2,464 matches
-
1989 și tipărit în 1996. Cartea urmărește, în peste patruzeci de episoade, modul cum mizeria, deopotrivă materială și morală, pusese stăpânire pe o Românie devenită temnița unui popor. Terorizați de spaimă, umiliți la tot pasul de „băieții cu ochi albaștri”, îngroziți de amenințătoarea umbră a „Piticului”, oamenii nu mai luptă în nici un fel, preferând, din lașitate sau resemnare, să se supună unei cumplite „sărbători continue”. Se configurează astfel imaginea unei lumi obosite fără să fi trăit, înfrânte fără să fi luptat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288394_a_289723]
-
un instrument formidabil de propagandă. În fond, ea proclama un singur lucru: comunismul va învinge. Îl proclama cu siguranța unui adevăr științific elementar."326 Demarat cu o puternică vocație internaționalistă, comunismul sfârșește în naționalism și chiar izolaționism (ca orice utopie îngrozită de ideea contaminării), susținut prin demonizarea străinilor, cu instrumente discursive derutante pentru o minte logică, dar rămânând singurul tip de discurs care putea struni o populație dezorientată: "internaționalismul și analiza modurilor de producție lasă locul naționalismului tradiționalist în care figurile
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
povestire cu caracter etiologic: Cum au învățat iepurii să sară Odată, cel mai în vârstă dintre iepuri s-a hotărât să-i cheme pe toți semenii ca să le împărtășească câte ceva din gândurile lui: Pe pământ, orice animal poate să-l îngrozească pe un altul. Or, bieții de noi, nouă ne este frică de toți, dar nimănui nu-i este frică de noi. Totul ne înspăimântă, și cel mai mic foșnet al frunzelor. Ce trist! Să căutăm o cale de-a îndrepta
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
-mi că visez Nu-mi vine a crede ce aud Xiphares! E în viață! Xiphares pe care lacrimile mele..." (5) Povestirea (1558-1618) (6) Întreruperea exclamativă (1614) "Cerule!" (7) Urmarea povestirii (1619-1638) (8) Exclamația-comentariul (1639-646) "Ah! de așa de multe-orori sunt îngrozit Îl plâng pe Rege și peal său destin cumplit Vai! și slavă Cerului că la această soartă Nu mi-am adus obolul și n-am lovit odată Și doar nevolnic martor al suferinței lui Îl plâng fără vreodat să mă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Ungaria, după Trianon, ceea ce, în interiorul comunității maghiare, a provocat tensiuni. Dincolo de diferența de mentalitate (cei din Ungaria îi considerau pe cei din Transilvania oameni "închiși" și, în anume cazuri, chiar "molipsiți" de sistemul corupției românești, în timp ce oamenii din Transilvania se îngrozeau de cramponarea în formalisme a celor din Ungaria, de mulțimea de titluri uzitate în sistemul ierarhic, de tratarea "impersonală" a problemelor de rezolvat), pe fond se ascundeau atât importante dificultăți de supraviețuire, cât și probleme de prestigiu. Cei dezavantajați de
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
ferm, bătăios, expansiv, iute, inapt de asimilare", comparativ cu "cei din pustă, mai moi ca fire, prin urmare mai ușor asimilabili"80. Astăzi, când știm câte tragedii individuale și colective poate aduce o asemenea mișcare de mase, mulți se vor îngrozi azi citind despre asemenea planuri. În epocă, însă, se pare că - și nu numai în Europa Centrală și de Est, ci și în alte părți de lume, în afara Europei - transferul individual sau al unor comunități întregi era considerat ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
liturgice bine determinate, dar greu de reconstituit. În fiecare pagină se simte prezența unui anumit public, care nu are totuși același tip de interes și nici aceeași anvergură intelectuală ca cel al lui Origen. Hipolit se adresează unei comunități creștine îngrozite de reluarea persecuțiilor și, în consecință, extrem de sensibilă în privința sfârșitului lumii. Comentariul este alcătuit din patru părți, fiecare parte încheindu‑se cu o exortație. Ne propunem, în paginile următoare, clasificarea și analiza unei întregi constelații de teme recurente, care se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
teologică, precum și cea consacrată celor două veniri, beneficiază de o anexă scripturistică, formată din Is. 34,4 și Is. 57,1; Mt. 24,29.35; fragmente din Psalmul 101. Palingeneza cosmosului va însoți învierea oamenilor. Pentru a‑și „consola” auditoriul, îngrozit de perspectiva dezastrului, Chiril vorbește despre caracterul universal al transformării eshatologice: „Să nu ne întristăm că numai noi ne sfârșim; și stelele se sfârșesc” (15, 3). Potrivit imaginii extrem de sugestive, preluată din Is. 34, cerurile vor fi „rulate” asemenea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de prezent a trecutului”, un sociabil condițional-optativ: „Patriarhul ar fi înțeles”. Impresionantă este alternanța dintre tipurile de narator omniscient implicat, neimplicat, reflector... cu tipul de narator care știe mai mult decât e dispus să dezvăluie (perspectivă narativă, numită, „dindărăt”): „Era îngrozit la gândul că, odată cu prăbușirea comunismului, aveau să iasă în văzul lumii și cele nevăzute, și cele neștiute ale vieții, și se gândea cu tremur că, dacă dezvelirea trecutului în fața oamenilor îl tulbura atât, cu cât mai mult ar fi
