1,838 matches
-
în momentul în care auzise că Luther era pe moarte... Mark pufni și o expedie cu un gest. Nu vorbeam despre tipul ăla. Niciodată n-a însemnat nimic pentru mine. Mă refeream la domnul Thurman. Ea rămase cu gura căscată, îngrozită. Mark râse doar, un râs grav, sacadat. Mă gândeam, prietenii ăștia imaginari... după ce termini cu ei, se duc să bată la cap alt puști dereglat? Și, hei! Fața i se boți, uluită. Cine ți-o fi spus de călătoria aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întâi de Sylvie la telefon. De fiecare dată când călătorea, își aducea aminte de asta. Intrară într-o cadență, discutând așa cum o făceau aproape în fiecare seară, de o treime de secol. Îi descrise pe bărbatul rătăcit, pe sora sa îngrozită, instituția de recuperare antiseptică, îngrijitoarea ciudat de familiară, orașul dezolant cu douăzeci și cinci de mii de locuitori, luna uscată de iunie, pământul gol, plutind în mijlocul lui niciunde. Nu încălca etica profesională; soția lui îi era colegă în astfel de chestiuni, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Barbara, de parcă ar fi avut din nou optsprezece ani și s-ar fi dus la balul de absolvire. Se uita la ceas din două în două minute. A patra oară, țâșni în picioare, speriind-o pe femeia cu jacheta, care, îngrozită, își sfâșie fermoarul până jos. Uitase că-i ceruse lui Karin Schluter să-și sune fratele la ora trei fix, adică peste câteva minute. Începu să se învârtă pe lângă ușa închisă a camerei lui Mark, trăgând fără rușine cu urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mortului. Au pus cutia poștală aiurea. Asta-l derutează pe poștaș. Poate că sora lui i-a tot scris până acum și nimeni n-avea cum să se prindă. Înainte era în altă parte, îi spune el. Ea se preface îngrozită. Unde era înainte? E greu de spus exact. N-ai reper ca să măsori. Care să fie reperul? Totul e deplasat cu câțiva metri. Își ridică privirea spre cei câțiva copaci împrăștiați ce împrejmuiesc proprietățile de pe malul râului. Dincolo de zidul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în aer. Aproape că încetase să mai tremure. —Basta. Gata cu flagelarea. Hai să dansăm. El se făcu mic, lipindu-se de peretele separeului, uluit. Eu nu dansez. Ce tot spui acolo? Orice om viu dansează. Râse de expresia lui îngrozită. — Te duci acolo și te bâțâi. De parc-ai prinde muște. Era prea sleit să protesteze. Ea îl târî până în mijlocul ringului de dans, un remorcher care tracta un cargobot rănit. Se împletici în urma ei, așteptând instrucțiuni, dar acestea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
decât avusese vreodată fratele ei. În câteva minute, ajungeau pe teren minat, apoi rămâneau acolo, învârtindu-se braț la braț, un întreg număr de dans liber. Fiecare simțea nevoia să-l înfrângă pe celălalt - inutil, dar irezistibil. Prefera să țipe îngrozită la ideile scandaloase ale lui Karsh decât să murmure aprobator la cele evlavioase ale lui Daniel. Robert cunoștea acel adevăr la care Daniel n-avea să ajungă niciodată, cât va trăi: iubim doar ceea ce ne reflectă pe noi înșine. Invariabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pustie. E încă întreg, conștient încă. Străpuns de tuburi, dar încă nu comatos. Asta se va întâmpla mai târziu, odată cu excitotoxinele. Șocul acestei vizite va declanșa asta. Acum, când ea stă lângă patul lui de la traumatologie, o recunoaște. O privește, îngrozit. S-a întors, coloana aceea albă pe care încercase s-o evite. Trebuie să fie un fel de ființă supranaturală, întoarsă din moarte. Dar are fața lichefiată și din ea se revarsă sunete înăbușite. Se ferește, apoi realizează: imploră iertarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lent că aproape că nu există un prag. Același subsistem manipulativ care-l lăsase pe dinafară fără știrea lui îl face acum orb la propria-i revenire. Îl vede transformându-se în Mark, Mark cel de pe vremuri, sub ochii ei îngroziți. Am belit-o pe-aicea, așa că gagiu’ tău, Danny, se gândește la Alaska. Ea se așază pe un scaun, lângă el, cu brațele încrucișate pe piept, ca să le potolească. — Da. Am auzit. — Își face rost de-o nouă slujbă. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
luni, se trezea din două în două ore și urla câte o jumătate de oră indiferent ce aș fi făcut. Exact în ziua în care a împlinit șapte luni a dormit toată noaptea și m-am trezit pe la opt dimineața îngrozită, convinsă că nu mai respiră, dar ea trecuse pur și simplu în următoarea etapă a existenței sale. Timp de vreun an și jumătate am fost și eu, ca toate mamele, a walking zombie. Îmi simțeam creierul prăjit de oboseală, dormeam
