1,786 matches
-
legată de o anumită vîrstă”. De tinerețe, adică. Excepțiile ar fi reprezentate de „cîțiva critici”. Poeții, romancierii, dramaturgii, vai de capul lor, dacă au neșansa să treacă de 30-40 de ani! Uniunea Scriitorilor ar fi încăput pe mîinile cu vene îngroșate de vîrstă ale unor (în cel mai bun caz) foste talente. La fel, revistele culturale. Marius Ianuș, supărat foc pe seniorii din U.S. și din Ministerul Culturii care acordă subvenții, pretinde că „nu mai are nevoie, la douăzeci și opt de ani
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
celebrități au gustat din cupa cu venin a suspiciunii sau au încercat să se sustragă obligațiilor paterne: Yves Montand, Charlie Chaplin, Boris Becker, iar cu câteva veacuri în urmă, Thomas Jefferson, al treilea președinte american. Pe meridianele noastre, protagoniștii care îngroașă rândurile celor suspicioși, fie intelectuali sau oameni simpli din mediul rural, în ordinea prezenței la casieria instituției, provin din județele Arad, Hunedoara, Caraș-Severin și Timiș, de altfel zona de acoperire a Institutului de Medicină Legală din Timișoara. Institutul realizează încă
Agenda2005-20-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283698_a_285027]
-
moment al vieții ei, chiar cînd e o iluzie pe un ecran de computer, cînd "iese" pe foi de ciornă în lumea cu ochelari și creion, cînd se tipărește, cînd stă, nouă, pe rafturi, sau, în fine, cînd folosința îi îngroașă paginile și-i ia din colțuri, cartea are miros. Izul de librărie, de clei și de hîrtie tăiată proaspăt, de coperți nezvîntate. Mirosul bibliotecii, uniform, pierdut în învelișuri de praf. Mirosul anticariatului, mai acru, mai tare, de piei ușor putrezite
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
inteligenței sale, povestitorul reușește să pătrundă dincolo de suprafața celor văzute, descoperind legile care guvernează societatea cucuneză, ceea ce îi permite, până la urmă, să se implice și el însuși în desfășurarea evenimentelor. Autorul descrie funcționarea statului cucunez cu o nesecată vervă satirică, îngroșând liniile până la caricatură, dar nici o clipă nu abandonează intenția de a alcătui o radiografie cât mai completă și exactă a totalitarismului. Iată câteva exemple din domeniul justiției, al științei și al literaturii. Marele Inchizitor explică în felul următor atitudinea regimului
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
și laptele", dar cred că e la fel de important ca un copil de la țară, cînd atinge vîrsta adolescenței, să fie ajutat să-și încerce norocul la o facultate. Iar mai devreme, să poată da examen la liceu, cu șanse, nu ca să îngroașe numărul refuzaților. Ceea ce mi se pare revoltător e că unii dintre cei care azi se uită chiorîș la copiii de la țară și la copiii orășenilor fără bani au făcut cariere pe origine sănătoasă, nu pe merite reale. Inși complexați, care
Selecția socială criminală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14451_a_15776]
-
Marius Miheț Debutanții noștri au chipul prezentului alienant și homofob. După un liceu german, o diplomă universitară în studii europene și un masterat în Germania, Flavius Ardelean s-a mutat definitiv în Anglia, îngroșând rândurile revoltaț ilor cu atitudini dulciamă rui față de țară. În cartea sa de debut, Îmblânzitorul apelor, naratorul amintește cum eroul - bursier în străinătate - ajunge să mintă în privința apartenenței sale etnice. Momentul reclamă o ruptură absolută, fără cale de întoarcere. Prezentă
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
încuiate, șterse și inexpresive sub unghi histrionic, ducînd lipsă de acea vîna extrovertită fără de care retorica se preschimbă într-o anostă trăncăneală. Și atunci, întorcîndu-ne de la Cicero către lumea contemporană, merită să ne întrebăm de ce oratoria a căzut în desuetudine, îngroșînd rîndurile artelor despre care ne-am obișnuit să vorbim cu acea politețe stinsă ce se cuvine de obicei disciplinelor răposate. De ce pînă și oamenii cu înclinație oratorică simt că înzestrarea lor nu mai are astăzi nici o trecere? Sînt cel puțin
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
candel fac din frumusețe și urâțenie niște muște supte între labele unui păianjen cum își mențin obiectele conturul când imaginarul le redesenează după ultimul stil inclusiv cel acvatic venit de la psihicul central din sfera neagră unde se întâlnesc și se îngroașă cele mai năpraznice visuri oare ce-nseamnă să fii străin și nefericit sau zglobiu și răcoros ca bufonul unei prostituate japoneze cu chip de făină dulce limitele obiectelor pluteau cojite și franjurate la gură adevărul era speriat de scopurile în
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
