8,755 matches
-
din spate se deschide și de pe banchetă se revarsă țipete. O fată se prăvălește pe trotuar, cu capul înainte, cu brațele zbătându-se. Părul lung și negru îi ascunde fața, e goală, și se îndepărtează în patru labe de mașină. Îngropați în casa lor de zdrențe vechi și pături umede, Packer și Evelyn își dau seama că fata se târăște spre ei. În spatele ei, pantoful negru al unui bărbat coboară din mașină. Urmează cracul unui pantalon de culoare închisă. Un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la toate. Își anulează abonamentul la ziar. În locul televizorului, cumpără acvariul cu șopârla care-și schimbă culoarea după zugrăveala pereților. Acum doamna Keyes e exact opusul celor fără adăpost. Are parte de prea mult adăpost. E împovărată de adăpostul ei. Îngropată în casă. Își citește cataloagele. Se uită la fotografiile lucioase ale ornamentelor de grădină. La bijuteriile de diamant confecționate din cenușa celor domnișoaragi. Sigur, îi lipsesc prietenii. Soțul. Dar, cum ar zice Inky, „A absenta e acum a fi prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
am studiat fața, cu gura deschisă larg, cu dinții mușcând în gol în căutarea aerului. — Hernie inghinală, spune Sfântul Fără-Mațe. Și cu toții rostim cuvintele astea în șoaptă, ca să ni le amintim mai bine. Pe scenă... spune domnul Whittier, cu fața îngropată în covorul prăfos. Spune: Sunt gata să recit... Hernie inghinală... repetăm cu toții în gând. Ce s-a întâmplat până acum nu ajunge nici măcar de-un banc bun. Niște idioți duși cu preșul într-o clădire și închiși acolo. Șeful răpitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se ridice la nivelul verilor ei. Va merge cu Sanda să-i cumpere bicicletă, vor intra cu ea pe poartă, mama o va plimba prin curte ținând "bijuteria" de șa, la fel ca unchii cei bogați. Își imagina savoarea momentului îngropată în perne. Deși îi auzea pe copii strigând-o, bătând în ușă cu încăpățânare, refuza să răspundă, să se miște, voia să se bucure în tihnă de închipuirea clipei. Urletele disperate de afară o făcură să realizeze, într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Alertat, economistul rugă pe unul din colegii de birou să cheme medicul. Luana continua să vorbească fără rost, să pună întrebări lipsite de sens. Ea voia neapărat să știe dacă Rebeca a murit, dacă nebunul de Laur Midea a fost îngropat și se revolta, cu sleite puteri, împotriva prezenței soțului ei, liber și capabil s-o distrugă din nou. Cei doi bărbați aflați în încăpere o priveau neputincioși, aiuriți. Cineva anunță că medicul va veni imediat. Nuța Cordel dădu buzna peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vedea niciodată. Și-a făcut nenumărate mustrări că a tot amânat să-și facă timp s-o viziteze, uitând că e bătrână și bolnavă, gata, în orice secundă, să plece dintre ei. Acum, privirea blândă, vorba dulce și profundă, erau îngropate pentru totdeauna. Nu se va mai bucura de mângâierea, alintul și încurajările ei. Rămăseseră atâtea neîntrebate, nepovestite! Nu-și amintea dacă-i spusese, vreodată, cât de mult o iubește. Și-a împăcat sufletul știind că menirea acelui vis fusese aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
unde pusese cutia. A dat peste ea În debaraua unde arunca ce nu-i era de folosință zilnică, lucruri Îngrămădite pe măsură ce anii treceau. Astfel, scormonind ca un arheolog prin straturile propriei existențe, o găsise intactă, o fosilă rară din adolescență, Îngropată sub cărți de școală, dar așezată (mai mult sau mai puțin) peste altă cutie pe care scria Copilăria În Noua Guinee. Odată depuse acolo, lucrurile rareori mai ieșeau la lumină. șopârlele gecko Își lăsau ouăle pe cotoarele cărților, iar șoarecii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
până În zori ca fătul În burta mamei. Cu câteva minute mai Înainte, Încă purtat de ultimele valuri de exaltare produse de dezlănțuirea din timpul după-amiezii, șezuse cu picioarele Încrucișate sub el, gesticulând și turuind vehement Împotriva lui Sukarno, vinovat că Îngropase idealurile revoluționare. — L-am sprijinit, doar că ne-a trădat, a strigat el. Își Îndreptase un deget acuzator spre Adam, de parcă el ar fi fost cauza suferințelor Indoneziei. L-ai auzit astăzi, trei ore de minciuni pe care le Înghițim
