7,890 matches
-
nu fii de acord, dacă mai ai, cât de cât, o brumă de onestitate în tine. Ce mare ispravă ai făcut tu, de pildă, cu audierile tale în scandalul concursurilor de cultură generală“? Ai obținut ceva? Nimic, dacă mi-e îngăduit să zic așa. Ai dat în vileag corupția unor indivizi cu o personalitate slabă. Cât privește sistemul care i-a pregătit să devină corupți, n-ai obținut nici cel mai mic efect. Sistemul a rămas nezdruncinat. De ce? Fiindcă tu, Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
APĂRARE, MINUNATĂ. PRECIS O SĂ ATENUEZE HOTĂRÂREA INSTANȚEI. AȘA-I TRATĂM NOI PE NĂPĂSTUIȚI, AI, DOMNULE MEMBRU AL COMISIEI PENTRU CONDIȚII UMANE? AȘA-I ACORDĂM CUIVA, DUPĂ PĂREREA TA, ȘANSA DE A FI DEMN ȘI UMAN? TICĂLOSULE! — Vă rog, Onorată Instanță, îngăduiți-mi să mă apropii de bară - la urma urmei, n-am făcut decât să... ia, să mă distrez și eu acolo, un pic, atâta tot. — AH, TICĂLOSULE! Păi de ce mama mă-sii să nu mă distrez și eu un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
celor 19: "Veniți și jurați și pe sângele vostru, că și voi veți culege ce au semănat alții." Odată pactul încheiat, prințul s-a întors în țara lui și a declarat în fața tuturor: "De azi încolo, n-o să-mi mai îngădui să judec oamenii. Am apreciat bine mai multe mii, dar despre câteva sute am spus cuvinte nepotrivite. Mao Sui însă m-a întrecut. Prezența lui în regatul Chu a făcut ca prestigiul țării noastre să cântărească mai greu decât marele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
el, arătând că este un demnitar competent și fidel curții regale. Dar auzind vorbindu-se mereu numai de rău despre Pang, regele a crezut până la urmă. Mai târziu, când Pang Cong s-a întors din Zhao, regele nu i-a îngăduit să se prezinte la curte. O altă poveste similară spune că savantul Zeng Shen din Perioada Statelor Combatante a fost un om cinstit. Odată, el a fost plecat de-acasă. Din întâmplare, cât timp a lipsit, un ins cu același
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de o cruce simplă și neagră, de fier. Am încremenit: pentru prima dată simțeam adevărul și tăria acestui semn, frumusețea lui răscolitoare, de colțar al Universului... Intersecția axelor, spațială și temporală, țintind infinitul. Părea vie și primitoare, gata să mă îngăduie în brațele ei deschise... Abia acum cimitirul de la Săpânța căpăta un rost în lumea lui Dumnezeu. Religia morțiitc "Religia mor]ii" O întrebam deunăzi pe Maia Morgenstern dacă mai are rost exhibarea violențelor și cruzimii cu latex și vopsea roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fotografie, Slavă Domnului!, fusese o harpie, bănuiesc neagră în cerul gurii, dar nu pot să certific câtă vreme mi-a lipsit ocazia s-o pun să scoată limba, să zică aaaaaaa și să-i cercetez gâtul îndeaproape). Tovarășa Câsu nu îngăduia oricui părul mare, era un privilegiu de care-am început să mă bucur în clasa a III-a, parcă în trimestrul II, după ce pălăvrăgise cu o colegă care-l cunoștea pe unchiul meu, pe Didi (cineast, pot să înșirui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am șanse de scăpare mai pot fi salvat te mai pot afla pitulat prin mine mai putem sta de vorbă, fără să-mi dau seama că nu am nici un merit că nu ți-am cerut voie că doar tu îmi îngădui să te găsesc să te îngrădesc în povești sau scrisori, ce să zic: mersi nenicule că m-am trezit și eu acuma să fac pe politicosul - domnule Matei Mic..., îi dați voie lu’ Matei Mare să se joace un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mișca din fund ca o văduvă și tot încerca să tragă la poartă. Celălalt, un tip oarecare, cu cele mai mari strădanii și nu-și putea aminti decât o figură turtită, nu juca fotbal, comenta, dădea sfaturi, așa că și-a îngăduit să se așeze lângă ei și să înghită trei biscuiți cu cremă. Le-a și lăudat gustul, dar asta scurt, până s-au auzit iarăși zbieretele femeii, ce faci nenorocitule? aruncă-i imediat! Doamne, ce se întâmplă și pe lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
jur împrejur, să-l obișnuiască cu lumina difuză, cu împrejurimile, cu el însuși, să-l facă să înțeleagă rostul lui în acel loc straniu, să-l învețe să privească, va fi menirea lui, singurul scop pentru care i-a fost îngăduit să se afle acolo, iată binoclul, iată-l pe general, băieți, am dat de dracu’, vine noaptea, iar noi ne aflăm în câmp deschis, dacă ticăloșii ăia de indieni se hotărăsc să ne atace, suntem pierduți, vă ordon să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
