1,019 matches
-
imediata vecinătate din afara zidurilor și porților Ierusalimului, conform devoțiunii pioase față de cei morți și legilor iudaice stricte cu privire la impuritatea cadavrelor, chiar în cazul unui criminal justițiat. Se pare că în Palestina, în timp de pace, administrația respecta sensibilitatea evreilor cu privire la îngropare. Într-adevăr, și Filon și Josephus susțin că, de fapt, administrația romană accepta tacit obiceiurile iudaice. În apelul său la Cezar, Filon atrăgea atenția asupra iudeilor care „i-au solicitat la Pilat să îndrepte încălcarea tradițiilor lor, cauzată de scuturi
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
oricărui le cere cu scopul de a le îngropa (48.24.3) Digesta se referă la cererile de a da jos de pe cruce trupurile celor răstigniți. Josephus însuși face această cerere lui Titus (Viața 420-421). Desigur, deseori romanii nu permiteau îngroparea trupului după răstignire, indiferent dacă acest lucru era cerut sau nu, ceea ce făcea parte din scenariul ororii și al intimidării răstignirii. Dar, în timp de pace, răstignirea în imediata apropiere a zidurilor Ierusalimului era o altă chestiune. Date fiind sensibilitatea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
indiferent dacă acest lucru era cerut sau nu, ceea ce făcea parte din scenariul ororii și al intimidării răstignirii. Dar, în timp de pace, răstignirea în imediata apropiere a zidurilor Ierusalimului era o altă chestiune. Date fiind sensibilitatea și obiceiurile iudaice, îngroparea ar fi fost presupusă sau chiar pretinsă. Dovezile analizate până acum ne încurajează să credem că, foarte probabil, Isus a fost într-adevăr îngropat și că trupul său și cele ale celor doi oameni răstigniți cu el n-au fost
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
marii preoților, care au cerut moartea lui Isus, să fi dorit să pară complet indiferenți față de sensibilitatea iudaică cu privire la morți sau la impuritatea cadavrului și pângărirea țării. E mult mai plauzibil ca preoții să nu fi ridicat nicio obiecție față de îngroparea celor trei bărbați. Într-adevăr, e posibil ca ei să fi aranjat să fie îngropați înainte de căderea nopții în morminte rezervate îngropării criminalilor, așa cum este menționat de fapt în Mișna (cf. Sanhedrin 6.5-6) și în evangheliile Noului Testament cu privire la
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
impuritatea cadavrului și pângărirea țării. E mult mai plauzibil ca preoții să nu fi ridicat nicio obiecție față de îngroparea celor trei bărbați. Într-adevăr, e posibil ca ei să fi aranjat să fie îngropați înainte de căderea nopții în morminte rezervate îngropării criminalilor, așa cum este menționat de fapt în Mișna (cf. Sanhedrin 6.5-6) și în evangheliile Noului Testament cu privire la Isus. Îngroparea lui Isus În primii ani ai secolului XX, Kirsopp Lake susținea că cei care îl urmau pe Isus știau că
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
trei bărbați. Într-adevăr, e posibil ca ei să fi aranjat să fie îngropați înainte de căderea nopții în morminte rezervate îngropării criminalilor, așa cum este menționat de fapt în Mișna (cf. Sanhedrin 6.5-6) și în evangheliile Noului Testament cu privire la Isus. Îngroparea lui Isus În primii ani ai secolului XX, Kirsopp Lake susținea că cei care îl urmau pe Isus știau că maestrul lor fusese îngropat, doar că nu știau unde. Lake a propus teoria „mormântului greșit”, în care explică istoria învierii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
serie de teorii ale conspirației, de la Passover Plot a lui Hugh Schonfield, la absurda Jesus Papers a lui Michael Baigent. Toate aceste teorii alternative se poticnesc în fața dovezilor arheologice și literare ce dau mărturie, majoritatea dintre ele, despre tradițiile de îngropare iudaice. Nu-i pot impresiona pe istoricii și arheologii calificați ipotezele precum că cei care l-au urmat pe Isus n-ar fi fost în stare să găsească mormântul precis în care a fost îngropat maestrul lor, sau că Isus
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
carnea se descompune în întregime și nu mai poate fi recunoscut după oase” (Semahot 2.13). De vreme ce Sfatul Iudeilor (sau Sinedriul) l-a predat pe Isus autorităților romane pentru a fi condamnat, ei aveau datoria de a-i asigura o îngropare corespunzătoare (cf. citatul de mai sus din Mișna, tratatul Sanhedrin 6,5). Această sarcină i-a revenit lui Iosif din Arimatea, membru al Sinedriului. Povestirea evanghelică concordă cu practica iudaică pe care romanii o respectau în timp de pace. Evangheliile
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
