1,615 matches
-
noapte se apropia și se Îndepărta de pat, făcând volute din ce În ce mai grațioase. „Te pomenești”, Își zise Noimann, „că și ființele ce În loc de corp posedă aer sau mai știu eu ce sunt bântuite de dorința de a-și perpetua specia...” „Îhâm”, Îngână, ondulându-se cămașa de noapte aflată acum undeva În dreapta sa... „Ei atunci”, se Învioră Noimann, „să trecem la treabă...” Și În timp ce Îngâna aceasta, trupul lui, printr-un efort de voință, se arcui țâșnind În aer, prinzându-se de pânza ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
corp posedă aer sau mai știu eu ce sunt bântuite de dorința de a-și perpetua specia...” „Îhâm”, Îngână, ondulându-se cămașa de noapte aflată acum undeva În dreapta sa... „Ei atunci”, se Învioră Noimann, „să trecem la treabă...” Și În timp ce Îngâna aceasta, trupul lui, printr-un efort de voință, se arcui țâșnind În aer, prinzându-se de pânza ce Începu să geamă jalnic și să se dezumfle... „Te-am prins”, reuși să mai articuleze medicul, după care evenimentele se derulară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
toate orificiile, Învăluindu-i Încetul cu Încetul măruntaiele, Încolțind În lăuntrul său o liniște nefirească, o Împăcare cu soarta. Și pe măsură ce această ființă „pătrundea” În el, cămașa de noapte devenea În brațele lui din ce În ce mai moale. Zvârcolindu-se, Noimann continua să Îngâne fără șir: „Prin urmare, posedăm instinct...” „Îhâm, Îhâm”, murmura cu o voce din ce În ce mai mieroasă Îngrămădirea de cârpe ce se răsucea sub el. Și când medicul avu impresia că toată aventura sa luase sfârșit, un vuiet asurzitor se rostogoli prin Încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
inginerul. „Înflorim, chiar Înflorim”, replică Bikinki. „Nu numai sus, ci și jos. Suntem numai stamine...” „Așa, așa”, făcu inginerul, scuturându-și alene scrumul În farfurioara de la ceașca de cafea. „Deci și sus, și jos”, zise el. „Interesant...” „Mă rog”, Îl Îngână Bikinski, „e chiar destul de interesant...” „Eu știam că doar prietenul dumneavoastră Oliver are mania de a Înflori... Acum văd...” „Ce anume vedeți? Vi se spare suspect ceva?” „Nicidecum”, răspunse Satanovski. E foarte frumos să vezi doi prieteni Înflorind laolaltă...” „Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gramofonului și În Încăpere răsunară intonațiile unui vals de Johann Strauss. Strângând sticla și mâinile la spate, Noimann pășea triumfător, măsurând podeaua În lung și-n lat. Umerii săi se Îndreptaseră. Pașii Îi deveniră mai elastici. Iar glasul Începu să-ngâne, tam-taram-taram, acordurile valsului. Înghesuindu-se În dulap, costumele Îl acompaniau. Cravatele păreau să intre În același ritm. „În sfârșit”, Își spuse medicul, „criza a fost depășită... Am putea ieși... Desigur”, continuă el să-și deruleze firul gândurilor, „de ieșit putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Tot Și Apele Nilului ceresc Încerc acum În spațiile lichide să plutesc...” Noimann icnea, privindu-l cu atenție. „Acum repetați după mine”, spuse ciungul: „Eu sunt Ieri!” „Eu sunt Ieri”, repetă Noimann. „Eu sunt Astăzi”, continuă ginecologul. „Eu sunt Astăzi”, Îngână Noimann. „Cred că pe Astăzi l-ați rostit cu literă mare”, Îi făcu observație În treacăt interlocutorul, fără să-i acorde, totuși, prea mare atenție. „Toate cuvintele le rostesc cu majusculă”, replică Noimann. „Vă sfătuiesc să lăsați gluma la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Mâine”, rosti cu solemnitate omul din fața sa. Noimann se supuse, intonând cu glas metalic aceeași propoziție: „Eu sunt Mâine....”. „Așa”, spuse celălalt, „și acum de trei ori rostiți odată cu mine: «Eu sunt Ieri! Eu sunt Azi. Eu sunt Mâine....»”. Stomatologul Îngână și el de trei ori aceeași formulă, fiind curios ce-o să urmeze. „Repetați după mine, tot de trei ori, formula: «Pot acum pe spațiile lichide să pornesc...»” Noimann se supuse din nou și se simți pe jumătate eliberat de greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ea. Dar cum? Arsura se numea Mathilda. Picioare lungi și sâni ca două cupe. Nu era ușor să scapi nici de una, nici de alta. Scoțând din buzunar o batistă parfumată, doctorul Își șterse fruntea acoperită de broboane de sudoare, Îngânând În șoaptă ultimul vers al catrenului: „Și adu-mi, adu-mi numai udătură!”