu tânărul transilvănean și acuma ar dormi în loc să se zvârcolească zadarnic. Când a intrat în odaie, după ce s-a despărțit de Titu Herdelea, a întîlnit îndată privirea Nadinei din fotografie. S-a înfuriat. Și-a adus aminte că din pricina ei (altă dată ar fi zis: de dragul ei) a făcut datoria la Banca Română, puțin înainte de surpriza ei cu cadoul. A crezut atunci că refuzul ei de a sta la țară mai mult de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
malul escarpat ca o faleză. ― Așa-s gârlele noastre pe aici, se grăbi Iuga, observând nedumerirea tovarășului său din pricină că nu descoperea nicăieri urmele râului. Mai tot anul le treci cu piciorul, sau chiar seacă de tot, dar și când se înfurie câteodată, cam primăvara, apoi se umflă din mal în mal, parcă-ar fi Dunărea. Furii d-astea grave totuși se întîmplă rar. De aceea, cum vezi, nici măcar de o punte n-avem nevoie. Sus, la Ionești, pe șoseaua județeană, s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Buruiană, sculîndu-se să se retragă, întrebă cam nedumerit: ― M-ați chemat, cucoane Miroane, să-mi spuneți ceva și eu v-am ținut cu necazurile mele, să mă iertați... Miron încercă să-și amintească pentru ce l-a chemat și se înfurie mai rău că nu-și putea aduce aminte. Vru totuși să-i spuie ceva ca să-l concedieze delicat și nu găsi nimic. În sfârșit, fără să întoarcă ochii spre dânsul, mormăi mohorît: ― Acu lasă, că m-ai supărat destul... Du
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-și aleagă alți clienți, nu pe mine, urmă Gogu Ionescu, smulgîndu-și ochelarii de pe față. ― Gogule, ești un caraghios! strigă un glas vesel de femeie. Ți-e frică să mergi cu automobilul!... Să-ți fie rușine! Toți râseră, numai Gogu se înfurie: ― Desigur. Eu n-am temperament pentru aventuri și nici n-am chef să-mi frâng gâtul pe șosele de dragul sportului automobilistic! Supărarea lui învioră pe ceilalți, care între timp își scoaseră măștile și ochelarii. O clipă mai stătură în fundul mașinii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rotea ochii prin odaie până ce descoperi pe masă, chiar lângă lumânarea aprinsă, o pălărioara de fetru ce părea o pată de umbră. Se întrerupse și, trăgând cu ochiul spre pălărie, făcu șiret: ― Craiule, craiule! Prins cu ușa, Titu Herdelea se înfurie: ― Ei, nu, te rog... Nu ți se pare că exagerezi?... Am sărit, ți-am deschis, destul. Spune-mi ce dorești și... Jean nu-și mai putea stăpâni curiozitatea: unde să fi dispărut dama? Răspunse cercetând cu privirile toate colțurile: ― Un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ne ducem, că n-are să ne omoare", altul mormăi gros: "Parcă boierul are să se uite în gura voastră", iar unul strigă sfătos: "Da de ce nu te duci tu, Nicule, și îndemni numai pe alții?" ― Zic eu că nu merg? se înfurie flăcăul. Crezi că mi-e frică de boier ca vouă? Alți țărani soseau mai alarmați. Începură să se amestece și femei, și copii printre bărbații care umpleau ulița de la postul de jandarmi până la baba Ioana. Tot vorbind și tocmindu-se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]