1,318 matches
-
și secretar, o bonne à tout faire de care dispun toți marii scriitori, pentru a le pune semne de punctuație pe un manuscris genial și a le extirpa un „h“ intrus. Anglada a atacat pe loc chestiunea: — Domnia voastră veți fi Îngăduitor cu mine, căci vă voi vorbi sincer ca motocicleta. Mă aflu aici la sugestia lui Gervasio Montenegro. Și vreau ca lucrul acesta să se știe. Nu cred și nu voi crede niciodată, că un pușcăriaș e persoana cea mai indicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Înapoiat Bibliotecii Episcopale din Alicante. „Aflându-se la curte zisul Zúñiga, pe care obișnuim a-l numi Morarul, acesta a asistat la lectura unui ovillejo al marchizului de Montúfar, a cărui măsură a considerat-o defectuoasă. Marchizul, bărbat nu prea Îngăduitor, i-a trântit-o: «St, fii animal!»“ Ajungând la momentul decisiv, textul e incomplet. Cât de teribilă trebuie să fi fost reacția, și chiar ghionturile Morarului nostru, dacă cronicarul, deși ascuns În anonimat, nu și-a luat inima-n dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
spre deosebire de Sadoveanu, Borbioy scrie astfel doar ca să se distreze, bucurându-se cu voluptate de propriul joc hedonist. Pe de altă parte, la fel cum În romanele istorice ale lui Sadoveanu iubirea, nu pură, ci purificată și volatilă, e privită cu Îngăduitoare ironie, ca un abțibild, Borbioy o scoate aproape cu totul În afara teritoriului populat de lunfardo. Expresiile argotice o ocolesc aproape total, chiar dacă ea mișună fără răgaz În imediata apropiere a lecturii. Cei doi „asociați“ folosesc un metalunfardo, argou inventat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu mai ești bun de nimic. De aceea cei mai mulți se și întorc acolo, cum s-ar spune au căpătat noua natură." "Și contele de Monte-Cristo?" Era o întrebare care putea veni numai din gura locotenentului Georgescu. Șerban Pangratty zîmbi iarăși îngăduitor, "literatură, domnule locotenent, doar știi că Dumas n-a stat nici măcar o zi în pușcărie și n-a urît pe nimeni nici măcar o clipă. Era prea gras pentru asta, da, da, prea gras ca să poată urî." Leonard Bîlbîie se simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fost și el înclinat să creadă că nu e decît un om de paie, dar stînd de două ori în preajma lui și-a dat seama că îi convenea să fie considerat așa, asta îi asigura un tratament mai blînd, mai îngăduitor față de porcăriile pe care le făcuse. Își încălcase cuvintele, încălcase jurămîntul militar, nu-și ținuse nici un fel de obligații morale și, pe deasupra, puțin îi păsa. Lucrul îl îngrijorase cel mai mult. Nu că domnul Caraiman nu știa ce face, fericiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el a fost cu adevărat cel care a vrut să o vadă și apariția celor doi ofițeri în rezervă mai mult decît l-a îngrijorat pe adjutant l-a bucurat pe Radul Popianu. Și-a dres vocea, K.F. îl privea îngăduitoare, cu ochii strălucind, dar nu din cauza interesului cu care aștepta ca Radul Popianu să-și explice îndrăzneala de a urca pînă acolo. "Ați primit oaspeți, domnișoară. E un fapt cu totul nou și care poate avea consecințe incalculabile asupra așezării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se deosebea prea mult de nașu-meu din Siliștea, cu toată înfățișarea sa care vroia să sugereze acele culmi de care vorbea. Asta rn-a făcut să mă uit iar în jos, ca și când spusele lui m-ar fi turburat. El se arătă îngăduitor: - Pe ce clasă ești? Îi răspunsei că eram pe-a patra normală și că aveam optsprezece ani. - Școala e de vină, zise el, că gândiți astfel. Dar o să schimbăm noi și școlile. Nu mă îndoiam. Pătrunseseră repede în ele. Pedagogul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
parcă absorbit de adânci gânduri. -Am citit-o. - Și ce părere ai? - E o tâmpenie. - De ce? - Fiindcă ne propune delațiunea în relațiile dintre oameni. Să ne demascam rudele, părinții. - Ai scăpat esențialul, reflectă el parcă uluit, dar stăpân pe sine, îngăduitor, răbdător să explice. Satul nu mai e ce-a fost înainte. Țăranii săraci devin tot mai mult o forță revoluționară și în acest sens într-adevăr satul s-a spart. Autorul a văzut acest lucru just și foarte important pentru
