1,318 matches
-
să dea foc unor cutii cu acte pe care funcționarii chinezi le aduceau sus cu ascensorul. HÎrtiile arse se Înălțau deasupra Bundului și se amestecau cu fumul coșurilor nerăbdătoare ale ultimelor vapoare cu aburi care părăseau Shanghai-ul. Pasagerii se Îngrămădeau pe pasarele, eurasiatici, chinezi și europeni luptîndu-se să se urce la bord cu boccelele și valizele lor, gata să riște atacul submarinelor germane care așteptau În estuarul rîului Yangtze. Multe focuri se Înălțau de pe acoperișurile blocurilor de birouri din cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cămășile lor de noapte europene - ca și a lui Jim, donate de către o organizație franceză de caritate - Își petreceau ziua uitîndu-se la el. O scară de incendiu din fier lega cele două aripi și era blocată cu saci de nisip Îngrămădiți la ferestre Încă din 1937 ca să le apere de proiectilele rătăcite care se trăgeau peste rîu. În picioarele goale, Jim traversă salonul pînă la ușa din spate. O pasarelă Îngustă trecea printre sacii de nisip, iar nisipul scurs din ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nu glumă. — Da, văd asta. Domnul Guerevici urmări un convoi de camioane trecînd repede pe lîngă ei. Soldați japonezi, cu baionete la armă, stăteau lîngă marginile remorcilor. În spatele lor, rezemîndu-și capetele unele pe umerii celorlalte, erau englezoaice cu copiii lor, Îngrămădiți peste valizele ieftine și pilotele kaki. Jim Își zise că erau familiile militarilor britanici capturați. — Băiete! Ia-ți bicicleta! Domnul Guerevici Îl Împingea de umăr pe Jim. — Du-te după ei! — Dar, domnule Guerevici... Bagajele sărăcăcioase Îl nelinișteau pe Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ponton. Dar se părea că nimeni altcineva, În afară de Jim, nu se interesa de hidroavioane, care stăteau pe pontoanele lor lungi, cu elicele În bătaia vîntului. CÎnd veni noaptea, Jim se duse să doarmă Într-unul dintre zecile de taxiuri vechi Îngrămădite pe bancurile de nisip. Claxoanele mașinilor blindate ale japonezilor răsunau de-a lungul Bundului, iar reflectoarele bărcilor de patrulare sclipeau peste rîu, dar Jim adormi imediat În aerul rece. Trupul lui slab părea că plutește În noapte, Învîrtindu-se deasupra apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
destul de ușor de rezolvat. Jim netezi praful alb și Începu să socotească. Se bucură cînd prima fracție se reduse, apoi observă că era singur În lumina soarelui, Între camion și terasamentul căii ferate. Îngrijiți de obositul doctor Ransome, prizonierii se Îngrămădeau În micul petic de umbră de sub parapetul din spate. Basie ședea cufundat În haina lui de marinar, și la fel ca și bătrînii, părea mort precum manechinele aruncate pe care Jim le văzuse adesea pe aleea din spatele magazinului universal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spate al biroului comandantului, erau stocate zeci de cutii cu rații. Un englez gol, spre șaizeci de ani, fost barman la country club-ul din Shanghai, ședea pe un scaun de bambus, separînd conservele de carne, de cafea și țigări. Îngrămădea batoanele de ciocolată pe biroul comandantului și, brusc, aruncă deoparte teancurile de Reader’s Digest și Saturday Evening Post. Toată podeaua biroului era acoperită de reviste aruncate. LÎngă el, un tînăr soldat britanic În uniforma zdrențuită a regimentului Seaforth Highlanders
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
el și camarazii lui. Îl Împinse pe Jim din dreptul ușii, la gîndul că vederea atîtor batoane de ciocolată l-ar putea zăpăci pe băiat. Nu o păstra, băiete. Mănîncă aici cutia de Spam. Dar Jim se uita la revistele Îngrămădite pe podea, la picioarele sale. Voia să le netezească și să le păstreze pentru următorul război. — Domnule Tulloch, ar trebui să mă Întorc la Shanghai acum. — La Shanghai? Acolo nu e nimic altceva decît șase milioane de hamali care mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fie Învățați să aștepte totul. Jim Își ținu nasul lovit, În timp ce bărbații Înarmați stăteau pe vine, pe pod, cu vasele de vin de orez. În ciuda anilor de malnutriție din lagăr, puțini dintre foștii prizonieri se preocupau să mănînce alimentele conservate Îngrămădite În camioane. Beau singuri În soarele fierbinte, rareori vorbind unul cu altul. Jim aproape că nu le cunoștea numele. Pe Înserat, cînd se Întoarseră la baza hidroavioanelor de la Nantao, majoritatea se Împrăștiară cu partea lor din prada zilei, În ascunzătorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Taina, marea taină, sentimentul acela ciudat și atât de