. În Închipuirea sa, lanul de maci Își clătina măciuliile roșii când Într-o parte, când În alta. O ceață lăptoasă se ridica de pe calea ferată, acoperind Încet-Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ci, luând o figură impozantă, i se adresă lui Noimann pe un glas nazal, ușor cântat: „Ne Întâlnim, de ce să nu ne Întâlnim...” „Se pare că ne-am cunoscut și În alte Împrejurări...” „Sigur că ne-am mai cunoscut”, Îl Îngână piciorul, continuând: „Dar chiar dacă ne cunoaștem, asta nu Înseamnă că nu trebuie să ne facem datoria... Legitimațiile de călătorie la control, vă rog”, i se adresă el atât lui Noimann, cât și celorlalți pasageri aflați În preajma sa. Mulțimea de călători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Zâna: Și cum l-ai găsit ? Viu sau mort ? Șoimul: Când îl privești, pare mort. Dar nu cred să fie încă mort, fiindcă, îndată ce i-am rupt nodul care-l sugruma, a lăsat să-i scape un suspin și a îngânat: „Acum mă simt mai bine!” Zâna: (bate de trei ori din palme) Câinele: (merge drept, ca omul, cu lăbuțele ridicate; coada îi iese din fracul/costumul negru; așteaptă porunci) Zâna: Bine c-ai venit, Medoro! Ia repede cea mai frumoasă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
la mers. Și, după părerea ta, ce crezi că s-a Întâmplat În seara aia? - Întrebă Grințu fără să deschidă ochii. Ascultă, băi, teristule, mă crezi prost sau vrei să-ți bați joc de mine? Grințu deschise un ochi. — Mda! - Îngână el. Deci crezi că a fost o arestare? Liniștea amiezii de toamnă se Încordă deasupra lor, dar pluti mai departe. Zare Își privi ceasul. Stăteau acolo de mai bine de o jumătate de oră și nu auziseră Încă nici o Împușcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Chinuiți sunt anii! Dragostea nebună A rămas chezașa nopților cu lună; Martori ne-au fost plopii, fără soți, înalții, Ce-ai putea iubito, să ai pentru alții? Patima nebună, neagră și păgână, Ce cu amintirea inimii se-ngână, Sub privirea lunii palidă și rece, Ar mai fi în stare timpul, s-o înece? Ar putea iubito, să mai fie altul, Care să-ți ascundă ca-n infern, înaltul Și care s-aprindă făr-asemănare Patima aceea, prinsă de vâltoare
AR PUTEA IUBITO?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83744_a_85069]
-
și gândul de drum Și dorul mă cheamă-nainte; Câte-un cuvânt înflorește ca mărul Flori albe, suave zăpezi amintite, Alte cuvinte mă duc în ispite Și unele-mi aduc din trecut, adevărul; În jur, o astfel de lume mă-ngână, Lumea cuvintelor, de unde și vis Cu gândul și fapta, și ochiul deschis, Adâncul și-naltul, prin mine răsună...
CUVINTE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83767_a_85092]
-
-și fluture brațele, mimând regretul că ne Întrerupe din „mica noastră taca-taca“, cum numea el În mod enervant Întâlnirile noastre de la prânz. Nu voiam să vă Întrerup din mica voastră taca-taca, oameni buni, spuse el, În timp ce eu și Penelope Îl Îngânam pe tăcute. Bette, pot să vorbesc ceva cu tine? — Nici o problemă, eu tocmai plecam, spuse Penelope repede, În mod evident ușurată că avea o scuză să dispară fără să vorbească cu Aaron. Bette, vorbim mai târziu. Și Înainte să apuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Leo pe care nu-i văzusem Încă. —O, bună, iubito, ce mai faci? Întrebă el, ștergându-și delicat gura cu o față de pernă. Unde ai fost toată noaptea? — Unde am fost eu toată noaptea? Ca de obicei, de-abia puteam Îngâna. — Te-am așteptat un secol, iubire, se plânse el, sărind din pat ca un băiețel În dimineața de Crăciun și aruncându-și un halat pe el. Mi-am dat seama că era prima oară când Îl văd complet gol. —Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vis tril de fluier, care parcă pipăia auzul celor din jur. Încet-încet, s a înzdrăvenit, devenind un cântec trăgănat... Murmurul celor din jur a încetat ca prin farmec. Doar glasul căciulii țurcane - ca o undă frumos vibrată - a pornit să îngâne: „Trenule, mașină mică, Trenule, mașină mică, Unde-l duci pe Ionică? Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu”. Pe nebăgate de seamă, alte glasuri - la început mai timide - au prins a-l seconda pe solist. Și cântecul a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la el, că cine știe? La drum... Noaptea... Îndată, însă, ce a ieșit pe poartă, feciorul lui a pornit cu mare grabă spre bordeiul lotrului. Avea poruncă din partea hangiței să-i spună ca diseară să vină la han... Când se îngâna ziua cu noaptea, lotrul se afla deja în poarta hanului... Hangița a ieșit în prag. ― Bine ai venit. Intră, să nu te vadă slugile - l-a întâmpinat ea. Cu mers de lup, lotrul a pășit în curte. Când s-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pichetului se îndreptă spre camioneta cu mâncare. Danny îl văzu vorbind cu tipul care vindea cafea - spionul AUFT - și arătând cu degetul mare în spate, spre zona în care avusese loc mica ciocnire. Al zise: Nu fi căcăcios, Krugman! Jerry îngână câteva epitete anticomuniste. Danny lansă replica „Și eu sunt unul dintre băieți”, pentru eventualitatea în care partea adversă trăgea cu urechea. Era o replică tipică de-a lui Krugman, desprinsă de Considine dintr-un vechi raport al NYPD, de pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
șemine ului cu lemnele arzând în plin iulie, siluetele unor trăsniți care înotau într-o mare de treisprezece grade. În Belgia, la Bruges, m-au încântat poezia caselor și a stră zilor, tablo urile lui Memling cu lumina căzând pe îngân durarea chipurilor pictate. În Grecia m-au fermecat coloa nele templelor, profilate pe albastrul adânc al cerului, măgă rușii alburii, semeția zeilor de piatră. Într-un an, am văzut Moscova, Sankt Petersburg, clădirea strălucitoare a Ermi ta jului, atât de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Îndepărtata Asie. De Japonia cea bântuită de furtuni și protejată de zeitățile kami, de privirea calmă a luptătorilor Înaintea morții, de străfulgerarea Katanei, aducătoare de moarte și de onoare. De sărbătoarea fiecărei clipe, de haiku, de coardele leneșe ale samizenului, Îngânând o muzică de dincolo de timp. De frumusețea ireală a grădinilor, a micilor poduri peste ape care n-ar fi pornit să curgă dacă voința oamenilor nu le-ar fi poruncit să curgă, de infinitul unei șoapte fără Înțeles care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-o - dacă așa crede ea. - A! ... A! ... murmură aromit Mini la vorbele lui Nory. - A! ... A! ... a zis "Omul". Așadar, consimți că până și anemicul mire al Elenei e ,.bărbatul" . . . "Omul". Văd că te-ai convertit la Biblie ... - La pod! îngînă moșu, și răspunsul violent al lui Nory se stinse. Se auzi un uruit încet și mici fantome simetrice trecură la distanță prin ceața luminoasă a nopței. - Trenul de 10, zise Lina. Tîrziu! și tot mai avem o bucată .. . Elena ca
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vei face? Vei muri și tu, de urât. Nu vei mai avea pe cine distruge! Pronunța "ei" cu un fel de pudoare sacră, ca și cum în desișul bărbătesc ar fi adăpostit pe Tristan sau pe Lohengrin. - Să piară "ei" întîi, o îngînă Nory, și văd eu pe urmă ce am de făcut! . . . Sămânță rea! Crezi că se stârpește așa ușor! - Elena are un băiat! își aminti Mini. Așa cum vroia ea! - Da! Mai sunt încă astfel de femei! ... și tocmai Elena! - Și în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
colegilor, alimentate de amănunte benevole ale amantului asupra "lor trei". Iar la gineceul din Toamnei, unde stau câte trei bele-artiste într-o cămăruță, în plus vizitatorii, petrecerea constă în numere de. . . imitații: Mika-Le, în persoană, mă strâmbă pe mine și îngînă pe sentimentalul Greg, tour a tour, violent și umil, ispitit și pocăit. M-am indignat de batjocura asta nerușinată pentru un om care o îndoapă cu favoruri de tot felul. Cât despre mine, m-am înfuriat. L-am prins într-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
șemine ului cu lemnele arzând în plin iulie, siluetele unor trăsniți care înotau într-o mare de treisprezece grade. În Belgia, la Bruges, m-au încântat poezia caselor și a stră zilor, tablo urile lui Memling cu lumina căzând pe îngân durarea chipurilor pictate. În Grecia m-au fermecat coloa nele templelor, profilate pe albastrul adânc al cerului, măgă rușii alburii, semeția zeilor de piatră. Într-un an, am văzut Moscova, Sankt Petersburg, clădirea strălucitoare a Ermi ta jului, atât de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și urc cu gând curat către Nirvana; sunt botezat din nou în Brahmaputracătre Tibet îmi caut caravana. Ploi de martie Răstignit e cerul pe ninsoare, norii se adapă din fântână; tot pândind semințele-n ogoare, cântec vechi, de ploaie, îl îngână. Nu e mult de când s-au spart în cioburi, troienind amurguri despletite, și în paltini, aninate globuri luminau subțire, mult tihnite. Prea sătui de vifore, de iarnă, plâng în zori sub merii din livadă și din ocne Înegurate toarnă indolente
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]