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
trecutului absolut". În eforturile sale de documentare, jurnalismul literar narativ are curajul să afirme lumea fenomenologică care este în chip fundamental indeterminată și, făcând asta, nu o mai reînscrie într-o credință criptoteologică. Asemenea ambiții narative pot speria, ba chiar îngrozi, ceea ce face istorica inițiativă în jurnalismul literar narativ să devină un act de curaj față în față cu critica criptoteologică esențializată. Pentru jurnalismul literar narativ, cu tendința lui de a reprezenta lumea fenomenologică particularizată, atât în caracteristicile ei, în spațialitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
întregime, ci dacă reușește în scriitura ei să micșoreze distanța pentru a simți ceea ce un obiect îndepărtat nu reușește să ofere. Totuși, ceea ce simte a rămas probabil imprecis întrucât se confruntă cu prezentul incert. Spre exemplu, atunci când pleacă din El Salvador, îngrozită de o experiență pe care nu reușește să o relateze într-un mod absolut coerent, ea spune: "M-am urcat în avion fără să mă uit înapoi și am stat țeapănă până când avionul a părăsit solul. Nu mi-am pus
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este de fapt" face parte o transcendentalitate cripto-teologică a influențelor subiectivității și limbii, care se întrepătrund. Ceea ce este de remarcat este oglindirea aproape perfectă a ideilor esențiale critice ale jurnalistului Lippman și ale poetului Eliot, un aspect care probabil va îngrozi adepții Noului Criticism, mai ales că spiritualistul estetic Eliot poate ajunge să facă parte din aceeași categorie ca și spiritualistul materialist Lippman. Întâmplător, apelul făcut de ei la o literatură transcendentalistă și la un jurnalism care transcende subiectivitatea, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
bătând peste 100 de deținuți cu „metodele cele mai groaznice”. Acesta susține că scopul a fost ca toți deținuții „să devină buni legionari, teroriști, diversioniști și spioni” care să activeze și după ieșirea din închisoare, dar apoi recunoaște că: Mă îngrozesc de ceiace am făcut, căci un om normal nu putea face acele acte criminale și odioase, decât un legionar criminal, descreerat, înnebunit, deformat, animalizat, fără nimic omenesc în el, educat de criminala organizație legionară putea să facă1. Mihai Livinschi s-
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
faptul că s-a bătut și să nu-l implice pe Constantin Ionescu, pentru ca el să poată continua acțiunea la Gherla. Cât despre motivele care l-au determinat să se alăture acțiunii, recunoaște voalat în anchetă că torturile l-au îngrozit și i-au dat de înțeles că va trebui să dea informații oriunde se va afla. A fost executat în urma procesului deținuților. Traian („Macă”) Popescu1tc "Traian („Macă”) Popescu1" Născut în București pe 27 august 1923, Traian Popescu a absolvit Facultatea
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
era dotat cu multă inteligență și voință. Mă bucuram de el și speram că-l voi vedea devenind un om de nădejde. Acum am încercat să vorbesc cu el. Cum m-a privit și ce mi-a spus m-a îngrozit pur și simplu. Ăsta nu mai e om, e o fiară, măi! Nu știu cine a putut să-l transforme pe el așa de profund. Să vă feriți, să nu cădeți în mâinile lui, că vă zdrobește 2. Datele despre contactele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
să se oprească bătăile. Schimbarea de atitudine a lui Țurcanu a fost sesizată și de victimele sale. La sfârșitul lui 1951, „Țurcanu nu mai era ș...ț cel de altădată. Era abătut, posomorât, vorbea puțin și prezența lui nu mai îngrozea pe nimeni”1. Pe de altă parte, alți deținuți afirmă că, la plecarea din Gherla, el se lăuda că se duce să fie eliberat și să primească gradul de colonel promis de către autorități 2. A fost ridicat din Gherla în
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
sale, într-o zeitate atotputernică, fiind hulit și adorat în același timp de către deținuții care treceau prin mâinile lui. Puterea sa de fascinație acționa și după ani de zile de la executarea sa: Dan Dumitrescu și Aristotel Popescu erau atât de îngroziți de ideea că Țurcanu ar putea să reapară în celulele lor din Jilava pentru a relua bătăile, încât denunțau fără încetare pe toți deținuții ori gardienii care nu aveau o comportare adecvată. Demența i-a împins până la a refuza pâinea
