2,801 matches
-
înveșmântată cu nouă cojoace, a pornit, împreună cu oile și caprele sale, spre vârful muntelui, deși vremea nu-i îngăduia. Și, cum mergea ea, a început să plouă și să ningă. Și, fiindcă cojocul de deasupra se uda mereu și se îngreuna, obosind-o la drum, bătrâna ciobăniță a lepădat, unul câte unul, opt din cele nouă cojoace. Atunci, s-a pornit un ger mare de la Dumnezeu, ger care a înghețat-o împreună cu oile și caprele sale. Alții povestesc că despre Baba
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
am spus, dar nu m-au luat în serios. Am telefonat la firmă și i-am anunțat: „Nu mă simt grozav, o să întârzii puțin“. Am așteptat trei ore. Trei ore și nimeni nu a mișcat un deget. Respirația mi se îngreuna, vederea mi se întuneca din ce în ce mai mult și ei nu făceau nimic. Nu mai puteam sta cu mâinile în sân, voiam o explicație, așa că am sunat la Regia Autonomă a Metroului. „Ce s-o fi întâmplat cu cei cărora li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am liber, pentru că mă duc la doctor - e considerat ca fiind accident de muncă. Și acum îmi e greu să mă duc la muncă. Merg o oră cu tramvaiul de la Koiwa până la Hamamatsuchō, apoi iau monoraiul. Treptat, capul mi se îngreunează. Cum ajung la firmă, iau un medicament (Bufferin) și, după o jumătate de oră, mă liniștesc. Întotdeauna e la fel. Din afară par un om normal. Deoarece colegii nu prea îmi înțeleg suferința, se întâmplă să am momente mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lumină pală, care a devenit galbenă. Nu era un galben plăcut. Am mai leșinat odată din cauza anemiei. Atunci am avut cam aceeași senzație. Cei care nu au trecut prin așa ceva nu prea pot înțelege. Treptat, respirația începea să mi se îngreuneze. Era un metrou nou și m-am gândit că mirosea a material nou sau a clei. M-am întors și am deschis geamul. N-a opus nici un fel de rezistență. Nimeni altcineva nu a deschis geamul. La scurt timp l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ducea la templul Honganji. Acolo am simțit brusc un miros dulceag, parcă de nucă de cocos. Era foarte dulce. Când să urc scările, m-a învăluit dintr-odată. Urcam scările și mă gândeam la mirosul acela. Treptat, respirația mi se îngreuna din ce în ce mai mult. În orice caz, am hotărât să sun la firmă să-i anunț că aveam să întârzii. La ieșire era un magazin și am folosit telefonul de acolo. Dacă sunam atunci la firmă, nu mi-ar fi răspuns nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
În schimb, amorțeala e mai acută. Normal că are și efecte secundare. De aceea vreau să renunț. Vreau să fac un tratament naturist. Când mă urcam în metrou, mi se întâmpla adesea să mă ia cu leșin. Respirația mi se îngreuna. Mă gândeam: «Nu se poate așa». Îmi concentram forțele în mâini și stomac, apoi, ușor-ușor îmi reveneam. Anul ăsta nu mi s-a mai întâmplat așa ceva. Anul trecut am avut senzația asta de câteva ori. N-am altă soluție decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mi s-a spus să plec de acasă. Nu voiam să-i îngrijorezez pe ai mei și îmi repugna ideea unei noi religii. Am vorbit cu părinții, le-am explicat pe-ndelete. I-am făcut să plângă și asta mi-a îngreunat situația. Ai mei mai degrabă plângeau, decât mă certau. La scurt timp mama a murit. A fost îngrozitor. Mama avea o mulțime de probleme legate de psihic și cred că eu am fost ultima picătură. Sunt sigur că tata e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
un huruit ca de tunet, învăluiți în nori de praf, și-și spuse că, în fond, era treaba lor să ducă lucrurile la bun sfârșit. Le cântări într-o clipă șansele: erau bine înfipți în șa, reflectă el, dar prea îngreunați de arme și nu putea fi sigur că îl vor prinde pe fugar - doar dacă tânărul nu ar fi făcut cumva greșeala să se oprească să-i ajute pe cei din car; oricum, era sigur că-l lovise și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
uimit peste măsură, întinse mâna spre marcoman și obiectă: — Dar... Prefectule... Uiți că omul ăsta voia... — îi plătesc eu calul și harnașamentul, i-o tăie Sebastianus. Și găsește-i și o manta; e așa de amărât, nu vreau să-mi îngreuneze călătoria. O să hotărăsc pe drum ce fac cu el. La urma urmei, gărzile mele l-au prins, nu? Wolfhram îl fixă pe roman ezitând, cu o expresie incertă, dar ofițerul îl puse la punct: — Deci? Drumul pe care-l am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