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de el. Ne-a scăpat, n-am mai urmărit atenți dacă avea să scrie sau nu un articol împotriva absurdului cuvânt, care ca și altele, îi terorizau de atâția ani conștiința. Mie totuși îmi plăcuse și îmi stârnea o afecțiune îngăduitoare. Mania lui era dintre cele inofensive, nu făcea rău nimănui, sau cel puțin nu știam eu, grija față de limbă, ridiculă în formele pe care le luase la el sau le avusese totdeauna, nu era grijă pentru chivernisire sau înșelătorie, ci
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
rezultatele cele mai importante le-am obținut prin inseminare artificială - fertilizarea in vitro și transferul intrafalopian al gameților. — Dumnezeule, exclamă Simon turnându-și din plin vin scump în pahar, ce naiba s-a întâmplat cu buna tradiție a regulatului? Laurence zâmbi îngăduitor. — De fapt, e o metodă destul de ineficientă de adus pe lume copii. Și, să nu uităm, zise aruncându-i o privire lui Simon, există mult mai multe cazuri de infertilitate la bărbați decât în trecut. Simon păru surprins. — De ce? — Din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mama ta să-l țină acasă. Deși erau deja în mijlocul străzii principale din Woodbury, Fran se aplecă și îl sărută, făcând o tânără ieșită la cumpărături, spera că nu vreuna din pacientele lui, să se întoarcă și să le zâmbească îngăduitor. Știa că Laurence acționa pentru binele ei și că sacrificase timp prețios ca s-o ajute, trăgând chiar niște sfori ca să găsească un loc pentru Ralph, iar ea nu îi arătase nici cel mai mic semn de recunoștință. Simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cât de mult îți iubești tatăl, așa că n-am insistat niciodată asupra a ceea ce i s-ar putea întâmpla, dar trebuie să înțelegi cât de gravă e situația. Vocea lui era plină de compasiune, ca a unui preot care vorbea îngăduitor despre primejdia păcatului. Înțelegea de ce pacienții lui făceau orice le spunea el. — Acum nu e foarte rău. Te recunoaște uneori. Se poartă poate ciudat, dar e oarecum în limite acceptabile. Dar mă tem că starea lui se va agrava. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
intram la ea în cameră, se ridica încet, cu greutate și zâmbea ca să-și ascundă lacrimile. Câteodată avea lungi discuții cu tata, pe care le ascultam acum lipindu-mi urechea de ușă. li vorbea despre mine, implorîndu-l să fie mai îngăduitor. "Poartă-te și tu mai atent cu el. E un copil, totuși". Biata mama. Era îngrijorată din pricina mea. Ce ghinion am avut să moară Dinu" era, aproape invariabil, răspunsul tatei. Aceste frânturi de discuție întretăiate de Plânsetele mamei m-au
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nevoia să-i audă pe bărbați mărturisind vrute și nevrute. Vocația lor e să stea pitite într-un confesional și să li se spovedească bărbații". Moașa nu făcea nimic ca să astupe gura clevetitorilor. Dimpotrivă, când afla ce se discuta pe seama ei, surâdea îngăduitoare. Poate chiar se bucura. Cu o legendă în spate se simțea în siguranță, la adăpost de orice pericol. Privind-o cum venea pe coridor, Mopsul a spus odată răutăcios: "Un fund de femeie e uneori mai periculos decât o întreagă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bicicletă, cu înotul, cu întâlnirile cu cei câțiva prieteni pe care a reușit să și-i apropie. Mai precis spus, care au reușit să și-l apropie, deși el nu e un mofturos în relațiile cu colegii. Dar nici prea îngăduitor. El vede în prietenie o modalitate de îmbogățire a experienței umane, nu una de risipire a timpului. Încă din clasele primare, făcute în țară, Gruia vădea unele înclinații pentru compuneri și pentru desen. Chiar reușise, prin clasa a V-a
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
câte se petreceau cu adevărat în jurul lor. Dar nu doar cu politica erau cu totul în afară. Replicile sclipeau, scânteiau, se încrucișau, se ciocneau, ieșeau fulgere, vorbele erau alese și frumos orânduite, tonul era calm sau aprins sau aprig sau îngăduitor sau împăciuitor sau convingător sau zeflemitor, în funcție de ce aveau a-și spune, dar, dacă cineva ar fi vrut să relateze ce se spusese - nu mai târziu, ci chiar imediat ce parfumul cafelei fusese înghițit de alte miresme ale apartamentului și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cluburi de noapte și cazinouri, care Însă erau goale dup-amiaza. Domnul Maxted, conducea Studebaker-ul, o comportare ștrengărească ce-i părea lui Jim incitantă și chiar ușor dezonorantă. El și Patrick Învîrteau ruleta nesupravegheată pe banii domnului Maxted, sub zîmbetele Îngăduitoare ale rusoaicelor albe de la bar care Își cîrpeau ciorapii de mătase, În timp ce domnul Maxted ședea În birou cu proprietarul, Învîrtind alte teancuri de bancnote. Poate că, În schimb, ar trebui să-l ia pe domnul Maxted În expediția lui secretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie. $5 1. În adevăr, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate. 2. El poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, fiindcă și el este cuprins de slăbiciune. 3. Și, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atît pentru păcatele lui, cît și pentru ale norodului. 4. Nimeni nu-și ia cinstea aceasta singur, ci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