adevărat, dezvelit de orice fel de minciună, neîntâlnit În nici o prejudecată, a apărut pe neașteptate Într-o seară, după ce rătăcise pe străzile Înguste din cartierul vechi al orașului portuar, unde se Îngrămădeau case vechi, foste bordeluri și hoteluri ieftine, Învălmășite laolaltă cu sinagogi și biserici dărăpănate, lăsând privirii mereu ascunse curțile adânci. Case rău famate sau famate, În care se Întâlneau intelectuali năpârliți și sclipitori deopotrivă, amestec ciudat de genii și ratați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a prefăcut că nu o observă. —Zâmbește, scumpo, gânguri spre Avocado, zâmbește. Când micuța a devenit timidă și, În loc să zâmbească, și-a Îngropat fața În umărul mamei sale, expresia Claudiei a Împietrit. A plasat imediat copilul bonei. În timp ce Avocado era Îngrămădită iar În mașină, zâmbetul Claudiei a revenit și actrița În Început să-și fluture părul și să pozeze pentru fotografi. Ruby și mama sa au schimbat priviri Îngrijorate și tulburate. Amândouă erau aproape de a izbucni În lacrimi. Ce viață tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
zise lui Ruby și dispăru sus, după Ben. Lui Ruby Îi era, Într-adevăr, puțin foame, așa că a Început să se uite prin bufet după alune. Mulțumită lui Bridget, bucătăria era Încă imaculată. În loc de o groază de căni de cafea Îngrămădite pe scurgător, acum erau două rânduri perfect aranjate de căni strălucitoare În dulapul cu veselă, proaspăt spălate, și cu toartele aliniate. Până la urmă găsi o pungă de alune Într-o cutie mare, curată, de plastic, cu capac etanș, laolaltă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mărunt, cu mustățile groase și lungi ca două indexuri negre, m-a primit în jachet. Purta pantaloni șalvari, de un gri închis, peste ghetele negre de șevro, cu gumilastic, lustruite ca oglinda. Intrai prin ușa secretă, sărind peste rândul pacienților îngrămădiți în sala de așteptare. O monedă în mâna îngrijitoarei făcu posibilă contrabanda. - Dezbrăcați-vă! Spuse savantul, sau mai bine zis, se răsti el. - Să vedeți, începui vorba. Tata mi-a murit subit, bolnav de inimă, la cincizeci și opt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu aveam de ales. Încercam să-mi limpezesc, într-un fel sau altul, problema căsniciei și nu aveam nevoie de nimic care să-mi distragă atenția. În sfârșit, mama a găsit cheile de la mașină. Kate, eu și mama ne-am îngrămădit înăuntru și am plecat spre aeroport. N-am vorbit deloc. Îmi dădeam seama că pe mama o mânca limba să mă-ntrebe ce se întâmpla. Dar, din fericire, și-a ținut gura. Era un adevărat miracol, dar chiar am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care s-au purtat politicos și au plecat lăsînd urme de cărbune pe covoare văzînd c-au greșit adresa, nu aici era sediul Cuvîntului cum aveau ei scris pe o listă, că tocmai văzuseră firma pe care nu scria nimic. Îngrămădindu-se În camioane, s-au Îndepărtat zbierînd În zgomot de motoare cîntecul Pieței Universității: „Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, pînă nu ne-om cîștiga, libertatea noastră”. Cer frumos. Ora douăsprezece. Sonor: Ofranda muzicală, de Bach. Tăiat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de păianjen, șobolani, toalete Înfundate, alimente alterate, reviste În spaniolă... probabil că locul era folosit de călăuze ca adăpost pentru mexicanii aflați În drum spre fermele de sclavi din Kern County. Cinci, șase, șapte, hop, un „bingo“, familii de mexicani Îngrămădiți pe saltele, speriați de apariția albului Înarmat cu o pușcă, un „Stați liniștiți“... asta ca să-i potolească. Ultimul șir de Încăperi era pustiu. Meeks Își luă geanta de umăr și o azvîrli În camera 12: vedere spre curtea din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
William H. Parker ca șef al Departamentului de Poliție din Los Angeles a trebuit să o transporte pe nevasta primarului la Urgențe, la Spitalul Central, ca să i se administreze sedative. Iar acum, după un an, el plătea oalele sparte. Băutura Îngrămădită pe bancheta din spate Îi făcuse șira spinării ca de gelatină. Ed Exley, adjunctul șefului de tură, era un tip „regulamentar“, care ar fi putut avea chef să facă pe șeful cu cei peste o sută de polițai puși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