comună să supraviețuiască. O realitate mai veche, un fel de adevăr istoric blajin, e însă de neocolit. Înainte ca fregata aia cu profil de femeie însărcinată, cu prora ei ca un pântec, să fi aruncat ancora și să-i fi îngăduit să debarce fratelui meu cel mic (după nouă luni petrecute la bord), o barză ciudățică își făcuse cuib în burtă la mama și clocise oul uriaș din care (tot după nouă luni) a ieșit fratele meu mijlociu. Așadar mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să se ascundă sub fusta mamei mele, o fustă largă și lungă până la pământ. Iar mama, continuând să se învârtă prin bucătărie, tot așezând jumătăți de măslină, feliuțe de castravete murat și pătrățele de brânză peste senvișurile cu parizer, a îngăduit-o acolo până când eu m-am dat bătut, strigând asta cât puteam de tare. Târziu, dar nu foarte târziu, la scurt timp după ce dl Dina și dl Ștefănescu și-au luat fetele acasă, a mai ciocănit cineva la ușa noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Fraser să facă o donație la fel de discret. — N-are rost să adoptați un asemenea ton. Farmecul după-amiezii era definitiv spulberat; pînă și muzica alămurilor se stinsese În timpul acestei scurte, dar penibile dispute. — Bună seara, zise Rowe. Dar nu i se Îngădui să plece; un soi de delegație venea să-i dea o mînă de ajutor domnului Sinclair, În frunte cu bătrîna cu pălăria pleoștită. — Mă tem că vă aduc o veste proastă, spuse ea zîmbind sfios. — Și dumneata vrei cozonacul! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Era un bărbat scund și oacheș, cu niște umeri diformi și trupul contorsionat, de pe urma unei paralizii infantile. — A, domnule Rowe, spuse doamna Purvis răsuflînd ușurată, dumnealui ar dori să audă ultimele știri și i-am spus că dumneata o să-i Îngădui, poate, să asculte... Poftim Înăuntru, zise Rowe deschizînd larg ușa În fața musafirului - primul care-i călca pragul. La ora asta, camera lui era foarte Întunecoasă: camuflajul din ferestre oprea ultimele raze de lumină, iar unicul bec electric fusese acoperit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rowe, cu un zîmbet cam schimonosit: — Pentru cineva de vîrsta mea e, desigur, un fel bizar de a participa la război: să aduni hăinuțe de lînă de la niște văduve miloase! Dar e o treabă utilă, pe care mi s-a Îngăduit s-o fac, și, oricum, ne scutește de a fi internați... Numai că povestea dumitale mă pasionează mai mult, cred că mă Înțelegeți, parcă mi-ar deschide o perspectivă mai, ei bine, mai dramatică. Firește, soră-mea mă găsește romantic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Unele persoane sînt lipsite de cuviință, știți, sforăie sau se ciondănesc Întruna... De ce ați luat-o prin parc? Îl Întrerupse Rowe. Doar nu e cel mai scurt drum! Voiam să mă odihnesc un pic, domnule. Și-apoi, copacii și păsărelele... — Îngăduiți-mi să vă duc valiza... Nu trece nici un autobuz pe-aici. — A, n-aș vrea să vă deranjez, zău așa! (Totuși, Împotrivirea lui era formală; valiza atîrna desigur foarte greu - cărțile despre grădinărit nu păreau defel ușoare.) Doar cărămizile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
domnului Travers. — Întrebați, vă rog, la recepție, zise portarul - și alergă În Întîmpinarea unor persoane mai simandicoase. Anticarul avusese dreptate: era greu de cărat o asemenea valiză pe scările lungi, cu trepte late ale hotelului, construite parcă anume pentru a Îngădui femeilor elegante să-și tîrască toaletele de seară. Arhitectul fusese din cale-afară de romantic: nu se gîndise, pesemne, la un om nebărbierit de peste două zile și Încărcat cu o valiză plină de cărți. Rowe numărase cincizeci de trepte, cînd bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de găsit... — Lor, Însă, nu le place. — Te referi la doamna Bellairs și la reverendul Topling? Era prea complicat: Rowe nu mai avea chef să se apere. Se așeză În fotoliu, unica piesă de mobilier ceva mai intimă, În afară de canapea, Îngăduită În acest pseudo-cămin. — Reverendul Topling e un om de treabă, zise ea zîmbind. Ce prostii vorbim! Trebuie să-i spui fratelui dumitale să nu se mai frămînte din pricina mea. Capitulez. N-au decît să ucidă pe cine vor, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de cazurile mai simple, iar el nutrea pentru doctor o nețărmurită venerație. Johns Îi dăduse de Înțeles lui Digby că În trecutul doctorului exista un incident - poate sinuciderea unui pacient, deși Johns avusese grijă să rămînă foarte vag - care Îi Îngăduia lui, personal, să pozeze În avocatul unui mare neînțeles. „Nu-ți poți imagina cîtă invidie există printre medici, Îi spunea el adesea. Și cîtă răutate. Și cîte minciuni.“ Johns se Înflăcăra vorbind despre ceea ce numea „martirajul doctorului“. Avusese loc, pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
