1,433 matches
-
ce se întîmpla? - Nu știu, răspunse Auta. Știu numai că aceste neamuri nu sunt blajine ca păstorii voștri atlanți. Și deșertul, este al lor. Se așezară să mănânce. Somn nu le era. Auta însă nu se atinse de mâncare. Arăta îngrijorat. Fața lui părea mai aspră. În ochi se zăreau totuși două luminițe triste. Lui Iahuben începu să-i pară rău de bănuielile sale. Nu era om ticălos robul acesta, își spuse rușinat. Auta părea că se gândește la lucruri depărtate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu ascult o poruncă? Dacă nu mă duceam, Puarem punea să mă ucidă. Dacă aș fi vrut să le abat drumul sau să fug, m-ai fi ucis tu... Știi că n-am arme! - Și dacă ai fi avut? întrebă îngrijorat Iahuben. - N-am ucis niciodată nici dușmani. Cu atât mai puțin te-aș putea omorî pe tine. Simt un frate în tine. Iahuben îl privi lung. Mințea oare? Ochii sclavului erau senini. - De unde știi că te-aș fi ucis dacă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în graiul daza, fără să se gândească de ce. Se întoarse spre bătrîn: - M-ai văzut? Credeam că dormi... Spune-mi, Agbongbotile, voi când ați băgat de seamă steaua asta pe cer? Bătrânul își lăsă ochii în jos. Era și mai îngrijorat, de când și străinii se mirau de stea. - Și mie mi s-a părut că de două nopți e mai sus, și parcă mai mare... spuse el. Zeul nu vrea să ne cruțe. Ntombi nu mai e, voi ați venit să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de frățești, spuseră mai mult decât gura lui. Acum, sclavul pricepu. Se strecură cu greu prin gaura lăsată pentru mișcarea vâslei (era atât de subțire, încît se putu strecura), apoi se aruncă în mare. Apa îl înghiți. Iahuben îl urmări îngrijorat, însă puțin mai târziu, la vreo cincizeci de pași, îi zări capul ieșind din apă: țăranul Hunanupu înota spre țărm. Acum marea se liniștise de tot. Un slujbaș regesc ocolea puntea să vadă dacă totul era așa cum a fost. Când
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îl întrebă Auta. Sau ai făcut-o tu... Copilul îi întinse bila, prea grea pentru mânuțele lui: era mult mai mare decât pumnul unui bărbat. - N-ai făcut-o tu? întrebă sclavul din nou și luă bila. Copilul îl privea îngrijorat, neîndrăznind să vorbească. - Hai să ne jucăm! strigă Auta cu glas vesel. Un păstor se oprise la câțiva pași de el și-i urmărea cu un surâs. Copilul îl văzu și atunci îngrijorarea îi pieri. Zise numaidecât, arătând cu mâna
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o mirosi chiar, o aduse în dreptul luminii, apoi dădu din umeri. - Slăvite, scrisul robului tău îl recunosc. Dar nu pot ști nici cu ce a scris, nici pe ce... Întâia oară de când sunt, cred că încep să fiu îngrijorat... - Nu îngrijorat să fii: n-ai de ce... Numai dornic de a afla! îi spuse Marele Preot cu o liniște care nu mai era a lui. Tefnaht simți că e o liniște făcută. - Mă mir cum nu i-a fost frică lui Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să-i ucidem, slăvite? întrebă Tefnaht. - De ce să-i ucidem noi? Vor muri singuri după ce vor mânca cele din urmă rădăcini de pe ostrov. Acolo bântuie furtuni dese și înotînd nu vor putea să străbată marea. Deodată Marele Preot tăcu, privind îngrijorat spre deschizătura cortului. - Spune-mi, Auta, întrebă el în grabă, străinii au învățat limba atlantă? Auta deschise gura și o clipă se opri. Înțelese. Zâmbi în sinea sa, dar nici o cută nu se clinti pe fața lui. Apoi spuse liniștit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se socotea sfânt, de vreme ce zeii l-au ales să i se arate. CAPITOLUL XIX Ocolind în zbor Piscul Sfânt, străinul vârstnic se gândi că totuși le-ar fi de folos să cunoască palatul Marelui Preot. Auta era și bucuros și îngrijorat, dar nu avu răgaz să cerceteze care din cele două simțăminte e mai puternic; în scurtă vreme luntrea se așeza în fața grădinilor marelui palat. Urcând treptele de marmură, străinii băgară de seamă că în preajma clădirii nu era nimeni. Auziseră de la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cum se uită și-i spuse: - Astea ne ajută să respirăm mai ușor aerul vostru. Cred că în curând nu le vom mai folosi. Apoi luntrea zvâcni în văzduh și Tefnaht închise o clipă ochii, facîndu-se palid. Cârmaciul îl privi îngrijorat, dar preotul își veni