centrul său. Un caleidoscop de imagini porni să defileze, rând pe rând, în fața ochilor lui Sebastianus: Frediana pe calul ei, cu părul mângâiat de vânt; Shudian-Gundikar, care galopa către el rotind sabia scânteietoare; Lidania, aplecată asupra sa, cu privirea concentrată îngreunată de ura înghețată și neputincioasă care mocnea în ea, și Odetta, care, cu un ton ciudat, îi repeta iar și iar: „Doar pentru puțin doar pentru puțin...“. Ațipi. îl trezi un ghiont primit brusc, căruia îi urmară afară strigăte agitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chipeșul prieten al lui Cilonus. O însoțise tânărul ei frate Lucio, un tip grăsuliu, vlăstar efeminat al aristocrației locale; abandonat acum de Flavia, care îi stătuse aproape în timpul banchetului, studia muzicanții cu o privire plictisită, peste care cădeau fatal pleoapele îngreunate de prea mult vin. Conversația sa insipidă contribuise, cu siguranță, la a o face pe tânăra patriciană să abandoneze tricliniul, sub motiv că voia să respire puțin aer proaspăt în grădină, din pricina unei dureri insuportabile ce îi cuprinsese capul. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
poziție, pe puțin cincisprezece oameni înarmați și cu înfățișare sălbatică. Unii alergau pe diagonale, poate pentru a merge să atace depozitele, de unde deja se auzea zgomotul ascuțit al vaselor sparte. Alții, venind din villa, erau încărcați cu pradă: cu mersul îngreunat de sacii de merinde plini cu argintărie, de țesături pe care le târau prin praf, de covoarele făcute sul în grabă și de candelabre, scăunele de fier și alte obiecte, la fel de nepotrivite cu mâinile lor, se mișcau caraghios, trăgând fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar acum era deja bine înaintată și, pentru a o ajunge din urmă înainte de a se întuneca, era absolut necesar să grăbească pasul, lucru destul de greu, fiindcă atât oamenii, cât și caii și animalele de povară erau foarte încercați. Deși îngreunat de efecte și provizii și încetinit de animale, mingan-ul mărșăluise, într-adevăr, ziua întreagă, relativ repede, mărind poate mai mult decât trebuia distanța ce îl despărțea de gepizii lui Ardarich. Și iată trecând acum carul în care stătea Go-Bindan. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era prielnic manevrelor de cavalerie, astfel că, până la urmă, consimți să-și dea jos oamenii de pe cai și să ia latura din dreapta a dispozitivului, urmărind, înainte de toate, să creeze un aliniament cât mai larg și astfel - foarte important - să le îngreuneze hunilor încercuirea. Realinierea unităților încă nu se încheiase când se auiră primele strigăte de alarmă, iar Datianus anunță că dușmanul pornise la asalt. Sebastianus se duse de îndată, împreună cu el, pe un mic pinten ce constituia punctul ce mai înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la autorul nostru, penitența, sobrietatea, rezerva. El, un sociabil delicat, ar fi handicapat de lume, dacă s-ar expune. Această contrarietate, acest amour manqué a stârnit amărăciunea viziunii sale despre lume. Morbiditatea sa, lupta cu vicisitudinile unui organism precar au îngreunat plierea la real. În fond, ajungem pe două căi la același rezultat, Ibrăileanu prin datele personalității sale dovedește un deficit de vitalitate și energie, compensat însă de o voință și inteligență puternică. Și lumea, prin egoismul și brutalitatea ei, prin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Gândindu-se la viața ei, Mașa o asemăna cu un sac peticit, umplut cu cartofi, pe care cineva (ea Însăși?) Încerca să-l ducă În beci. Și, pe măsură ce cobora, cartofii curgea prin gaură, sacul se golea, iar trupul i se Îngreuna, devenind din ce În ce mai mic, dar din ce În ce mai greu, până se făcea una cu pământul. „Nici nu apucă omul să se așeze bine pe scaun și tu sari cu Anticristul. Liniștește-te, femeie, se mustră Mașa, pe lumea asta sunt și ființe bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să le debaraseze cărându-le cu roaba ca În final În zorii dimineții să părăsească restaurantul, imitând patrupezii...! La ora actuală, aflându-se Într’o similară conjuctură, cumpăni situația. Dacă nu lua o hotărâre, cu siguranță Îi va apuca dimineața Îngreunând ori ratând toată strădania viitorului său loc de muncă, ne mai punând la socoteală golirea buzunarelor!! În această delicată situație, mai comandă Încă două sticle ce se goliră destul de repede poate drept urmare a poftei de băutură a celor doi, ori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de oameni și făcând zeci de mii de răniți ce aveau nevoie urgent de ajutor. Odată cu ivirea zorilor,curioși ori dornici de-a oferi o mână de ajutor, majoritatea periferică a populației dăduse năvală În centru căscând gura, mai mult Îngreunând echipele de salvare. Pericolul unei degringolade În care oamenii buimăciți, Îmfricoșați de cutremurile dezastruase de pământ prezise de unii proroci ai timpului prezent să Încerce să-și facă provizii alimentare devastând magazinele, era eminent. Pentru a evita o teribilă Învălmășeală