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
șoc a trecut, locuitorii orașului au reacționat rapid În fața morții, acceptîndu-i violența, mutilarea sîngeroasă și grozăvia cu calm, ca pe o consecință firească a vieții cotidiene. Dar cînd am văzut moartea pentru a patra oară, locuitorii orașului au rămas Înmărmuriți, Îngroziți, uluiți și Înspăimîntați, așa cum nu fuseseră altă dată; și, totuși, cea de-a patra moarte a survenit atît de lin, de ușor și de firesc, Încît - după cum mi s-a părut - chiar și un copil ar fi putut să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
incapabil să vadă viclenia lor, răsună munții de strigătul său de durere, zdrobește pădurile În mînia și suferința sa, lovește În dreapta și-n stînga cu un stejar și azvîrle bolovani uriași, smulși din stîncile de granit, În urma corăbiilor cu oameni Îngroziți. Dimineața se trezește Într-o țară necunoscută, vasul său e sfărîmat, tovarășii i s-au Înecat, e singur: o armată de omuleți mișună pe trupul său, Îi Înțeapă fața cu săgețile lor mititele și-l țintuiesc cu mii de sfori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pas înaintea minții, preluase comanda și se aruncase în competiție cu energie nebunească și disipată. Cu coada ochiului am văzut nu o intrare și o ieșire suple, ci fîntîni arteziene care împroșcau ori de cîte ori lama vîslei reteza valurile. Îngrozit, am realizat, de asemenea, că uitasem să țin socoteala, și așa am început să număr cele douăzeci de bătăi puternice dintr-un punct oarecare, și am adăugat zece, apoi alte zece, ca un fel de autopedepsire care să se răsfrîngă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în "Telegraful" de Constanța, dacă bine îmi aduc aminte, că este un fost securist care, sătul de lipsa de democrație din SRI, s-a decis să lupte pentru democratizarea țării și s-a înscris în Societatea Timișoara unde a descoperit îngrozit că suntem o oficină a spionajului extern, antrenați de Mossad, CIA și de serviciul secret din Ungaria, că avem arme și că ne antrenăm cu ele pentru a realiza secesiunea Banatului. Un singur lucru a uitat să spună dumnealui, că
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
care au pus în operă asemenea acțiuni manipulatorii nu au luat în calcul faptul că urmările pe plan extern ale unei asemenea politici sunt dezastruoase. După progromul de la Târgu Mureș, înființarea unui serviciu secret a dobândit susținerea unei opinii publice îngrozite. Nici unul dintre cei care au gândit această modalitate de legitimare nu a gândit că ar exista și alte mijloace democratice de a explica necesitatea înființării unei asemenea instituții. Mi-a devenit evidentă această strategie mult mai târziu, când am avut
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
după o vreme. — Eu mi-am pierdut-o aproape imediat. Problema e că reveneam iarăși și iarăși în simțiri. Acum îmi doresc să le fi urmat sfatul și să-mi fi scos uniforma. — Ai venit îmbrăcat în uniformă! strigă Lanark îngrozit. — Da, cu tot cu centură, cizme, bransardă, nasturi de aramă și tot restul. Aveam și pistolul în toc. — Dar de ce? — Intenționam să-l predau comandantului de aici: știi, un gest simbolic. Pistolul mi-a săpat o gaură cît el de mare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
băgă înapoi în rucsac, dar Rima mesteca repede și sălbatic, de parcă mîncatul ar fi fost un fel de răzbunare. Devoră curmalele, smochinele, carnea de vită, fulgii de ovăz și ciocolata, cu fața scăldată în lacrimi. Lanark se uită la ea îngrozit și, în final, îi spuse timid: — Ai mîncat mai mult de jumătate din mîncare. — Ei și? — Mai avem mult de mers. Scoase un sunet între urlet și rîset și continuă să mănînce pînă cînd nu mai rămase nimic, apoi deșurubă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îngâne sufocat: ― Păi... tocmai asta au și făcut. Au montat o mulțime de proiectoare ca să lumineze. Se pare că din Mașină s-a și dus vreo optime și că... Ce s-a întâmplat? Mintea lui Gosseyn era pur și simplu îngrozită. Mașina se descompunea și odată cu ea, tot ce reprezentase aceasta. Asemenea templelor și catedralelor din vechime, ea fusese produsul unui impuls creator, a unei dorințe de perfecționare care ― deși încă vie ― nu se va mai repeta