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Înainte, peste satul ăla trecuse un război sângeros Între musulmani și creștini, dar acum fiii și fiicele celor care se măcelăriseră Între ei trăiau din nou În bună vecinătate. Singura cale de a ajunge la asta a fost să-și Îngroape durerea. Dar, așteaptă, acum urmează partea stranie a istoriei. În tot satul acela nu se-auzea mai nici un zgomot, nici voci ridicate, nici dispute, nici râsete. Când mergeau, parcă erau năuci, s ar fi zis că visează cu ochii deschiși
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
totul, cum come mo rează durerile trecute. E singurul lucru care mi-a plăcut În apus. Lui Adam i-a venit În minte Karl, care nu vorbea niciodată despre trecut. Tot ce i se Întâmplase, bun sau rău, era bine Îngropat. Așa că nu se putea spune că occidentalii comemorau totul, dar trecutul și-l păstrau. Adam era convins că nici Karl nu-și pierduse amintirile. Ce spui tu e că trebuie să-mi găsesc fratele, a zis Adam. — Ce spun eu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai mari. Alții, mai În vârstă, treceau prin holuri și dispăreau În tăcere pe după uși Întredeschise. Câțiva i-au aruncat câte-o privire, dar n-a salutat nimeni. A fost condusă Într-o somptuoasă sală de recepție unde i se Îngropaseră picioarele În covorul moale. Erau câteva fotolii tapisate cu damasc auriu și o masă mare, rotundă, cu platou de marmură, cu picioare sculptate și aurite. Pe un perete era atârnată o mare oglindă prinsă Într-un cadru sculptat și el
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
intervină mama, să-l tragă de cot din camera fetei. Mai las-o în pace, moș cicălea, nu vezi că mai mult strici? Stric eu, eu care-i vreau binele? Ba tu strici, tu care ești ca pisica care-și îngroapă murdăria. Să nu te bagi. Ieșea din camera Carminei, în hol se împiedica de covor, tușea, ei, lasă, că am să te văd eu la vară cum ai să vii cu buzele umflate. Atunci o să stăm noi de vorbă, domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
niște bani de la CEC și cu asta se considera achitat, absolvit de orice grijă, ca și cum Elena murise iar el o dusese la groapă, crezuse că și-a făcut omenește datoria și acum n-avea decât s-o uite, s-o îngroape în uitare, să-și înăbușe orice aducere aminte. Mai rămăsese Carmina, își comutase întreaga speranță asupra ei, gata s-o înăbușe, s-o strivească sub povara cerințelor, cu atât mai înverșunat cu cât vedea limpede că fata nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să mai și gândească cu propriile puteri? Se gândi la ciorba de burtă pusă la fiert de dimineață de mamă-sa, femeia îl aștepta moțăind în fotoliu, ultimele două butoniere are rochiei, sfârtecate vor dezveli genunchiul masiv, rotund, cu rotula îngropată în carne. Oala acoperită cu capac îl aștepta și ea pe aragaz. Mama va icni când se va smulge din fotoliu, sfâșiată de cine știe ce durere, va porni spre aragaz târșind pașii, va aprinde flacăra între degetele ei butucănoase. Apoi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și nici dintr-un sentiment de respect și înțelegere filială, nu, nici vorbă, refuzul Larisei de a se căsători cu Ovidiu pornea din ea, din sentimentul superiorității sale, știa că a se căsători cu Ovidiu era egal cu a se îngropa undeva la o margine, ori ea merita mai mult, cu mult mai mult și trebuia să aibă! Degeaba își imagina Sidonia că amorul fizic între cei doi poate fi un factor important, ce ar duce în cele din urmă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sale și zgomotul pașilor aveau ecou, profunzime, se trezea cu mintea în cine știe ce loc, în miezul unor trăiri pline și pielea i se furnica de ace fierbinți, înviorătoare, oricum avea impresia că sub granulele de calciu care umpleau pereții ea îngropa ziua aceea îngrozitoare când îl așteptase pe Ovidiu să vină de la examen, măsurând camera dintr-o parte în alta, reproducând din memorie cursurile lui învățate de ea pe dinafară, oprindu-se de o mie de ori în fața ferestrelor, dornică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i plăcea în mod deosebit băutura, dar știa că are tensiunea mică și vinul negru o să-i facă bine. A, e prima oară când se întâmplă, spuse după ce se așeză la loc pe scaun. Își îngustă