stătătoare: avea o fermă de porci și de păsări și un parc Întins de vînătoare. Doctorul, personal, nu vîna, fiind - după cum spunea Johns - Împotriva distrugerii animalelor. Cum nu era, Însă, un doctrinar și cum pacienții săi aveau nevoie de carne, Îngăduia vînătorile, fără a lua parte la ele. Doctorul respinge doar ideea de-a face din vînătoare un sport, Îi explicase Johns. Cred că preferă capcanele... O dată cu micul dejun, lui Digby i se aducea și ziarul de dimineață. Începuse să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o sprînceană.) Voiau - cel puțin așa mi-au spus - ca memoria să-mi revină Încet, de la sine, fără ajutorul hipnotismului sau al psihanalizei... Domnul Prentice zîmbi, legănîndu-se ușor În jilțul lui. Ai fi zis că-i un vînător ce-și Îngăduie un binemeritat răgaz Între două Împușcături. — Firește, urmă Rowe, nu le-ar fi convenit să-mi recapăt memoria prea repede... Deși puteau să recurgă oricînd la „Pavilionul special“. — N-ai vrea să-mi spui despre ce e vorba? Întrebă domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Societatea creștină a veacurilor trecute trăia în cu totul alt sistem de referință decât cel de astăzi. Lumea spirituală avea o existență inconfundabilă iar demonii erau o realitate concretă. Calamitățile naturale, perioadele de foamete și molimele erau private ca încercări îngăduite de Dumnezeu pentru a ne aminti pururea de fragilitatea condiției noastre pe acest pământ. Între timp demonii, care nu-și găseau rostul în șablonul raționalist, au fost exorcizați în sferele mitologiei. În această clipă - civilizația ce acum își spune „democratică
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
al Bacăului a organizat o petrecere de ziua lui de naștere, asigurând destulă mâncare și băutură pentru zeci de mii de oaspeți. A fost o scenă scoasă parcă dintr-un roman de Gabriel Garcia Márquez, în care oligarhul latino-american le îngăduie pentru un scurt răstimp peonilor de pe moșie să fie părtași la viața de huzur. Președintele l-a condamnat pe primar pentru faptul că se comportase «ca un senior medieval ... care i-a chemat pe săraci de ziua lui ca să le
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
octombrie 1944 s-a înființat Frontul Național Democrat, format din PCR și PSD. Reprezentanții acestuia au intrat în al doilea guvern Sănătescu (noiembrie decembrie 1944) și în guvernul generalului N. Rădescu (decembrie martie 1945). «Fronturile» și «guvernele de uniune» au îngăduit comuniștilor să controleze sectoarele-cheie, în special armata, justiția și internele. Încă din timpul celui de-al doilea guvern Sănătescu , reprezentanții PCR au obținut portofoliile justiției (L. Pătrășcanu), transporturilor (Gheorghe Gheorghiu-Dej) și postul de subsecretar de stat la ministerul de interne
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
În 1988, Mihail Gorbaciov a dezvoltat o nouă teorie privind relațiile internaționale, renunțând la pretențiile URSS de a controla politic și economic țările din blocul comunist. Eforturile Moscovei fuseseră prea mari față de rezultate, iar starea internă a URSS nu mai îngăduia o astfel de politică externă. În plus, democratizarea internă presupunea și una externă. Atitudinea «centrului» a determinat schimbări importante în țările socialiste: în februarie 1989, comuniștii unguri au acceptat sistemul politic pluripartit, iar alegerile din Polonia din iunie 1989 au
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
alocate pentru a o controla și reprima? Acolo unde e obiectul unei astfel de atenții, literatura dobândește o autoritate extraordinară, inimaginabilă în țările unde e lăsată să vegeteze ca o distracție nevinovată și fără riscuri. Firește, și represiunea trebuie să îngăduie momente de răgaz, să închidă un ochi din când în când, să alterneze abuzurile cu indulgența, cu o anume imprevizibilitate în judecățile sale; altfel, dacă nu mai există nimic de reprimat, tot sistemul ruginește și se uzează. S-o spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]