dintre Tezeu și Hipolita -, au năluciri, vedenii (shaping fantaisies), în miezul cărora se ascunde uneori fascinația pentru cea mai monstruoasă alteritate, chiar dacă până la urmă acestea se dovedesc a fi doar amăgiri, iluzii create de vreun duh răzbunător și malițios, destul de îngăduitor totuși, ca să nu-și ducă sinistra farsă până la capăt. Ci doar până la limita unei experiențe dincolo de care așteaptă amenințătoare nebunia. Unele comedii (de pildă, Cum vă place sau Noaptea regilor), explicitează relația dintre iubire și spațiul sălbăticiei apelând la metafora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de pietrele nebunilor. - Cer cuvântul! interveni atunci avortonul de pe tribuna improvizată din piatra ce se formase în bășica fierii mele și fără să mai aștepte aprobarea, propuse un congres al scheletelor și o moțiune în versuri. Regele meu va surâde îngăduitor, dacă va afla scurta interpretare a caraghiosului pitic crescut în mine ca un pui de caracatiță. În ziua în care m-am născut, salvele de tun au bubuit de o sută de ori și oamenii au fost de o veselie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
probabil că da. Păcat că nu l-a-njunghiat, totuși. Ar fi fost frumos și curat. — Înapoi la spital? Întrebă Logan — La spital? Insch se uită la ceasul de pe bord. E aproape unu noaptea! O să mă spânzure! Nevasta inspectorului nu era prea Îngăduitoare atunci când venea vorba de ore târzii În noapte. Am pus niște agenți În uniforme să ia declarații. Ne uităm pe ele dimineață. Oricum, jumătate din locul acela doarme. Insch Îl lăsă la apartamentul lui, iar Logan privi cum mașina se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În vreme ce alți băieței bogați, mai mult sau mai puțin norocoși, se răzvrăteau Împotriva guvernantelor pe plaja de la Newport sau primeau scatoalce și erau supravegheați ca să citească din Fă și Îndrăznește sau din Frank pe Mississippi, Amory Îi mușca pe groomii Îngăduitori de la hotelul Waldorf, Înfrângându-și repulsia naturală față de muzica de cameră și cea simfonică și beneficiind din partea mamei de o educație ultraspecializată. — Amory. — Da, Beatrice. (I se adresa În modul acesta bizar, iar ea Îl Încuraja s-o facă.) — Dragule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu buze de carmin, Îi mângâia blând părul. Aici putea trăi Într-o litanie stranie, mântuit de bine și de rău și scăpat de dulăii raiului și de toți zeii (cu excepția acelui Dumnezeu exotic mexican, care era și el destul de Îngăduitor și dependent de parfumuri orientale), mântuit de succes, speranță și sărăcie, În acel lung jgheab al delăsării, care duce, În ultimă instanță, doar la lacul artificial al morții. Doar existau atât de multe locuri unde te puteai dezintegra plăcut: Port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de aflat, dar cred că și El, la fel ca și mine, voiește să facă din Japonia, unde propovăduirea e atât de anevoioasă, un pământ al învățăturilor Sale. Cu toate acestea, căpitanul Montaño și secundul Contreras nu se arată prea îngăduitori față de planurile mele. Nu mi-au spus-o verde-n față, dar e limpede că sunt împotrivă. Asta din cauză că n-au dobândit nici o impresie bună despre Japonia și despre japonezi cât au fost reținuți în această țară. Nu încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai vicleni decât noi și ne lovesc din senin. — Sunt preot, răspunse Velasco liniștit. Dacă ești credincios, știi și tu că un preot are îndatoriri pe care trebuie să le îndeplinească. Chiar dacă este vorba despre indieni... Nu pot să fiu îngăduitor față de ei. Padre, indienii nu sunt oameni în care să ai încredere. Sunt preot. Fața și gâtul lui Velasco se înroșiră dintr-o dată. Așa pățea ori de câte ori se străduia să-și înăbușe furia sau înverșunarea. Padre, oprește-te! Ca pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]