în acele momente încordate. Ultima partitură aparținea magicienilor, poate de aceea se lăsau atât de mult așteptați. Iar, între timp, unii mai găseau tăria să se lanseze în supoziții. Încă nu cunoșteau decizia lui Negrescu. Se hotărâse și el să îngroașe rândul medievalilor sau prefera îndeletnicirea de custode al cetății. Se înrola în oastea lui Stănchescu sau era pregătit să evadeze. Nu era singur în această situație. Nici Ursula și nici Drumezea nu optaseră încă. Trăseseră de timp, ocoliseră subiectul, și
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
umor involuntar prin faptul că e bruiată de zgomotul mașinilor și prin recuzita lui MHS care e dotat cu o pungă cu ficat proaspăt, tocmai cumpărat de la bufetul CC-ului. Păcat că, totuși, Mhs n-a lăsat deoparte acest episod, îngroșînd astfel rîndul și-așa prea numeros al noicienilor de azi. În jurnal, doritorii pot să mai găsească informații interesante despre Al. Piru, E. Barbu., N. Stănescu și, mai puține totuși, despre R. Petrescu și C. Olăreanu. Mi-a plăcut felul
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
au alăturat și alți copii din flori, abandonați de cine știe cine sau pierduți ori făcuți pierduți la întretăierea drumurilor dintre Dicomesia, Cetatea de Lînă, Metopolis, Insula Cailor, Mavrocordat. Toți acești copii care se țineau după preot și al căror număr se îngroșa an de an erau numiți de metopolisieni: Păcatele Lumii. (...)" ( p. 198). La degradarea ireversibilă a civilizației "metopolisiene" contribuția acestor nefericiți va fi hotărîtoare: Folosind puzderia de copii din cohorta Păcatelor Lumii, noua populație șde haimanale, hoți etc.ț subterană a
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
cu o nuanță de tandrețe, într-un stil hippy, a cărui violență e astfel deviată spre alint: "Gîndac de dezmierdare,/ Vierme de sărut" (Fără nume): "Coropișniță de vorbă, șobolan de inteligență ce ești" (ibidem). Altfel spus, Alexandru Mușina pare a îngroșa familia, impunătoare oricum, a sentimentalilor ce-și bruiază sentimentul din pudoare. E o manieră de a-și ascunde frustrarea și - de ce nu? - de a-și deruta destinul. Masca sceptică ori de-a dreptul sardonică are un iz superstițios, ține de
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
ca picturile de chei mușteriilor nerăbdători. Prețioasă prin parcimonie, dedicația devine bagatelă, facondă prin risipirea ei în toate zările. Prieten cu-ntregul univers, din cei disprețuiți, odinioară de Moličre, Minulescu își administrează bine o popularitate pe care n-o ascunde, îngroșînd rîndurile burtă-verzimii literare. Aceea care se nutrește, ca putere simbolică, ,dedicînd broșuri la dame". Un rol, altminteri, onorabil, dus laolaltă cu o anume hărnicie a celui care scrie ușor, de necondamnat întru nimic, atîta vreme cît nu voiește să treacă
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
al ființei care se amăgește. Senzorial și reflexiv, catifelat și prevenitor, Cornel Mihai Ungureanu este aidoma unui ceasornicar de gînduri și reflexe, cu un dozaj izbutit al replicilor, susținînd o intrigă defel extravagantă, punînd tușe fine acolo unde alții ar îngroșa caricatural, cumva delicat pentru un lector (tot mai rar) de teatru, ca și pentru un regizor tînăr care nu caută culturiști în profesie, ci artiști cu musculatură (nervoasă) subțire. Drama, câtă e, se consumă în expresie, nu în act, iar
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
nesimțite amușinând un trup obosit. altădată îmi cântau cuvintele-n gură îmi purtam visele ca pe-o olimpică torță și deseori privirile-mi atârnau de steaua numită Alcor. Acum spre firul ierbii mă-nclin ușor și-mi văd umbra spaimei îngroșându-se acum și copacii cresc mai încet Iar pe răni flutură zdrențuitele steaguri. Cum totul se-ntâmplă o singură dată îndelung mi-i dat să admir ce nu va mai fi pentru mine niciodată și este. Afară deschisă-i palid
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
Emil Brumaru Erau și curcubeiele prea lungi, Nu le dădeam de capăt niciodată! Ne-mpiedecam de fluturi de poiată, De rîmele clocind sub buturugi. Strigam cuvinte fără de-nțeles În aerul cald îngroșat de pulberi Din care încercau să-mi deie ghes Îngeri cîntînd sfîșietor din tuburi Despre plecarea lor și-a mea, tiptil, Împreunați, cu mîinile-n aripe, Și clătinînd, eu capul, dînșii nimbul, Printre miresme, raze și risipe De păpădii ce le
Erau și curcubeiele prea lungi… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7616_a_8941]
-
Depărățeanu, ci preia din el doar cîteva repere verbale pentru a declanșa asociația și contrastul. De alt tip și de altă calitate sînt parodiile-pastișă, în sînul cărora survine o nouă disociere, între parodia-variantă și parodia sintetică. Cea dintîi se naște îngroșînd liniile unei singure piese: Blesteme de Topîrceanu versus textul omonim al lui Arghezi. Parodia sintetică nu mai pornește de la o bucată anume, ci de la un sector mai amplu al operei vizate. Prin Mihai Viteazul și turcii legendele istorice ale lui