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
mai vorbi împotriva clasei muncitoare și a poporului muncitor. ș...ț Să vadă toată lumea cum legionarii și-au înghițit p...a unii la alții!”2. Spectacolele pe teme religioase, liturghii negre puse în scenă de Paști ori de Crăciun, îi îngrozeau pe deținuți. În asemenea ocazii, cel mai mult aveau de suferit studenții de la Teologie, costumați în „Hristoși” îmbrăcați în sutane și patrafire mânjite cu fecale. Ei erau puși să facă „împărtășanii” cu urină și fecale, iar în loc de cruce li s-
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fază își amintește că la "pregătirea pentru gradul didactic II" (primăvara lui 1982) au dialogat (în cadrul strict al seminarului) despre poezia unui autor inclus de puțină vreme în programă, asistați de "cadre din învățământul preuniversitar", plictisite de un program supraîncărcat, îngrozite de perspectiva învățării unei materii pentru care nu dispuneau de resurse bibliografice și predate doar fragmentar în cadrul stagiului. La una dintre vizite, fosta magistră de licență (pe care o inundase cu mai toate încercările de eseist semio-retorico-lingvistice) i-a instilat
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
acest fruntaș al literaturii române. Nemîngîiatul fiu, prietenii și tinerimea entuziastă admiratoare a lui Creangă își simt acum inima zdrobită și cugetarea înnourată în fața muțeniei și a neclintirii în care el zace, muțenie și neclintire care ne face să ne îngrozim și să ne podidească lacrămile pentru că nu mut și nu neclintit a fost Creangă în viața lui". Chiar dacă vorbitorul s-a dorit patetic, el putea genera, la începutul discursului său funerar, un efect tragi-comic. Nu uită niciun moment studiul cu
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
aserțiunile freudiene pe tema refuzului. Unul dintre pacienții supuși curei psihanalitice rememorează o amintire pe care o situează pe la vârsta de patru ani, când dormea în patul părinților. „Tatăl său descoperindu-se din greșeală, copilul văzu penisul patern și fu îngrozit de mărimea acestuia. Se întrebă atunci dacă și mama are un penis la fel de mare. Astfel, pândi ocazia pentru a ridica, neobservat, cămașa de noapte a mamei. El descoperi un penis tot așa de mare și fu foarte mulțumit.” Evident, explică
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
afectivă. "Vibrăm", avem feeling, ne recunoaștem în celălalt, ca mod de existență a ființei colective. Rostand arată cum Cyrano, scriind Roxanei în numele lui Christian de Neuvillette, se crede acesta din urmă: ,,Iubito, voi muri! Astă-seară ne batem, scumpa mea! Mă îngrozesc la gândul de-a nu te mai vedea, Iar dragostea mă frige! Însă o astfel de identificare emoțională tinde să devină colectivă. Și în multiple transe "fanii" ajung să comunice cu eroii lor sportivi, muzicali, religioși, politici sau chiar intelectuali
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
denumit „mă fac mai curajos și îndrăzneț” care întrunește opțiunea a 10-13% dintre elevi. Restul efectelor sunt mai degrabă negative, începând cu „mă ajută să le imit în relațiile cu alții” care deține doar 3% dintre opinii, continuând cu „mă îngrozesc și îmi dau un sentiment de nesiguranță”, variantă negativă dominantă, care întrunește 31-34% din opțiunile elevilor, ocupând locul doi ca tip de efect. În final, un efect exprimat prin expresia „îmi tulbură somnul” este perceput de 4-11% dintre elevi și
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
transmise prin emisiunile TV este diferită în funcție de gen, în sensul că băieții apreciază, în mai mare măsură decât fetele, că violența televizuală îi „amuză” sau „lasă indiferenți”, pe când fetele declară, în număr mai mare decât băieții, că violența televizuală le „îngrozește” și le „dă un sentiment de nesiguranță”. Elevii din mediul urban par să fie mai afectați de efectul negativ maxim „îmi perturbă somnul” decât cei din mediul rural, deși astfel de date trebuie validate prin cercetări ulterioare. Influența televiziunii, școlii
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de scenele de violență pe care le vezi la TV?”: 1. Mă amuză și mă lasă indiferent. 2. Mă fac și mai curajos și mai îndrăzneț. 3. Mă ajută/mă fac să le imit în relațiile cu alții. 4. Mă îngrozesc și îmi dau un sentiment de nesiguranță. 5. Îmi perturbă somnul. Predictorii au fost căutați într-un set de variabile care măsoară consumul TV, expunerea la conținut violent și caracteristicile socioeconomice ale familiei. Este cunoscut că percepțiile și raționamentele pe
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]