niciodată în același fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de ambasadorul Ligii. ― Frumos sport, nu-i așa? ― mârâi el. Dar, dac-am văzut eu bine, n-ați tras de loc? ― E prima vânătoare ― se scuză ambasadorul. Am fost fascinat. Într-un fel era totuși perfect adevărat. Se simțise fascinat, îngrozit, dezgustat, scârbit. Observă că uriașul îl privea cu un aer batjocoritor: ― Voi, oamenii Ligii, sunteți toți la fel ― zise Enro. O adunătură de fri... (se opri și căută un cuvânt mai puțin dur:) de pacifiști! ― Reamintiți-vă ― îi spuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dificultate, Gosseyn își proiectă energia mintală în direcția micii surse luminoase care fusese instalată în cameră. Devenind brusc forță luminoasă, aceasta se concentră în reflector și țâșni cu violență iradiantă lovind pereții, podeaua și ecranul transparent în spatele căruia asistau observatorii. Îngrozit, Gosseyn întrerupse sincronizarea de două zeci de zecimale între tija de metal și sursa de energie. Apoi restitui arma soldatului care fusese trimis să i-o ia. Și abia după aceea intră în cameră Thorson. Uriașul părea încântat. ― Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Capul îi căzu în piept, ochii i se închiseră, și, Gosseyn avu impresia că a intrat în comă. Simți că îl apucă disperarea neputinței. Șahistul era pe moarte și el tot nu aflase încă nimic despre el însuși. Se gândi îngrozit: "Va trebui să-l fac să vorbească cu forța". Se aplecă și-l scutură pe bătrân, strigându-i: ― Trezește-te! Corpul rănitului avu o tresărire. Ochii strânși se în-tredeschiseră și-l priviră gânditori. ― Încercam ― șopti vocea baritonală ― să pun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
îngâne sufocat: ― Păi... tocmai asta au și făcut. Au montat o mulțime de proiectoare ca să lumineze. Se pare că din Mașină s-a și dus vreo optime și că... Ce s-a întâmplat? Mintea lui Gosseyn era pur și simplu îngrozită. Mașina se descompunea și odată cu ea, tot ce reprezentase aceasta. Asemenea templelor și catedralelor din vechime, ea fusese produsul unui impuls creator, a unei dorințe de perfecționare care ― deși încă vie ― nu se va mai repeta niciodată în același fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de ambasadorul Ligii. ― Frumos sport, nu-i așa? ― mârâi el. Dar, dac-am văzut eu bine, n-ați tras de loc? ― E prima vânătoare ― se scuză ambasadorul. Am fost fascinat. Într-un fel era totuși perfect adevărat. Se simțise fascinat, îngrozit, dezgustat, scârbit. Observă că uriașul îl privea cu un aer batjocoritor: ― Voi, oamenii Ligii, sunteți toți la fel ― zise Enro. O adunătură de fri... (se opri și căută un cuvânt mai puțin dur:) de pacifiști! ― Reamintiți-vă ― îi spuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dificultate, Gosseyn își proiectă energia mintală în direcția micii surse luminoase care fusese instalată în cameră. Devenind brusc forță luminoasă, aceasta se concentră în reflector și țâșni cu violență iradiantă lovind pereții, podeaua și ecranul transparent în spatele căruia asistau observatorii. Îngrozit, Gosseyn întrerupse sincronizarea de două zeci de zecimale între tija de metal și sursa de energie. Apoi restitui arma soldatului care fusese trimis să i-o ia. Și abia după aceea intră în cameră Thorson. Uriașul părea încântat. ― Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Capul îi căzu în piept, ochii i se închiseră, și, Gosseyn avu impresia că a intrat în comă. Simți că îl apucă disperarea neputinței. Șahistul era pe moarte și el tot nu aflase încă nimic despre el însuși. Se gândi îngrozit: "Va trebui să-l fac să vorbească cu forța". Se aplecă și-l scutură pe bătrân, strigându-i: ― Trezește-te! Corpul rănitului avu o tresărire. Ochii strânși se în-tredeschiseră și-l priviră gânditori. ― Încercam ― șopti vocea baritonală ― să pun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu au puterea. Era firesc să încerce o apropiere de ființa ieșită din beznă adâncă, fiindcă nu știau că-i un dușman... Noaptea e din ce în ce mai întunecoasă. Toate celulele ar vrea să dea înapoi... Dar nu pot... Grosvenor își dădu seama, îngrozit, că tot ceea ce se întâmplase până acum putea fi interpretat la fel de bine în acest fel, ca și în sens contrar. Situația era gravă. Dacă dezastrul ce se produsese la bordul navei era rezultatul încercărilor stângace ale acestor ființe-pasări de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]