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
pe strada aceea care nu oprea, largă și întortocheată era ca șalul mătăsos al unei curtezane, aruncat pe podeaua alcovului numai un arhitect nebun putea să lase zeci și zeci de străzi să se piardă în largul ei, să o-ngroașe așa, orașul ăsta urma să plesnească împins înainte, un cheag neștiut de nimeni, îmbătrîneam emoționant în lumina strecurată, ca saliva pe la colțurile gurii, printre plantațiile anilor răsturnate prin parcurile din jur de cîteva zile mioape amprentele erau șterse înainte să
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
1900 - modernismul occidentalizant și naționalismul -Davila mută în secolul al XlV-lea o dispută contemporană, transformîndu-l pe Vlaicu-Vodă în patriot de factură sămănătoristă. În dramă se înfruntă deci lumea autohtonă și cea occidentală, lumea ortodoxiei și cea a catolicismului. Autorul îngroașă contururile, pentru ca opoziția celor două moduri de viață să apară cît mai sesizantă. Replicile mai lungi și mai elaborate - relativ puține în raport cu teatrul romantic - se avîntă în considerații moral-filozofice: ,,Vodă: Cartea sufletelor?... De-i căta, Pentru-o foaie luminoasă, cum
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
la amănunte de culise asupra vieții regale românești, moștenite odată cu poveștile familiei. Gabriel Badea-Păun scrie despre „regina îndepărtatei Românii“ (desprind sintagma din chiar prima frază a introducerii cărții), iar tonul biografiei păstrează ceva convențional, de istorie „de curte“ aș zice, îngroșînd liniile. Nu neapărat în sensul unui ton encomiastic, cît mai degrabă în sensul unei fascinații față de subiect care, senzație falsă poate, e ușor construită. Altfel, scriitura lui Gabriel Badea-Păun are calități literare. Un portret, deloc clișeizat: „Rămasă în veșnica admirație
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13589_a_14914]
-
condescendent și taler cu două fețe, florentin și machiavelic, din cap și până-n tălpile picioarelor". Profund antipatic i-a fost slavistul Petre Cancel, un nevropat mohorât și bizar, și, oarecum pe aproape, Mihail Dragomirescu, al cărui portret alunecă în caricatură, îngroșând mult părțile negative și nerecunoscându-i nici un merit. Alexandru Ciorănescu afirmă că nimeni nu l-a luat în serios, mai toți criticii epocii interbelice desconsiderându-l (ceea ce e cam adevărat). Memorialistul nostru găsea două explicații: "De o parte l-a
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
a protestelor pentru publicarea trunchiată și alterată a unui interviu. Evident, nici un scriitor din exil, din cîte știu eu, n-a acceptat acest veritabil șantaj, în timp ce tot mai numeroși scriitori - și intelectuali în general - votau �cu picioarele", cum se zicea, îngroșînd rîndurile emigrației noastre și, desigur, cantitatea de literatură română publicată peste hotare. Mai degrabă din această perspectivă se poate vorbi de o reapropiere a celor două jumătăți ideale ale literaturii noastre, prin acțiunea unor scriitori care au debutat și publicat
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
de la sfârșitul raportului, am îndesat în ziua aceea o grămadă de șopârle vii, de critică și de protest și de cereri - le-am citit pe toate, trăgând cu ochiul ba spre faraon, ba spre fiica faraonului, și la sfârșit am îngroșat laudele josnice. Un pic așa, pentru orice eventualitate. S-a terminat ședința, Zoia s-a sculat și a ieșit printre primii, nu ne-a facut nimeni cunoștință, nu ni s-au încrucișat pașii, dar eu îmi amintesc de acea zi
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
iar norii au ,ridicole elanuri medievale". Din fostele imagini poetice a dispărut exact poezia; a rămas în urmă o lume ,de panopticum", înfricoșătoare, dar reală, clară și stranie ,ca în fundurile de mare". Bineînțeles că autorul, ajungând la realism, îl îngroașă - din necesități demonstrative - naturalist. Pentru a-i spulbera Poeziei aura, o echivalează și o conotează fiziologic, cu amănunte aproape sordide. E tot o formă de poetizare, însă ŕ rebours. În destructurările și demistificările operate, tânărul Geo Dumitrescu pune o mare
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
Emil Brumaru Se subțiază raza. Vezi prea bine Cum mă apropie aerul cald de tine. Crinul își suie cupa tot mai lată Spre-a bea dintr-însa, pacinici, înc-o dată. Roua ne cade-n spate. Uriașă, Ciuperca pălăria și-o îngroașă Cînd roata soarelui se-nvîrte-n baltă. Sîntem, și vechi, și proaspeți, laolaltă. Căci se subție raza. Vezi prea bine Cum mă apropie aerul cald de tine...
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16374_a_17699]