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
informă arătându-i o reclamație și rostind. „Parohul cimitirului Giulești ți-a făcut o plângere pe zece coale de hârtie, În care te acuză violent: ai părăsit lucrările de betonare a aleelor, ai lăsat materiale Împrăștiate pe tot locul care Îngreunează Înmormântările, in timp ce ploaia și În general vremea schimbătoare au transformat accesul În cimitir În adevărate obstacole ce pune În primejdie cetățenii care trebue să-și Îngroape morții...! Este adevărat...!?” „Ce putea răspunde...?” Om de treabă președintele care era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o jumătate dacă nu mai mult din sângele tău, cu riscuri majore. Te sfătuiesc să renunți...!!” Atena insistă. „Nu mie teamă... Organismul meu e tânăr, el va respinge orice Încercare de anomalie. Vă rog, domnule doctor, fiecare secundă risipită va Îngreuna salvarea...!!” Gânditor, directorul Înconjură biroul său din lemn masiv privind absent la cele două sertare pline cu cadourile costititoare aduse de fată, apoi privi din nou la Atena, precizând. „Orice tentativă de a salva o viață, este În interesul științei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a unor anumite scopuri (mobiluri) ale agresorului constituia un element mult mai greu de realizat decât simpla intenție directă și ar fi oferit, totodată, posibilități nelimitate de apărare agresorului potențial. Referirile la scopurile (mobilurile) statelor implicate în conflict ar fi îngreunat situația victimei, care ar fi fost obligată, alături de agresor, să facă dovada nevinovăției sale și să administreze probe pentru a demonstra existența mobilurilor ilicite ale agresorului. Obligația dovedirii scopurilor ilicite care au stat la baza comiterii unui act de agresiune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
minute miroseam cum miros de obicei. — Exact. A trebuit să mă agăț de chiuvetă ca să-mi treacă emoția, ținându-mă strâns până când buricele degetelor mi s-au albit ca varul. Trebuia să mă îmbrac. Inima mea, deja întristată, s-a îngreunat și mai mult, în timp ce Dogly mă privea cu compasiune. Era din cauza afurisitelor de haine trăsnite, înșirate, umeraș după umeraș, plus raft după raft de pantofi și genți multicolore - și, mai rău decât toate, pălăriile. Mergeam pe treizeci și trei de ani, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
într-o ranchiună care nu-mi aparținea. Am încercat să mă dau la o parte, cu glas glumeț: — Cum poți spune așa ceva, tu care vii să cauți învățătură într-o medersa din Fès? A zâmbit amabil. Nu caut învățătură, căci îngreunează mâinile mai sigur decât un lanț. Ai văzut vreodată un doctor al Legii comandând o armată sau întemeind un regat? În timp ce vorbea, a intrat profesorul, cu mers încet, cu înfățișare maiestuoasă. Din respect, întreaga clasă s-a sculat în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mari sunt mâinile Sale și inima Sa. Nu șovăi niciodată să pleci departe, peste mări și țări, dincolo de orice fruntarii, patrii sau credințe. Cât despre mine, eu am ajuns la capătul călătoriei mele. Patruzeci de ani de aventuri mi-au îngreunat suflarea și pașii. Nu mai am altă dorință în afară de aceea de a trăi, înconjurat de ai mei, îndelungi zile liniștite. Și de a fi, dintre toți cei pe care-i iubesc, cel dintâi care o să plece. Spre acel Loc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nimic. Nu-și zărea adversarul și înghiți în sec, îngrozit, căci simțea deja tridentul lovindu-i spatele... Instinctiv, își trase pieptul înapoi, încercând să-l vadă pe Flamma prin găurile coifului de bronz, care apărau ochii de loviturile tridentului, dar îngreunau vizibilitatea. Sări în lături și își dădu seama că încălțările sale, acele caligae cu ținte în talpă, permiteau o bună priză pe nisipul ud din cauza ploilor din ultimele zile. Alunecă totuși și îl văzu pe rețiar la doar doi pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]