măsură din ochi teancul de dosare cu murdării. Mare de tot. Dacă asasinul a fost cel care a furat din dosare, sigur nu a luat prea multe. Teancul din fața lui putea să umple fișetul pînă la refuz. UN ALIBI! Jack Îngrămădi dosarele În dulap. Puse pe ușă tăblița cu „Nu deranjați!“ și se Întoarse În apartamentul lui. Ora 5.10 dimineața. Sub ciocanul de la ușă: „Jack, nu uita de Întîlnirea noastră de joi“. „Jack, drăguțule, hibernezi? XXXX - K“. Intră și Înhăță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sînge, părți dintr-un corp. Jack parcă pe pajiște. Un infirmier Împingea o targă pe rotile. SÎnge Închegat În pînzeturi. LÎngă ușă - Russ Millard. Doi nou-sosiți - Don Kleckner, Duane Fisk - pe alee. Polițiștii de la patrulare goneau curioșii, iar reporterii se Îngrămădeau pe trotuar. Jack se Îndreptă spre Millard. — Hudgens? Fără să se arate prea șocat. Doar era un profesionist. — Da, e amicul tău. Mi-e teamă că e puțin cam sfîrtecat. De la un hoț am aflat vestea. Voia să-i opereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Evident, aceștia nu au descoperit asasinul sau asasinii și și-au petrecut cea mai mare parte a timpului aici, la redacția Hush-Hush, căutînd indicii, băgînd În ei cafea și gogoși și făcîndu-le ochi dulci atrăgătoarelor secretare de redacție care se Îngrămădesc la Hush-Hush, pentru că noi știm unde se Îngroapă cadavrele... Noi, cei de la Hush-Hush, luăm pulsul interior al Orașului Îngerilor Căzuți și am anchetat pe cont propriu moartea lui Sidster. Nu am ajuns la nici un rezultat și cerem Departamentului de Poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
teanc de reviste, pe multe le vedea pentru prima oară, și i-a zis: astea sunt faptele și ăsta-i spiritul vremii, aici și în alte părți, citiți-le! și i-a dat și cărți scoase din pachetele și valizele îngrămădite în cămăruță, cărți altfel decât cele cu care se obișnuise în tinerețile ei și chiar mai târziu, în astea se spunea pe șleau lucrurilor, iar eroii își mărturiseau fără ascunzișuri stările și trăirile, dezagreabil în prima clipă, până înțelegeai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
i-au zis că ar fi Băncilă, dar nu crede. E o imitație veche. Toate sunt vechi în jurul ei, îi seamănă. Atât de vechi, încât trosnesc, acoperind până și muzica. De ce o fi ținând atât de mult la lucruri? A îngrămădit în casă o mulțime de mobile și n-are nevoie de toate. A înfundat dulapurile cu boarfe și haine de pe vremuri și mărunțișuri nefolositoare pe care nici măcar nu le mai aerisește o dată pe an. N-o mai interesează. Ce căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nevăzută, plină de teamă pentru că nu mai înțelegea unde poate duce nesfârșitul coridor cu pereții de sticlă mereu mai mohorâți, din care păreau că se nasc dintr-odată avalanșe de arătări nedistincte, foarte mișcătoare, foarte repezi, ușor străvezii, ce se îngrămădeau să dărâme ușa și năvăleau înăuntru - care ușă? care ușă?; înaintând într-o înfiorătoare tăcere în care nici zumzetul egal al aparatelor ce fuseseră la capul ei, dar acum lăsate în urmă, nu se mai distingea, nu-și auzea glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
împotrivi, precum se frânge-un val izbit de-acel ce-ncontra-i vine, se lăsase cuprinsă de starea de agitație și fior, o străbătuse un gând și răscolise în niște cufere vechi, prăfuite, cu catarame de metal înverzite de vreme, îngrămădite în al doilea vestibul al apartamentului, cu intrarea dinspre afară de mult blocată. Și-a dat seama ce caută după ce începuse să caute. Nu, își zicea, oricât ar încerca să mai nege, adevărul este că trăiește mereu mai mult din amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
1932, se burzuluise într-o ciocnire între socialiști și naționaliști, despre care încă se mai vorbea, ciocnire în care mai intervenise și armata, cu morți și răniți, cum se burzuluise deci toată acea mulțime, probabil exact aceeași mulțime ce se îngrămădea, acum calmă, în nava catedralei, în piațeta cu doi sau trei arbori bătrâni crescuți în pavajul de granit și pe străduțele din apropiere - mulțime de femei cu invariabile pălăriuțe albe sau în culori deschise, cu bandă lată și boruri largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
urechi în amestec de scrâșnet de frâne. Duduit de motoare, țignale, fluierături, strigăte, lătrat, gemete, clopot de tramvaie, râsete - respirația colosală a orașului în care plutea praful stârnit de vântul amurgului. Străzi înțesate de lume. Stații de autobuz aglomerate. Mulțime îngrămădindu-se în magazine, cofetării, alimentare, restaurante, cafenele, ceainării. Așteptând ora de începere a spectacolului, la vreun cinematograf. Îmbulzindu-se spre și dinspre Gara de Nord. Din nou formând o masă informă în stațiile de autobuz, tramvai, troleibuz. Despicând norișorii delicați de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]