ochii, aproape că-i îngropă sub riduri, își ridică palma, mirosul peștelui îi gâdila nările, o făcea să leșine. Ai să te înveți și cu asta fată, ai să te înveți, încet, încet...Prima oară e mai greu, a doua oară așa și așa, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de privirea lui tensionată, plină de imputări și atunci se etală brusc pe sine, rosti cuvântul "sacrificiu", nu, tot nu reușea să-și vină în fire, să stingă mustrarea din ochii lui. Ce dracu, n-are rost să te lași îngropat de sentimente iluzorii, se înflăcără ea, e absurd tot ceea ce ți se întâmplă, găsește-ți altă modalitate de a-ți satisface dorințele. Dacă pentru tine Carmina ar fi o noutate, aș înțelege, dar așa, ce-ți poate ea oferi nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spun adevărat, o adevărată epavă și nici nu am avut vreme să mă uit bine în jur... Își ținea sprâncenele în sus, voia să împiedice, cu orice preț, să-și formeze acea mimică devenită la ea reflex, de a-și îngropa ochii sub ridurile dispuse ca niște raze, clipea des, aproape că-i dădeau lacrimile. Și totuși trebuia să reziste, tristețea se poate exprima și verbal, nu era nevoie să-și adecveze figura, o făcea în suficiente ocazii și avea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era acolo, prezentă și ea în imagine, răsfrântă la ea pe retină, răsfrântă până în adâncul sufletului, dureros de adânc. Cum zburaseră anii, cum... Și cât de scurtă îi fusese fericirea. Acum știa. Mușchii din nou o luaseră razna, ridurile îi îngropaseră ochii, mai avea două luminițe minuscule, umede, Dumnezeu știe cum o fi arătând așa, sub borul pălărioarei grena pe care ar vrea acum s-o tragă până peste bărbie. Ratase, ratase încă din start, n-avea nici un sens să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așadar emoții reale. Ciudați mai sunt oamenii! Își îndreptă capul către fereastră, privea prin perdeaua crem forfota străzii, se credea apărată, depărtată de ea. Simțea că ochii i se îngustează, iar o luau razna mușchii, acum, acum ochii se vor îngropa sub riduri, nu reușea să-și stăpânească mișcarea mușchilor, intrase în rol și juca la perfecție. Rosti: El este o persoană despre care nu vreau să discutăm. Viețuiește în casă împreună cu noi precum lichenul pe scoarța copacului, prin simbioză. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pace ce s-a petrecut cu voi de-a lungul anilor, uite, sunt o femeie bătrână, am văzut și am auzit atâtea, dar povestea asta a voastră, de la spartul târgului, n-o înțeleg, dracului, mă depășește și basta! Își va îngropa ochii sub riduri, își va trece palma peste chipul schimonosit, îi va certa disperată pe amândoi ca și cum omorâseră pe cineva și, odată cu zorile, urmau să dea socoteală. Va spune că drumurile lor trebuiau să se despartă de mult. În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și mine, eu mi-am asumat niște riscuri, de-asta am și rupt o relație care... mi-e greu așa, dar e mult mai bine... Trebuie o femeie foarte specială care să accepte nebunia mea, liberă, eu nu mă pot îngropa într-o căsătorie ca să umblu mereu aiurea, să nu ajung acasă unde mă așteaptă o nevastă cu copii, asta ar fi groaznic, să fug, să mă fut ca iepurii și pe urmă să mă întorc, ok, nu vrei, nu facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
clipei ce i s-a dat. În concepția lui, moartea nu înseamnă un sfârșit absolut, ci mai degrabă, un început al unui nou mod de-a fi în universul care i-a fost drag. Ultima lui dorință este să fie îngropat: ,,Aice, pe aproape / în strunga de oi / să fiu tot cu voi”. Deși regretă viața de pe pământ, el este sigur că, și ,,acolo” îi va fi dat să-și audă câinii și cântecele celor trei fluiere. Eminescu, în opera căruia
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Aș vrea să plâng de fericit, Că simt suflarea ta divină, Că pot să văd ce-ai plăsmuit!” celălalt revers al medaliei se impune cu tărie de lege implacabilă: Mi-e inima de lacrimi plină, Că-n ea s-au îngropat mereu Ai mei, și-o să mă-ngrop și eu!” Așadar, acest rai este în același timp și un nevăzut și vast cimitir. ,,Ai mei” - subiect exprimat printr-un pronume posesiv - sugerează lungul și neîntrecutul șir de părinți, moși și strămoși
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]