repede în fire și începu să se uite uimit la pământul care se depărta sub ei, la norii ca niște câlți lăptoși, la mișcările ușoare ale mâinilor cârmaciului care alergau pe mânere și pe alte unelte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Iahuben începu să hohotească de râs, mulțumit de prietenia sa cu zeii. Apoi amândoi pământenii începură să care armele în luntre. Cârmaciul vru să ridice un scut, însă abia îl putu clinti. - N-or să fie prea grele? întrebă Iahuben îngrijorat. Străinii începură să râdă în loc de răspuns. Prin același meșteșug, Iahuben ar fi vrut să se mai ducă și la altă magazie de arme. Abia i se deschisese pofta, căci răscoala plănuită de Auta și din care sutașul n-a înțeles
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și vitele are să le fie mai ușor de trăit?... Hor nu-i răspunse. - Și să nu uiți, Hor, că dacă mai aveți de stat două luni, nu veți mai sta decât o jumătate de lună. Uh îl privi pe Auta îngrijorat. - Și atunci, urmă Auta, sau ucideți treizeci și cinci de mii de soldați... (Hor ridică mâna, încruntat): - Sau îi ucideți acum numai pe ucigași. Ar mai rămâne o ieșire: să murim cu toții, aici. Eu nu țin la viața mea câtuși de puțin
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dar nu-și putu răpi plăcerea de a se tocmi cu cei pe care-i credea îngeri. În timp ce Abraam se duse în coliba lui, să-și adune neamul, din cetate năvăli spre ei un om: era Utnapiștim. Auta îl întrebă îngrijorat: - Utnapiștim, a aflat toată lumea din orașele acestea... - Încă nu toată... Dar nimeni nu crede, decât săracii care au și plecat. Le-a spus Lot azi-noapte. Stăpânii însă râd, știind că voi sunteți puțini și că ei au oaste... Mă mir
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Sfântul Nicolae. Petrecerea era organizată de trei colegi ai săi, una fiind Angela Ulmeanu, care se chema și Nicoleta după numele tatălui său Nicolae. El fusese invitat de toți trei colegi, deși nu se simțea în largul său, fiind mereu îngrijorat din cauza bolii grave a mamei lui. Totuși hotărî să nu-și supere colegii, lipsind de la petrecere. Ajuns acolo, după ce-și felicită colegii sărbătoriți se așeză lângă prietenul lui Andrei, care era împreună cu Livia, viitoarea lui soție. Printre altele
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
că-l va duce la capătul călătoriei lui, care trebuia să fie începutul unui destin, începutul unei vieți ghidate de principii și reguli noi, cu totul străine de ceea ce trăise până atunci. Era emoționat de prezența în Iași și, puțin îngrijorat. Îl aștepta examenul de admitere la o instituție de prestigiu din capitala Moldovei. El venea dintr-o zonă tare vitregită, conștient de pregătirea lui școlară, precară, față de a ieșenilor sau a celor din alte orașe, care nu aveau acasă altă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
făcut un gest pe care nu știu cum să-l calific. L- au imobilizat pe pedagog și, la rândul lor l-au tuns în fața întregului internat. - Cum așa... Dar pedagogul nu-i tot un fel de profesor? Adevărul este că era puțin îngrijorat. Văzuse uniforma impresionantă a elevului, cu petlițe, și nu-și putea închipui un altul asemeni lui, în postura de frizer adhoc. Imaginea cea mai realistă a prototipului de elev trebuia să fie, după mintea lui, a unui băiat stând disciplinat
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Sunt betonierele românești, care pleacă de la fortificații. Am vorbit cu Costică, un consătean, soldat la pichetul de grăniceri, și mi-a spus același lucru. Ioan se-ntoarse brusc, cu inima strânsă. Fără o înștiințare oficială, era doar un zvon. Noaptea, îngrijorat, nu dormi aproape de loc. Parcă în vis îi vedea pe soldații ruși încartiruiți acasă la ei, pe când avea vreo patru ani. Nu era logică cedarea, însă zvonurile erau iscate de adevărul dovedit, mai devreme sau mai târziu. Dimineață, cu noaptea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
-l crezuse laș, dar i se confirmase convingerea de a se încrede deplin doar în el însuși. Necăjit încălecă, porni iar la drum, gândindu-se la zilele grele pe care le trăia, dar și la dezastrul prin care trecea țara. Îngrijorat întoarse capul. Din spate, se auzea un cal venind la trap. Poate pentru prima dată după multă vreme, răsuflă ușurat. Călărețul era soldatul din Bârlad, care în timp ce sătenii împărțeau prada, profitase de preocuparea lor intensă și reușise să recupereze un