deoarece mormântul nu aparținea familiei sale sau, în orice caz, nu ei îl gestionau. Reînhumarea oaselor lui Yehohanan, și el răstignit sub autoritatea lui Ponțiu Pilat, ne dovedește că evreii știau cum să marcheze și să-și amintească locul primei îngropări. Familia și prietenii lui Isus anticipau astfel recuperarea rămășițelor osoase, probabil un an mai târziu, așa încât ei „puteau să-l mute dintr-un loc blestemat într-unul unul de onoare” așa cum permitea legea (cf. Semahot 13.7; Mișna, tratatul Sanhedrin
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
16,3). Matei spune că, pentru a preveni mutarea trupului lui Isus, la mormânt era postată o santinelă (Mt 27,65-66). Probabil evanghelistul se referă la paznicul pus în apropierea mormintelor criminalilor justițiați, care trebuiau să vegheze ca legile cu privire la îngropare să nu fie încălcate. Cea mai gravă dintre ele interzicea mutarea trupului din locul dezonorant într-unul de onoare. De asemenea, garda sau paznicul trebuiau să se asigure că era respectată și interdicția doliului public pentru ucigașul justițiat. Având în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
n-ar mai fi reușit niciodată să-l identifice și n-ar mai fi putut să-l ceară pentru a-l muta ulterior în mormântul familiei. Ei interpretau ceea ce au văzut în dimineața acelei duminici prin prisma obiceiurilor iudaice de îngropare, nu prin faptul că se așteptau la învierea lui Isus. Dacă luăm în calcul toate datele pertinente, avem toate motivele să conchidem că Isus a fost îngropat corespunzător în chiar ziua morții sale. A fost dat jos de pe cruce înainte de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
culturale - 1943, 1995), folcloristul român consideră că practicile asociate „vânzătorilor de umbre” sunt raționalizări tardive ale unor sacrificii umane primordiale. Datina amintită implică luarea, cu o sfoară, a măsurii umbrei unui om, pe ascuns, „vânzarea” acestei măsuri constructorilor și apoi Îngroparea măsurii la temelia unui edificiu. Pe o arie limitată, după câte se pare, la popoarele balcanice, se mai obișnuiește zidirea În fundație a umbrei, a măsurii staturii sau chiar a fotografiei unui om. În evoluția obiceiului, ea se află Între
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
către cei mai nevoiași. În planul relațiilor sociale, cimentează sistemele de obligații reciproce Între rude și vecini. În groapă, alături de sicriu se pun unele lucruri cu valori magice (bani, lumânari). La capătul mormântului se pune crucea, pomul sau bradul. După Îngropare, participanții se spală pe mâini, iar rudele și apropiații se Întorc la casa celui dispărut, unde are loc o masă de comemorare (considerată și ea drept o pomană). O perioadă de timp (Între trei și patruzeci de zile) se tămâiază
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un om mort, ci o păpușă, ceea ce pare a arunca manifestarea În zona jocurilor de copii. Caracterul inversat al ceremoniei funerare este evident și din locul acultural ales pentru Înmormântare: ape, zone cu mărăcini sau lanurile de „bucate”. Mai mult, Îngroparea este urmată de un alt act ritual - dezgroparea - efectuat, În lumea rânduită a adulților, În forme strict reglementate ceremonial sau În situații excepționale, Încărcate de conotații malefice (S.F. Marian, 1995, pp. 266-269). Aceasta conduce la o succesiune de gesturi magice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
patru tineri bărbați, este preluat aproape ad litteram în romanul Cimitirul Buna Vestire. În primul act al proiectului dramatic, o prietenă a acestei "văduve negre", d-ra Gaby, încearcă să-l seducă pe Dodi, intelectual cu alte planuri decât căsătoria sau îngroparea într-o slujbă derizorie, nu prin calități de gospodină, ci prin cunoștințele de literatură în baza cărora emite cu nonșalanță judecăți de valoare năucitoare: D-ra Gaby: Văd că vă place literatura. E și pasiunea mea. Mă prăpădesc după Franț... Didi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În ele, iar ziua refugiindu-se Înăuntrul lor pentru a se feri de arșița soarelui sau de furtunile de nisip. Mai Întâlnită este coliba semisferică sau În formă de stup de albine și casa dreptunghiulară 207. Bordeiul se realizează prin Îngroparea În pământ a două bețe mari curbate de trei metri lungime unul de altul, ale căror capete de sus se leagă Între ele; al treilea băț se Îngroapă sub un unchi drept față de primele două, pe aceste bețe se sprijină
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Bali „Insula Ingerilor”, imagini paradisiace, apusuri mirifice; Sumatra „Insula Aurului”; Sulawesi - „Insula Orhideei”, tărâm cu munți falnici, văi adânci, lacuri aburinde, gheizere și izvoare termale (Karumengan, Kimsaw, Leilem, Makule), rezervații naturale (Bantimuring); Tarajaland cu case frumos ornamentate și obiceiuri deosebite (Îngroparea morților În poziție verticală); vestita junglă În Irian, Kalimantan, Sumatra etc. Câteva insule sunt mai mari (Kalimantan/Borneo, Sumatra, Cebeles/Sulawasi, Java) și circa 30 de grupuri mai mici516. Distanțele Între insule nu sunt mai mari de 40-700 km, spațiile