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
nume de rău, da ai grijă ce spui n fațalu Ray. Nu zic căi băiat rău. De fapt Îmi place la greu de el. Da ai grijă ce spui când ie prin jur. — Ce vrei să zici Robbo? Gus pare Îngrijorat. — Vreau să spun căi ceva tipic la puțoii ăștia tineri. Te lasă baltă Într-un minut dacă le prinde bine. Știi cum ie Gus, la cinci minute după ce intrăn poliție vor să fie Comisar Căcat Șef. Crecă le știu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Nu i se spune mereu de pomană „studiază cu atenție jocul“. O descriere din ziarele de scandal a unui blegoman leneș care stă În cur și se uită la fotbal pe video toată ziulica. Tom e Îmbrăcat În trening. Pare Îngrijorat. Mereu pare așa, adică atunci când nu arată ca un prost. — Ce faci Bruce, spune el. Intru agale și trec pe lângă bulangiu. — Nu-i rău Tom, zic eu, uitându-mă prin casă după ceva de șparlit. Sunt câțiva puțoi șmenari rude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu o judecată sănătoasă, iar faptul că ai simțit nevoia să o afirmi cu voce tare Îmi sugerează că și tu ai putea fi un poponar În stare latentă. Pare să prindă șmenul și tușește stânjenit. Dar sunt mult mai Îngrijorat de implicațiile profesionale... — Tot nu-mi dau seama despre ce vorbești, Îi spun eu. — Haide măi Bruce! Dacă ar fi promovat, ce s-ar Întâmpla cu moralul? Cum ai putea avea respect pentru un... adică, cum ai putea avea Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-l abată de la calea pe care și-a ales-o. Bineînțeles, asta nu Înseamnă decât că trebuie să-l fac și pe el. Gillman o să fie un scalp prețios. Îl am În vedere. Și poate că-i un pic mai Îngrijorat decât credeam. — Io da, spune el, Artie Hutton, fiincă i-a spart capu băiatului ăluia În celulă. Băiatu a fost cât paci să moară. Doar o intervenție la urgență l-a salvat. — Da a fost vorba de droguri, Artie n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu câinele ăla tâmpit care e demult de domeniul trecutului. I-am dat lui Ray Lennox biletul meu În plus și după ce ne Întâlnim la o bere În Antiquary, o luăm spre Sheraton pentru Cina Sportivului Stronach. Sunt un picuț Îngrijorat căci n-am vorbit cu Stronach de când cu ciondăneala noastră ca-ntre vecini din cauza decibelilor de Crăciun. O să fiu muci, dar plec cu mașina. O s-o iau mai târziu de acolo dacă sunt prea beat. Pornesc radioul de la mașină. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nedreptății situației: infractorii ăia o duc mai bine decât suntem noi acum În stare s-o ducem. Mai multă televiziune de sărbători și o droaie de rahaturi 000000000000000000000000000000 nu ne faci și nouă o gustare Bruce? Încep să fiu puțin Îngrijorat 0000000000000000 fiindcă nu prea mănânci. Gândește-te la mine, nu la tine. Toate zgomotele alea din capul tău, voci care strigă să le dai atenție. Ei bine, cum nu primesc nici un răspuns de la tine, aș putea să continui bine-mersi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-și mâna. Ea scrâșnește din dinți și tu la fel, pentru că te doare, iar tu Îți dai seama că ar fi trebuit ca mai Întâi s-o mângâi, s-o umezești ca să ți-o bagi mai ușor, dar ești disperat, Îngrijorat să nu se răzgândească În ultima clipă sau să nu vă deranjeze cineva. A doua oară e ca prima oară, dar a treia sau poate următoarea a treia sau a patra nu-ți poți aminti nicicum, asta a fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
îi permitea să aibă ochi peste tot și să fie adorat oriunde. Totuși, creștini fiind, împărații bizantini vor menține timp de un mileniu interdicția statuilor (și a teatrului). Exclusivitatea imaginii bidimensionale (inclusiv mozaicul) se confunda cu sacralitatea exclusivă a reprezentării. Îngrijorat de primele concesii, Tertulian Africanul (160-240) condamnă profesiile de sculptor și astrolog și cere reconversia artistului pictor în zugrav. Constituțiile apostolice, care fixează liturghia creștină în 380, exclud din Biserică prostituatele, patronii de bordeluri, pictorii și fabricanții de idoli. În
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]