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
-L va vinde pe Iisus, a obiectat gestul ei, spunând că, fiind atât de prețios, ar fi putut fi vândut cu 300 de dinari și banii ar fi fost dați săracilor. Iisus i-a răspuns că mirul este pentru ziua îngropării Lui își anticipase calvarul. Maria Magdalena a fost martora răstignirii Mântuitorului Iisus, a ungerii corpului coborât de pe Cruce. Ea a primit vestea Învierii din partea îngerilor, ei i s-a arătat Iisus, ea a adus ucenicilor vestea Învierii, ea a devenit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
deși există un exemplu anterior, scheletul incomplet de la Kibish-1 (Etiopia), vechi de 130 000 de ani. De aici Încolo, arheologia consemnează un fapt nou: numărul de schelete umane găsite Înregistrează o creștere vertiginoasă, ceea ce denotă că au apărut practicile de Îngropare a morților. Mai interesant pentru scopul nostru este faptul că, aproape Încă de la Început, În unele cazuri, sensibilitatea față de morți este Însoțită de gesturi care apar din simplele necesități mortuare. Tocmai În această epocă Își fac apariția și indicii ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Însoțită de gesturi care apar din simplele necesități mortuare. Tocmai În această epocă Își fac apariția și indicii ale unei curiozități accentuate pentru „natură”. Exemple de acum 100 000 de ani sunt cele câteva gropi descoperite În Israel, unde intenția Îngropării nu lăsa loc la Îndoieli și datarea derivă din rezultatele concordante ale mai multor metode radiometrice (Bar-Yosef, Vandermeersch, 1993). Un mormânt de la Qafzeh este o săpătură făcută Într-o rocă de tip corosiv. Acolo a fost găsit un băiat depus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
canibalice Înțeleasă drept o ceremonie de cult. Reiese de aici că dimensiunea religioasă este mai accentuată În cazul manipulării corpului uman mort În mod spontan. Se cunosc În acest sens acte precum descărnarea cadavrelor, practicată cu unelte, pentru expunerea sau Îngroparea lor, consumarea rituală a cărnii defunctului, păstrarea și folosirea unor părți ale scheletului (craniul, oase craniene transformate În cupe pentru băut, dinții Înșirați pe coliere etc.). Practicile de acest fel se leagă de rituri funerare În mai multe etape și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de altă parte, cine s-ar putea Îndoi că argila comunică un mesaj simbolic, de vreme ce aceasta este rezervată capului sau, mai mult (la Balzi Rossi În Liguria), acoperă o fâșie de 18 centimetri care „iese” din gura mortului. Chiar și Îngroparea morților În locul În care au trăit, poziționarea pe spate sau pe o parte, acoperirea frecventă a mormintelor cu lespezi grele (pietre, omoplați de mamut), gesturi neregulate, precum punerea unui cuțit În mâna mortului sau Înconjurarea trupului de crengi care ard
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În multe culturi (pentru Americi, vezi subcapitolul 11). Odată cu viața rurală și sedentară, omul a fost obligat să reinventeze sensul timpului, acordând acum atenție trecerii și continuității generațiilor, relațiilor de dependență Între strămoși și urmași. În toată Europa se obișnuiește Îngroparea morților acolo unde se locuiește, dar În Europa arhaică există exemple ale unui cult clar al strămoșilor: mortul este Îngropat În casă ca și cum s-ar dori ca el să participe În continuare la acțiunile celor vii. La fel se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
capului familiei sau ale celui care se bucura de un rang Înalt pe scara valorilor sociale. Dimpotrivă, este documentat și descris ritualul funerar, care prevedea plânsul și bocetul, ofrande și sacrificii animale, incinerarea cadavrului, așezarea oaselor Într-o urnă și Îngroparea Într-un mormânt; nu erau rare nici jocurile pentru onorarea unui defunct de rang, ca În cazul lui Patrocle. b) Aranjarea panteonului și ordinea cosmică Peste lumea umană descrisă În poemele homerice, o lume care are Încă trăsăturile eroice și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îi eliberează probabil de acea vină inițială pe care oamenii au moștenit-o de la titanii care l-au sfâșiat pe Dionysosxe "Dionysos" copil. În acest fel se unesc Între ele antropogonia și escatologia, mitul și ritualul (inițierea În misterii și Îngroparea). d) Aceste doctrine se pot defini ca „orfice” și pot fi corelate cu reprezentările lui Orfeuxe "Orfeu" pe unele vase și sculpturi prezente În ariile funerare din Italia meridională. Termenul mnemosșne (amintire), care pe unele plăcuțe este opus morții, desemnată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]